Amar de Zi » media

Furt în grădina Carpaţilor

Someone — Thu, 29 Jul 2010 08:39:34 +0000

Piticu şi Innocente au descoperit o asemănare izbitoare între logo-ul “brandului de ţară” al României şi logo-ul unei campanii pentru transport ecologic ce va fi declanşată în Irlanda luna viitoare.

Iată cele două imagini:

Mai mult, ambele logo-uri par inspirate din aceeaşi familie de simboluri grafice ce poate fi cumpărată de pe site-ul www.shutterstock.com cu suma de 249 USD.

Logo-ul brandului de ţară al României va fi lansat azi, la Shanghai, în prezenţa ministrului Turismului, Elena Udrea. Dna Udrea este promotorul acestei campanii, care va costa aproximativ 75 de milioane de euro.

Nu vreau să comentez, deocamdată, această stranie coincidenţă, chiar dacă seamănă a furt pe faţă. Aş dori să văd, mai întâi, o reacţie de la Ministerul Turismului. O explicaţie, o justificare, o scuză. Poate e o greşeală, poate e o intoxicare de presă.

De fapt, acum chiar sper să fie o intoxicare de presă – chiar nu-mi pot imagina cum un ministru al României se pregăteşte să cheltuiască din bani publici 75 de milioane de euro pornind de la un logo furat – sau cumpărat cu cel mult 10 dolari.

Sunt cam naiv, nu?

PS – Pentru că de pe site-ul Ministerului Turismului nu mai poate fi descărcată (aşa, deodată) “Prezentarea Brandului Turistic al României – 2010″, cu tot cu logo-ul buclucaş aferent, o încarc eu aici, cu mulţumiri lui The Bride care a avt prudenţa s-o salveze la timp

E un document Powerpoint.

Deci Ecce Prezentarea Brandului – 2010

Altele asemenea pe Amar de Zi

Ce-au mai făcut jurnaliştii în ultimul timp

Someone — Tue, 27 Jul 2010 16:48:40 +0000

Mă tot gândesc în ultima vreme la calitatea jurnalismului din România. Nu sunt prea mulţumit – probabil că se vede (şi) din postările de pe acest blog.

Pe de altă parte, poate că sunt doar cârcotaş. Presa n-a fost niciodată vreun nufăr imaculat plutind inocent pe mlaştini. Presa în general, nu doar cea de pe aici. Nu fac istorie, e la îndemâna oricui să cerceteze trecutul breslei, dar agresivitatea transformată în isterie, căutarea subiectului schimbată în cavalcadă şi umflarea poveştilor până la plesneală n-au fost inventate aici.

Poate că s-a înţeles că, în ultima vreme, presa nu mai face decât lucruri rele, pentru că s-a scris mult despre asta.

Dar, până la urmă, jurnaliştii rămân singura categorie profesională care poate să-şi dezbată public propriile excese. Aş vrea să văd asta la politicieni. La judecători. La medici. La poliţişti. La funcţionari. În fine – şi la alţii. Ar trebui să apreciem asta şi să punem în context.

Apoi, mulţi jurnalişti continuă să-şi facă treaba serios, chiar dacă alţii au ales calea celebrităţii găunoase. Unii muncesc pe tăcutelea ca să informeze publicul.

Site-ul meu preferat este, de ceva timp, România furată zi de zi. Aici, cineva răsfoieşte zilnic ziarele şi caută subiectele care arată ce tunuri se mai trag prin ţara noastră, apoi postează câteva rânduri şi dă un link spre articolul originar.

Zi de zi, apare încă ceva. Zi de zi, jurnaliştii documentează abuzul, hoţia, corupţia de aici. Pe site-ul acesta sunt deja 36 de pagini de rezumate ale unor articole, anchete, ştiri şi relatări. Ştiu că site-ul e gestionat de o singură persoană – pot presupune că omului îi mai scapă unele publicaţii, ceea ce înseamnă că, de fapt, articolele de acest gen sunt mult mai multe.

Pe site se face şi o adunare simplă: cât se adaugă, zilnic, la frauda de care suferă România, potrivit articolelor apărute în presă?

Suma la care s-a ajuns azi este 7.139.945.825 de euro. 7 miliarde şi ceva, dacă aveţi dificultăţi cu numerele mari. Ştiţi în ce perioadă? În 10 luni – că site-ul a apărut în octombrie anul trecut şi doar de atunci face calculul.

