Se aud voci indignate faţă de modul în care mass-media au tratat subiectul sinuciderii Mădălinei Manole. Mai multe organizaţii media au protestat faţă de “încălcarea brutală a normelor etice în relatarea cazului”. În subsolurile articolelor pe aceeaşi temă, unii comentatori îşi exprimă dezgustul. Pe Twitter, stupefacţie şi dispreţ. Probabil că, la începutul săptămânii viitoare, CNA va trânti o lungă serie de amenzi posturilor tv care au descris în amănunt sinuciderea şi au reluat copios leşinuri de la înmormântare printre cadre lungi cu moarta.

Eu, unul, le dau dreptate celor nemulţumiţi. Nu că ar conta în vreun fel. Mă pot indigna eu şi alţi câţiva twitterişti cât vreau şi cât pot, tot nu pot schimba nimic. Data viitoare, se va întâmpla la fel. Eu şi alţi dezgustaţi de spectacolul din ultimele 3 zile facem parte din minoritate. În jurul nostru, un tsunami de ipocrizie şi prost gust.

Dovada?

Joi, realizatorii unei emisiuni tv au ales să dezbată altceva decât moartea artistei – subiecte economice şi politice. Concurenţa a mers pe subiectul sinuciderii şi a făcut o audienţă de 4 ori mai mare pe acelaşi slot orar. Acum ghiciţi cam ce s-a întâmplat vineri, când au venit datele, şi ce a urmat – pe ambele posturi, că şi ăilalţi s-au prins că, de data asta, vor avea competiţie.

Veţi spune că televiziunile sunt fucked şi că elitele s-au mutat pe net. Mai gândiţi-vă o dată.

Petrişor Obae a scris pe Pagina de Media că “traficul principalelor site-uri de ştiri a explodat la primele ore ale dimineţii de miercuri, ziua tragicei dispariţii a Mădălinei Manole. Printre site-urile care şi-au dublat numărul de afişări sau au depăşit chiar şi această performanţă se numără: Realitatea.net, Adevărul.ro şi Mediafax.ro.” Aceleaşi creşteri şi pe reţelele de socializare – Facebook, Twitter, Hi5.

Maxima voluptate a unei societăţi voyeuriste: ultimul horcăit al unei femei cu mintea tulburată.

Ca atare, eu condamn acum în egală măsură şi publicul, şi presa.

Presa se ascunde în spatele legii economice care spune că cererea defineşte oferta. Publicul a dorit cu disperare toată amănuntele întâmplării, aşa că le-a primit – ce erau să facă redacţiile, să ignore cererea? Păi priviţi audienţele şi datele de trafic!

Iar publicul va spune că a consumat ce i s-a oferit şi că, după hăpăiala de la acest parastas dinaintea îngropăciunii, îi e cam greaţă, dar că nu el, publicul, a făcut coliva mediatică. Ce era să alegi, în acest vacarm, ca să afli ceva coerent şi clar despre un eveniment atât de neobişnuit? E simplu, nu?

Ei bine, nu. Sunt lucruri care se fac şi lucruri care nu se fac – şi numai educaţia diferenţiază între ele.

Nu orice interes al publicului trebuie satisfăcut. Mi-e teamă să mă gândesc, de exemplu, cam câte vagoane de bilete s-ar vinde dacă s-ar organiza în această ţară execuţii cu spectatori. Vă înfioraţi la idee? Violul mediatic post-mortem al Mădălinei Manole cam asta a fost, doar că intrarea a rămas la liber.

Dar, ca presa să nu fi comis toate aceste brutalităţi, era nevoie mai întâi ca ele să fie considerate şi de breaslă, şi de public ca inacceptabile – aşa cum violul, linşajul, tâlhăria sunt inacceptabile. Acesta ar fi trebuit să fie, pur şi simplu, un lucru care nu se face.

Breasla a cedat uşor tentaţiei pentru senzaţionalism şi a reacţionat ca o haită la mirosul sângelui, a intrat în feeding-frenzy pe un subiect cu impact emoţional major. A fost evidentă lipsa de cultură profesională, de bună creştere, de experienţă şi de solidaritate a jurnaliştilor – şi mai ales a şefilor de redacţii.

