Amar de Zi » media

3 invitaţii la Zonga

Vlad Petreanu — Sun, 05 Feb 2012 11:01:01 +0000

Am descoperit acum că am de dat 3 invitaţii pentru Zonga, noul serviciu de muzică on şi off-line, social sharing şi mobile şi desktop music player lansat de Sergiu Biriş, omul Trilulilu

Zonga e deocamdată în private beta, aşa că trebuie să fiţi îngăduitori cu micile neajunsuri – şi ar fi onest ca, dacă intraţi în grupul de beta-testeri, să daţi şi feedback, ca să poate lua programatorii “la pilă” produsul.

Bun, acuma postarea asta nu e publicitate, nu e articol plătit – pur şi simplu, am primit un cont pentru Zonga şi, umblând prin site, am văzut că se pot trimite şi 3 invitaţii, aşa că dacă le vreţi, ziceţi – o să ajungă la primii trei comentatori care le cer, pur şi simplu (atenţie că trebuie o adresă corectă de mail, şi nu vă panicaţi dacă sunteţi la moderare, aveţi puţintică răbdare).

Mie îmi pare bine că se-ntâmplă astfel de proiecte – şi sper să crească frumos şi să mai apară şi altele.

Altele asemenea pe Amar de Zi

De vorbă cu telespectatorii

Vlad Petreanu — Thu, 12 Jan 2012 06:45:45 +0000

carabisi: a propos, mi-a placut articolul despre stereotipuri
carabisi: imi place ala cu “aflata sub influenta bauturilor alcooloice”
carabisi: de unde rezulta ca barmanii fac trafic de influenta
carabisi: “romanii au dat navala/au luat cu asalt”
petreanu: şi s-au distrat pe cinste
petreanu: n-au lipsit nici (insert item here)
carabisi: “… vor scoate din buzunar”
carabisi: asta cu navala si cu asaltu arata mostenirea migratoare
carabisi: are dreptate djuvara
petreanu:
carabisi: “otraviti tigaile si oalele sub presiune, salvati plasmele si laptopurile”
carabisi: si mai sunt si stereotipurile sezoniere
carabisi: “bucate alese” “se vor infrupta
carabisi: “pregatirile sunt in toi”
carabisi: si cum s-a murit pentru capitalism: “sexy-craciunitele”
petreanu: absolut
carabisi: mai fac o paranteza, a propos de distractie pe cinste
petreanu: ia
carabisi: “au petrecut pana in zori”
petreanu: clar
carabisi: adevarul e ca nu poti sa zici pe post “i-au dat afara palmasii de la intrare pentru ca dormeau pe mese de trosniti ce erau”
petreanu:
petreanu: cine a zis asta?
carabisi: asta ar fi in vorbirea curenta
petreanu: eu aş fi zis-o, la ce limbă de lemn e, un pic de culoare nu strică
carabisi: “soferul, fiind clampa de beat, a intrat pe contrasens si…”
petreanu: lol
carabisi: si mai e tare aia cu “bolizii”
petreanu: ia zi
carabisi: pai n-ai vazut ca de la o capacitate cilindrica incolo orice masina devine bolid
petreanu: cred că orice maşină devine bolid în urma oricărei “ieşiri de pe carosabil”
carabisi: asta dupa ce “soferul a pierdut controlul volanului”
petreanu: evident, că dacă ţinea de volan bine, anula gravitaţia
carabisi: nu neaparat
carabisi: daca “a apasat pedala de acceleratie”
carabisi: atunci s-a terminat cu joaca
petreanu:
carabisi: am impresia ca astea sunt de pe vremea lu virgil vochina
petreanu: ăla a fost un mare inovator
petreanu: de la el, nimic nou în materie de jurnalism rutier
petreanu: gata, mă duc să mănânc
carabisi: pofta buna

Altele asemenea pe Amar de Zi

The Marionette, de Dan Pavel

Vlad Petreanu — Wed, 11 Jan 2012 06:45:41 +0000

Amicul Dan Pavel, căruia CNA i-a interzis în urmă cu ceva timp difuzarea unor spoturi la Antena 3, revine cu un nou clip cu mesaj:

Dan spune despre ultimul lui spot lui că e inspirat de climatul politic din această ţară şi de manipularea răuvoitoare la care este supus publicul de către mass media.

Constatarea lui Octavian Paler, folosită drept concluzie a clipului, mi se pare un adevăr cutremurător.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Ce înseamnã “agresiune sexualã” în Tahrir

Vlad Petreanu — Sat, 26 Nov 2011 16:43:29 +0000

O jurnalistã a postului France 3 a fost agresatã sexual in Piata Tahrir din Cairo, in timp ce relata de la fata locului, joi, despre protestele anti-guvernamentale.

Scrisã asa, stirea rãmâne nedrept de seacã.