7 miliarde furate în România. Atât au documentat jurnaliştii din România în mai puţin de un an.

Putem să-i înjurăm, desigur, pentru gafele şi pentru tâmpeniile pe care le fac. Dar poate că ar trebui să fim atenţi şi la lucrurile bune pe care le semnează.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Lucruri care se fac, lucruri care nu se fac

Someone — Fri, 16 Jul 2010 20:05:17 +0000

Se aud voci indignate faţă de modul în care mass-media au tratat subiectul sinuciderii Mădălinei Manole. Mai multe organizaţii media au protestat faţă de “încălcarea brutală a normelor etice în relatarea cazului”. În subsolurile articolelor pe aceeaşi temă, unii comentatori îşi exprimă dezgustul. Pe Twitter, stupefacţie şi dispreţ. Probabil că, la începutul săptămânii viitoare, CNA va trânti o lungă serie de amenzi posturilor tv care au descris în amănunt sinuciderea şi au reluat copios leşinuri de la înmormântare printre cadre lungi cu moarta.

Eu, unul, le dau dreptate celor nemulţumiţi. Nu că ar conta în vreun fel. Mă pot indigna eu şi alţi câţiva twitterişti cât vreau şi cât pot, tot nu pot schimba nimic. Data viitoare, se va întâmpla la fel. Eu şi alţi dezgustaţi de spectacolul din ultimele 3 zile facem parte din minoritate. În jurul nostru, un tsunami de ipocrizie şi prost gust.

Dovada?

Joi, realizatorii unei emisiuni tv au ales să dezbată altceva decât moartea artistei – subiecte economice şi politice. Concurenţa a mers pe subiectul sinuciderii şi a făcut o audienţă de 4 ori mai mare pe acelaşi slot orar. Acum ghiciţi cam ce s-a întâmplat vineri, când au venit datele, şi ce a urmat – pe ambele posturi, că şi ăilalţi s-au prins că, de data asta, vor avea competiţie.

Veţi spune că televiziunile sunt fucked şi că elitele s-au mutat pe net. Mai gândiţi-vă o dată.

Petrişor Obae a scris pe Pagina de Media că “traficul principalelor site-uri de ştiri a explodat la primele ore ale dimineţii de miercuri, ziua tragicei dispariţii a Mădălinei Manole. Printre site-urile care şi-au dublat numărul de afişări sau au depăşit chiar şi această performanţă se numără: Realitatea.net, Adevărul.ro şi Mediafax.ro.” Aceleaşi creşteri şi pe reţelele de socializare – Facebook, Twitter, Hi5.

Maxima voluptate a unei societăţi voyeuriste: ultimul horcăit al unei femei cu mintea tulburată.

Ca atare, eu condamn acum în egală măsură şi publicul, şi presa.

Presa se ascunde în spatele legii economice care spune că cererea defineşte oferta. Publicul a dorit cu disperare toată amănuntele întâmplării, aşa că le-a primit – ce erau să facă redacţiile, să ignore cererea? Păi priviţi audienţele şi datele de trafic!

Iar publicul va spune că a consumat ce i s-a oferit şi că, după hăpăiala de la acest parastas dinaintea îngropăciunii, îi e cam greaţă, dar că nu el, publicul, a făcut coliva mediatică. Ce era să alegi, în acest vacarm, ca să afli ceva coerent şi clar despre un eveniment atât de neobişnuit? E simplu, nu?

Ei bine, nu. Sunt lucruri care se fac şi lucruri care nu se fac – şi numai educaţia diferenţiază între ele.

Nu orice interes al publicului trebuie satisfăcut. Mi-e teamă să mă gândesc, de exemplu, cam câte vagoane de bilete s-ar vinde dacă s-ar organiza în această ţară execuţii cu spectatori. Vă înfioraţi la idee? Violul mediatic post-mortem al Mădălinei Manole cam asta a fost, doar că intrarea a rămas la liber.

Dar, ca presa să nu fi comis toate aceste brutalităţi, era nevoie mai întâi ca ele să fie considerate şi de breaslă, şi de public ca inacceptabile – aşa cum violul, linşajul, tâlhăria sunt inacceptabile. Acesta ar fi trebuit să fie, pur şi simplu, un lucru care nu se face.