Cât despre public, ce să mai spun? Cât de ipocrită e această societate, care dublează sau triplează audienţele ore în şir, zile la rând pe un asemenea subiect, ca apoi să-şi declare dezgustul pentru ce a înghiţit cu atâta lăcomie? Una e să încetineşti când treci pe lângă un accident de circulaţie, alta să te repezi la mort pentru a-i smulge nişte maţe ca suvenir. Sunt, nu-i aşa, lucruri care, pur şi simplu, nu se fac.

Încă ceva. Ziceam, mai sus, că va urma un val de amenzi dinspre CNA. Membrii acestui organism, plătit din taxele noastre ca să fie “garant al interesului public”, poartă o răspundere majoră pentru mizerii de proporţii naţionale precum cea din ultimele 3 zile – pentru că sunt pasivi, gonflaţi cu propria lor importanţă şi auto-izolaţi în turnul lor de beton armat de lângă Casa Poporului.

Mădălina Manole a murit marţi spre miercuri noapte. De atunci, presa şi publicul au luat-o razna. Aţi auzit ceva dinspre membrii CNA în toate zilele acestea? Credeţi că au reacţionat în vreun fel? Au telefoanele tuturor şefilor din presă – or fi sunat pe vreunul, să-i întrebe ce i-a apucat, să le reamintească, de exemplu, articolul 15 din Codul de reglementare în audiovizual? În afară de amenzile post-factum, mai fac ceva? Încearcă să aducă măcar un strop de progres în societatea asta? Încearcă să educe, dacă văd că e vremea mitocăniei generale?

Nu. Vor da nişte sancţiuni, vor mai bifa o zi de salariu. Prin lipsa lor iresponsabilă de implicare, membrii CNA împing de fapt decizia editorială din redacţii în departamentele de contabilitate: calculul e simplu – atât e amenda, atât e creşterea de audienţă, atât e profitul. Face!

Aduceţi următorul mort, că p-ăsta l-am halit.

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Furt în grădina Carpaţilor
• Ce-au mai făcut jurnaliştii în ultimul timp
• Tambours de feu la FITS 2010

“VASLUI (MEDIAFAX) – Vicepreşedintele PDL Anca Boagiu a declarat, joi, într-o conferinţă de presă la Vaslui, că românii puteau să o ducă mult mai rău în momentul de faţă, deşi motive de nemulţumire din partea populaţiei există şi vor mai fi în continuare, dar că se simte că românii “o duc mai bine”.

“Românii puteau să o ducă mult mai rău. Sper ca în perioada imediat următoare să se simtă că o duc mai bine. De fapt, se şi simte că o duc mai bine” – a spus Anca Boagiu.”

Aş spune şi eu ceva.

Vă rog frumos, măcar nu ne mai luaţi la mişto când vă pişaţi pe noi.

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Ne-aţi Taxat Destul
• Lucruri care se fac, lucruri care nu se fac
• Guvernul-păcănele

Tipu’ ăsta s-a plimbat toată săptămâna prin oraş, răcnind din megafoane:

Textul e de o imbecilitate rară – şi încă una scoasă în evidenţă de entuziasmul mecanic al cititorului.

Deci “unde?? Unde mergem? UNDE VREI SĂ MERGEM???” (moment în care cea mai logică urmare ar fi o înjurătură – unde grijania mă-tii zici că vrei să mergem? jap-jap, două scatoalce).

Cum unde? Îîîîîîn Parcul Uniriiiiiiii, unde e nu ştiu ce rahat de expoziţie cu “intrarea liberă”.

Păi şi ce să fac eu acolo?

Cum ce? Să “îmbracă” şi să “încalţă”, nenorocitule!

Cine naiba autorizează asemenea gen de poluare fonică şi jignire a bunului simţ în Bucureşti? Nu e şi aşa suficient vacarm? Nu sunt şi aşa destui mitocani?