O inregistrare video, difuzatã de o statie tv arabã, aratã dimensiunea animalicã a incidentului – o viermuialã nesfârsitã, decerebratā, zombificatā în jurul acestei femei care a spus, ulterior, cā a crezit cã moare acolo.

Nu este prima întâmplare de acest gen din Tahrir. Te-ntrebi cam ce planuri de viitor are o societate în care la asemenea atacuri participã, într-atât de entuziast, multimi asa mari.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Cum nu prinde munca nici cu telecomanda

Vlad Petreanu — Mon, 14 Nov 2011 17:57:44 +0000

Zilele trecute, discuţie cu un amic cu oareşcari informaţii din bucătăria celor mai invidiate canale tv de către jurnaliştii tv din România – d-astea gen Discovery, Travel, Animal Planet etc.

- Mi se pare foarte tare Deadliest Catch, îi zic. Ăla da reality. Să te duci să filmezi iarna, pe mare, în largul Alaskăi…
- Mda, face interlocutorul, e bun.
- Şi am văzut că sunt din ce în ce mai multe reality-uri d-astea cu meserii grele. Acum văd c-au băgat unul cu mineri.
- Aşa e.
- Şi mai era ceva cu nişte căutători de aur.
- Ăhă.
- Şi ăla mai vechi cu meserii murdare, nenică, ce scârboşenii…

Amicul încuviinţează, bune producţii, după care, surprinzător, se strâmbă:

- Ştii, de fapt astea nu merg aproape deloc aici.
- Dar care merg?
- Păi îl ştii p-ăla cu maşini vechi luate pe nimic, reparate şi vândute pe bani frumoşi?
- Ăla?
- Da, merge bine.
- Şi mai ce?
- Merge bine ăsta nou, “Escrocherii adevărate”.
- Aha.
- Ştii, cu escroci întorşi, care arată cum se fac escrocheriile.
- Îl ştiu, nu-i rea ideea.
- Nu. Mai e unul tot cu bani şi glamour şi şmecheri, “Cazinouri americane”
- Şi ăla merge?
- Da, binişor. În general, se uită românul la d-astea cu fiţe, cu bling-bling, cu şmecheri şi şmecherii. Să fie cu ban uşor.
- Şi care nu merg?
- Alea cu muncă. Alea nu prind deloc.

Munca, a naibii, nici s-o privim făcută de alţii nu ne place.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Superscrieri, prima ediţie

Vlad Petreanu — Thu, 20 Oct 2011 17:07:19 +0000

Sâmbăta aceasta vor fi anunţaţi câştigătorii concursului Superscrieri, iniţiat de Fundaţia Friends For Friends. Superscrieri reprezintă un mod de a încuraja jurnalismul narativ şi scriitura creativă. Am jurizat şi eu, printre alţii mult mai bine pregătiţi ca mine, pentru această primă ediţie şi am câteva constatări.

Unu – s-au înscris îmbucurător de mulţi concurenţi, peste 200, care au propus mai mult de 300 de articole.
Doi – sunt îngrijorător de multe texte proaste, confuze, sclipicioase, suferind de preţiozitate, sentimentaloid-hormonale.
Trei – sunt încurajator de multe texte remarcabile, irezistibil de pasionante, puternice, memorabile.

În fine, constatarea cu numărul 4, pe care nu ştiu cum s-o calific: practic toate materialele de notă maximă aparţin unor jurnalişti profesionişti şi au fost publicate în presa clasică – în ziare sau reviste tipărite.

Pe de o parte, e o veste excelentă că jurnalismul nostru, atât de umilit şi abuzat în ultima vreme, încă poate produce asemenea probe de calitate a profesiei.

Pe de altă parte, mă întreb ce se va întâmpla cu aceşti talentaţi povestitori când ziarele şi revistele unde mai publică se vor închide, sugrumate de sărăcie. Şi ce se va întâmpla cu toate poveştile şi întâmplările şi faptele cu tâlc pe care nu le va mai scrie nimeni?

PS – lipsesc o săptămână. Dacă am net pe unde voi ajunge, poate vă transmt un reportaj de culoare. Hai, două

Altele asemenea pe Amar de Zi

MKULTRA cu figuranţi tv

Vlad Petreanu — Mon, 10 Oct 2011 19:14:20 +0000

E instructiv să priveşti la tv peste umerii invitaţilor, către public, la tocşourile atât de bogate încât îşi pot permite să închirieze asistenţă. Oamenii ăia se-nscriu pe listele de casting cu speranţa unui câştig poate mic, dar uşor şi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al producătorului, poate chiar agreabil. Să nu-i condamnăm, mai ales că bănuţul lor e greu obţinut, mai greu decât vă puteţi imagina.