Breasla a cedat uşor tentaţiei pentru senzaţionalism şi a reacţionat ca o haită la mirosul sângelui, a intrat în feeding-frenzy pe un subiect cu impact emoţional major. A fost evidentă lipsa de cultură profesională, de bună creştere, de experienţă şi de solidaritate a jurnaliştilor – şi mai ales a şefilor de redacţii.

Cât despre public, ce să mai spun? Cât de ipocrită e această societate, care dublează sau triplează audienţele ore în şir, zile la rând pe un asemenea subiect, ca apoi să-şi declare dezgustul pentru ce a înghiţit cu atâta lăcomie? Una e să încetineşti când treci pe lângă un accident de circulaţie, alta să te repezi la mort pentru a-i smulge nişte maţe ca suvenir. Sunt, nu-i aşa, lucruri care, pur şi simplu, nu se fac.

Încă ceva. Ziceam, mai sus, că va urma un val de amenzi dinspre CNA. Membrii acestui organism, plătit din taxele noastre ca să fie “garant al interesului public”, poartă o răspundere majoră pentru mizerii de proporţii naţionale precum cea din ultimele 3 zile – pentru că sunt pasivi, gonflaţi cu propria lor importanţă şi auto-izolaţi în turnul lor de beton armat de lângă Casa Poporului.

Mădălina Manole a murit marţi spre miercuri noapte. De atunci, presa şi publicul au luat-o razna. Aţi auzit ceva dinspre membrii CNA în toate zilele acestea? Credeţi că au reacţionat în vreun fel? Au telefoanele tuturor şefilor din presă – or fi sunat pe vreunul, să-i întrebe ce i-a apucat, să le reamintească, de exemplu, articolul 15 din Codul de reglementare în audiovizual? În afară de amenzile post-factum, mai fac ceva? Încearcă să aducă măcar un strop de progres în societatea asta? Încearcă să educe, dacă văd că e vremea mitocăniei generale?

Nu. Vor da nişte sancţiuni, vor mai bifa o zi de salariu. Prin lipsa lor iresponsabilă de implicare, membrii CNA împing de fapt decizia editorială din redacţii în departamentele de contabilitate: calculul e simplu – atât e amenda, atât e creşterea de audienţă, atât e profitul. Face!

Aduceţi următorul mort, că p-ăsta l-am halit.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Şoc! Julius descifrează misterul, devine mogul

Someone — Tue, 06 Jul 2010 07:00:44 +0000

Napoleon şi-a asigurat soldaţii că fiecare dintre ei poartă în raniţă bastonul de mareşal. Francezii şi-au tot scotocit sacoşele până când ducele de Wellington le-a premiat împăratul cu un bilet pentru paştele cailor, o sărbătoare tradiţională a pinguinilor rezidenţi pe insula Sf. Elena.

Ulterior, Napoleon a suferit o neplăcută indigestie de la o tocăniţă condimentată cu prea mult arsenic. Trecut-au anii. Francezii tot n-au găsit ce le promisese l’Empereur. A rămas marele mister aspiraţional de pe lunga listă de certitudini nasoale a istoriei militare franceze.

Dar, ştiţi? e doar o chestie de interpretare – cam ca la Nostradamus. Depinde ce cauţi.

Două secole mai târziu, enter Julius, de la Daily Cotcodac. Îl ştiţi pe Julius. E pasionat de istoria militară a francezilor. Ştie că alde Bonaparte nu glumea. Doar că vorbea cifrat, pentru viitorime.

De fapt, mesajul era: “în tărtăcuţa oricărui blogger se află o cravaşă de mogul”.

Dragi cititori, Julius a găsit-o. A devenit patron de ziar. Pentru presă, evul întunecat s-a încheiat. Acum se vede o luminiţă. Nu plecaţi urechea la invidioşii care spun că-i doar o candelă. Aceştia se vor pârli curând la dogoarea noului nostru far călăuzitor – revista satirică Daily Cotcodac, acum şi în variantă tipărită (de două ori, şoc!)

Ca orice ziar serios, şi Daily Cotcodac pe hârtie are o promisiune în capul ziarului. Scurtă, bărbătească, fără amăgiri. Editorialistul scrie aşa: “Anul 1, numărul 1 – dacă nu mai apare după numărul acesta, bucuraţi-vă, aveţi acum colecţia completă. Conţine 8 pagini”

Păstrez cu sfinţenie ultimul mail pe care mi l-a trimis Julius, personal, pentru că, de-acum înainte, îmi vor scrie fetele de la piarul trustului, fireşte. Zice: “Tiraj: 10.000. Partener: HP Romania. Distributie: manuala, va fi distribuit gratuit, de noi personal, la metrou, in parcuri, la fantana la Universitate, pe terasa la Motoare, in cladirile de birouri – oricum, in locuri aglomerate, unde nu ne poate bate lumea.”