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Lucruri care se fac, lucruri care nu se fac
• Care-i şmecheria cu cititul?
• Boagiu: Românii puteau să o ducă mult mai rău. Se simte că o duc mai bine

Nu ştiu dacă a fost inventariată deja de băieţii de la Guerilla, dar noua fiţă mitocănească în parcarea magazinului Unirea este să ocupi câte două locuri odată. Câteva imagini, trase în 5 minute (şi mai am, dar arată toate la fel):

 

Jos, la casierie – “da, ştim; nu, n-avem ce le face”.

Ia căutaţi-vă prin buzunare – aşa e că găsiţi, fiecare, câte o legătură de chei ascuţite care clopoţesc de nerăbdare?

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Cântăriţi şi judecaţi
• Hai ai noştri!
• Ce-au mai făcut jurnaliştii în ultimul timp

28 iulie, la o filială BCR:

- Aş dori să fac o modificare în adresele de mail unde trimiteţi factura de leasing, vreau să adaug una.
- Completaţi cererea asta.
- …ok?
- Da, la revedere.

17 august, dialog cu contabila:

- Doamnă, aţi plătit dv factura? Am găsit-o pe cea tipărită în cutia poştală, dv v-a venit pe mail?
- Nu, n-am primit nimic.

17 august, dialog telefonic cu o doamnă de la BCR Leasing:

- Am solicitat o modificare în adresele de mail, v-am rugat să trimiteţi factura în format electronic ca să poată fi plătită înainte de scadenţă. N-aţi trimis nimic, contabila mea n-a primit mailul şi am depăşit scadenţa.
- Ce număr de contract aveţi?
- …
- Da, aţi făcut cererea pe 28 iulie.
- Corect.
- Aţi trecut două adrese.
- Da.
- Nu se poate trimite mail decât la o adresă, nu la mai multe.
- Dar de ce?
- Aşa e programul.
- Şi de ce nu mi-a spus nimeni când am depus cererea?
- Nu ştiu, eu nu pot răspunde pentru ce a făcut colega mea de la secretariat.
- Dar pentru plata penalizărilor de întârziere din pricina unei neatenţii a băncii cine răspunde?
- Nu ştiu ce să vă spun…

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Lucruri care se fac, lucruri care nu se fac
• Boagiu: Românii puteau să o ducă mult mai rău. Se simte că o duc mai bine
• Mergi să încalţă şi să îmbracă, bucureştene!

La kilometrul 4.833 al vacanţei mele, un blocaj de trafic pe Valea Oltului, înainte de Călimăneşti. Undeva la 1 km în spate, unde încă se circulă, un echipaj de poliţie rutieră vânează turiştii care întorc pe linia continuă după ce s-au uşurat în haznaua din benzinăria OMV în care nu curge apa. La stânga mea, pe trotuar, un grup îmi face semne prietenoase – “uite-l p’ăla, cum îl cheamă…”  Peste drum, turla mânăstirii Cozia, “ctitorită de Mircea cel Bătrân”. În faţă, un VW Variant de Vâlcea, încărcat până-n tavan. Stăm.

Portiera din stânga spate a VW-ului se deschide; apare o cutie de bere, ţinută de o mână încă sigură. Mâna aşează cu grijă cutia în picioare, pe asfalt, apoi se retrage iar portiera se închide la loc. Maşina pleacă – în faţă s-a făcut un loc de vreo 5 metri. Când roata din spate trece peste cutia de tablă, un pocnet sec confirmă că era goală. Pe şosea rămâne un deşeu strivit.

Am pe bancheta din spate un sac negru de gunoi plin cu tot soiul de mizerii pe care le-am produs în ultimele două zile. La ce bun?

Totuşi… mai am câţiva saci încă nedesfăcuţi. În cât timp s-ar sufoca un mitocan cu un sac de gunoi de 20 de litri tras peste cap?

Grupul de pe trotuar şi-a adus aminte – “e ăla de la ştirile sportive”.

M-am întors acasă.

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Lucruri care se fac, lucruri care nu se fac
• Boagiu: Românii puteau să o ducă mult mai rău. Se simte că o duc mai bine
• Mergi să încalţă şi să îmbracă, bucureştene!