Problema figuranţilor este că nu toţi nimeresc la balet, glume sau scandal. Unii sfârşesc, ghinionist, pe centura politicii, la dezbateri. Urmează o epică încleştare cu somnul. În penumbra planului doi, se întâmplă eroisme: grimase, ochi bulbucaţi, sprâncene arcuite, foieli disperate, gesturi instinctive de apărare faţă de tentaţia culcuşirii molcome, dulci, chiar acolo, chiar în poala vecinului de suferinţă. Este faza negaţiei. Figurantul va trece prin toate celelalte etape ale durerii – revoltă, fiind potolit fără milă de producătorul de studio, târguială, când se va strădui fără succes să adoarmă cu ochii deschişi, depresie, în timpul căreia ochii i se vor umezi în eaglă măsură de somn şi de auto-compătimire.

În fine, figurantul îşi va accepta soarta – poate nici nu-i chiar aşa de rău, chiar dacă unii vorbesc lucruri fără sens, tu te poţi gândi la ale tale sau chiar la nimic, şi chiar şi somnul trece, în mod paradoxal, dacă stai nemişcat, dar chiar complet nemişcat, şi te concentrezi asupra durerii sfâşietoare din şezut, asupra miilor de ace din amorţeala tălpilor, asupra cârcelului care îţi înnoadă muşchii cefei.

Atunci, figurantul capătă o privire goală, plată, mată. Falca îi cade uşurel, trăgându-i şi obrajii în jos, şi colţurile gurii. Este participantul perfect la şoul politic dâmboviţean: inert, fără opinie, un trup decerebrat care execută orice comandă fără dubii, în aşteptarea izbăvirii, raiul pe pământ, mântuirea: finalul emisiunii.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Biz: a treia cale

Vlad Petreanu — Thu, 15 Sep 2011 19:13:09 +0000

Presa clasică nu se dă-n vânt după mediul on-line. Sigur, ziarele principale au site-uri şi – deja – echipe dedicate care să se ocupe de acestea, dar ele sunt, de cele mai multe ori, încă operaţiuni auxiliare. Sigur, există ziare care au trecut cu totul în on-line, dar acesta a fost de fiecare dată şi fără excepţie un soi de gest disperat, alegerea cu o singură variantă între închidere şi prelungirea agoniei într-un mediu încă neînţeles şi nu tocmai simpatizat.

Sunt multe motive pentru care presa clasică nu se dă-n vânt după mediul on-line – unele justificate, altele acceptabile – dar tranziţia e inevitabilă. Important e dacă preiei energia noii generaţii sau i te opui.

Există o gazetă pe piaţă care pare să fi găsit o a treia cale. Tipăreşte, în continuare, în condiţii tehnice de o calitate aproape excentrică pentru zilele astea. În acelaşi timp, e profund implicată în lumea web 2.0. Articolele îi apar pe hârtie de calitate iar iniţiativele îi sunt popularizate pe bloguri de influenţă. Face networking printre manageri de top şi are amici printre liderii din social media.

Poate nu întâmplător, e singura publicaţie economică din România care n-a pierdut din tiraj în ultima vreme – ba chiar, potrivit datelor BRAT, a şi crescut un pic, cu câteva sute de exemplare, până la aproape 7.000 pe ediţie. Cu asta, Biz se plasează înaintea unor titluri vechi şi mai puternice, precum Business Magazines, Forbes si Money Express.

Sigur că nu e un tiraj mare. Dar nici un tiraj nu e mare în această ţară de 20 de milioane de oameni unde a tipări o carte în 5.000 de exemplare e un succes nemaivăzut. Însă Marta Uşurelu, şefa Biz, a reuşit să transforme în avantaj acest handicap al cifrelor mici, folosind revista ca un vehicul de bune intenţii şi instrument de influenţă pozitivă prin networking şi plasament creativ.

Mediul on-line constituie unul din atu-urile ei. Biz are o sumedenie de iniţiative în web 2.0 şi i se răspunde pe măsură.

Ce obţine Marta sunt poli pozitivi, într-o epocă a dezamăgirilor. E o performanţă în sine – şi poate că nu vi se pare mult, dar rezutatul eforturilor ei acesta este: în timp ce toate tirajele au scăzut, doar cel al revistei ei a crescut.

Apropo de Biz în mediul on-line. Ultima găselniţă a Martei e o campanie derulată prin Blogal Initiative, prin care premiază cu 700 de euro cea mai bună idee pentru promovarea Biz ca revistă de afaceri. Părerea mea este că abia acum Blogal Initiative şi-a atins potenţialul – pentru că această campanie stimulează creativitatea şi nu caută număr de accesări.

În plus, Marta e simpatică şi fată de treabă – ceea ce e chiar rar pentru un patron de presă în ziua de azi.

PS – şi nu, acest articol nu e publicitate. E o dovadă de simpatie şi respect.