Aşa e, şefu’, la început. Nu toţi au darul de a întrezări gloria aşa, ca dumneavoastră (să trăiţi!)

Oricum, felicitări, mă, Julius. Să-mi spui când discutăm salariul, să mă bărbieresc şi eu înainte.

De fapt, lasă că te sun eu, că tu de-acuma eşti ocupat, şi sigur o să-ţi schimbi şi cărămida aia de telefon şi o să pierzi “toată agenda, Vlade, ştii cum se-ntâmplă”.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Tambours de feu la FITS 2010

Someone — Mon, 31 May 2010 07:14:14 +0000

“Pe jumătate tradiţionalişti, pe jumătate avangardişti, o formaţie de toboşari plantează sămânţa nebuniei. Trupa organizează parade şi se adaptează mişcărilor publicului.

Un final exploziv încheie parada festivă a toboşarilor.

Un grup de percuţionişti joacă roluri de discipoli ai vrăjitorilor şi bat în butoaie metalice în flăcări, creând o muzică fascinantă, dublată de efecte pirotehnice” (din prezentarea spectacolului Tambours de feu – al trupei Transe Express, later edit, thx Ruxandro – în caietul program al Festivalului de Teatru Sibiu 2010).

Au intrat din nordul Pieţei Mari, imediat după concertul lui Tudor Chirilă, un şir de toboşari-clowni-posedaţi, conduşi de o făclie ţinută sus, sus de un soi de nebun-tehnician-rânjitor al formaţiei.

Au luat-o în zig-zag prin piaţă, oprindu-se ici-colo câte 10 minute, adunând publicul în jur cu percuţie, ritm, răcnete, râsete şi grimase amuzante.

Au fugit de colo colo, cu publicul după ei, după ce au simţit că şi-au captat miile de spectatori.

În fine, au urcat pe scena dinspre bulevardul Bălcescu, unde au tropăit, au sărit, au bătut în butoaie, s-au jucat, s-au certat şi s-au amuzat în faţa câtorva mii de gură-cască, ţopăind, şi ei, în ritmurile drăceşti ale trupei.

Au încheiat în zona pietonală, cu un dans general, pupând fetele din public pe sărite.

Bâlciul, cu miracolele lui naive, are întotdeauna farmec. Prima seară la FITS 2010 a fost o încântare.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Zboară, crapule!

Someone — Thu, 27 May 2010 19:02:27 +0000

Sfântu Gheorghe, 27 mai /Agerpres/ – Consiliul Local Municipal Sfântu Gheorghe a aprobat joi schimbarea denumirilor a peste 30 de străzi, fapt ce va atrage după sine schimbarea actelor de identitate a circa 9.500 de cetăţeni.

Primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, a motivat că s-a dorit schimbarea denumirilor acelor străzi care poartă nume considerate neadecvate epocii în care trăim, cum ar fi ‘Avântului’, ‘Constructorilor’, ‘Făcliei’, ‘Prieteniei’, ‘Recoltei’, ‘Tineretului’, ‘Viitorului’ etc.

Printre altele, Antal Arpad a arătat că strada ‘Viitorului’ se află într-un loc nepotrivit, pentru că duce spre un cimitir.

****

Sfântu Gheorghe, 27 mai /Agerpres/ – Consiliul local Sfântu Gheorghe a aprobat joi reducerea cu 20% a tarifului de intrare la salina din municipiu, începând de anul viitor, pentru acele persoane care au recomandări de la medic pentru a urma tratament.

Salina artificială funcţionează în incinta piscinei acoperite din Sfântu Gheorghe şi a fost achiziţionată de Consiliul local în toamna anului trecut de la un întreprinzător privat cu aproape 30.000 euro.

Salina artificială a aparţinut proprietarului unei foste carmangerii, profilat pe turism rural şi terapie naturistă. În camera de aproximativ 175 de metri pătraţi acesta a depozitat şapte tone de sare provenind din Marea Moartă, cu un conţinut foarte mare de iod, a montat şapte scaune ergonomice, spoturi de lumini şi un sistem audio pentru completarea terapiei cu sunete şi culoare.

****

Galaţi 27 mai /Agerpres/ – Aerodromul Aerial Club de la Vădeni, judeţul Brăila, va găzdui sâmbătă cea de-a treia ediţie a mitingului aerian ‘Borş de peşte la Vădeni’, a anunţat, joi, purtătorul de cuvânt clubului, Cristian Deceanu.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Un premiu (şi) pentru Reporter Special

Someone — Tue, 25 May 2010 09:17:17 +0000

APTR a acordat premiul pentru reportaj colegei mele Anca Grădinaru, pentru “Bibliotecă Naţională, caut casă”, difuzat în februarie anul trecut la emisiunea Reporter Special Antena 3. Anca a descris reportajul ca “un film care arată orori şi erori imense” în abandonarea, timp de 19 ani, a unei părţi a memoriei scrise a poporului român.

Interesant că, la câteva luni după difuzarea reportajului, lucrările la Biblioteca Naţională au fost (în fine!) reluate.

Anca a dedicat premiul colegului nostru Tavi Dimitriu, cameramanul care a murit şi înviat vara trecută într-un spital din Constanţa, şi care acum se luptă, încăpăţânat cum îl ştim, să reînveţe gestul simplu de a păşi.

Antena 3/Antena 1 au luat 8 premii.

Premiul pentru anchetă a fost câştigat de jurnalistul Antenei 1, George Colgiu, cu “Yankei de România”, o investigaţie despre orfanii români întorşi acasă din SUA, pentru a-şi căuta părinţii naturali.

Alessandra Stoicescu a câştigat premiul Jean Louis Calderon pentru campania Doi pentru Viaţă, filmată în Bangladesh.

La Ordinea Zilei, emisiunea moderată de Dana Grecu, a câştigat premiul pentru cel mai bun talk show, pentru a doua oară consecutiv.

Premiul pentru cel mai bun jurnal de ştiri a fost câştigat de echipa Antenei 3, pentru a patra oară consecutiv.

Emisiunea Ştirea Zilei, moderată de Gabriela Vrânceanu Firea, a fost distinsă cu premiul special al juriului.

Emisiunea “Sinteza Zilei”, moderată de Mihai Gâdea, a obţinut premiul pentru cea mai bună investigaţie politică.

Mircea Badea a fost premiat la categoria “One Man Show”.

Marele premiu APTR a fost adjudecat de emisiunea Nocturne realizată de Marina Constantinescu pentru postul public de televiziune. De altfel, TVR a luat, cu totul, 13 premii.

Aceasta a fost a 20-a ediţie a Premiilor APTR. Mulţumim.

Altele asemenea pe Amar de Zi

In other news

Someone — Sun, 23 May 2010 15:15:11 +0000

Teleenciclopedia a împlinit 45 de ani. Sâmbătă, postul public de televiziune a difuzat episodul cu numărul 2222, cu o discreţie dezolantă. Să ai un produs cu o asemenea notorietate, cu aşa o longevitate, însoţit de atâta respect şi bunăvoinţă din partea a milioane de telespectatori, şi să nu faci din aniversare un moment de mândrie şi promovare a postului public este inexplicabil.

Mai mult – ştiţi melodia de pe generic, nu? Toată lumea o ştie, dar nu mulţi cunosc numele compozitorului sau a cui este interpretarea.

E o secvenţă din “Momentul muzical”, compus de Nicolae Kirculescu în 1950. Pentru Teleenciclopedia a fost folosită o interpretare din 1965 a Orchestrei Radiodifuziunii, sub bagheta dirijorului Iosif Conta. Solist la pian – Dan Grigore.

Emisiunea, muzica, artiştii, profesioniştii… ignoraţi, cu toţii.

In other news:

Ministrul Turismului, Elena Udrea, vrea să contracteze 75 de milioane de euro, bani europeni, pentru “construirea brandului de ţară şi promovarea imaginii României în lume”.

“Caietul de sarcini pentru achiziţionarea execuţiei brandului turistic naţional este finalizat şi vom organiza licitaţia imediat ce bugetul va fi aprobat. Va fi o licitaţie internaţională, fiindcă vrem să se înscrie firme cu renume internaţional”, a declarat Elena Udrea. (sursa)