un blog de Vlad Petreanu
Sâmbătă la prânz, în holul blocului: – ‘Ai noroc, mă Petrică. – Un bărbat la patruşopt de ani, în timp ce conducea la volan, i-a căzut un copac pe maşină şi l-a omorât – îmi răspunde portarul, scurtcircuitând formalitatea cu salutul. Mult de comunicat, timp puţin, ce se taie nu se fluieră, de salutat, mai [...]
{ 26 comments }
Vineri seară a fost Blogger’s Secret Santa Party în True Club din Bucureşti – un eveniment sponsorizat de amicii de la Vodafone şi organizat de acelaşi neobosit Cristi Manafu. Pentru mine a fost o seară memorabilă, la drept vorbind, pentru că am debutat ca voce pe scena clubului, răcnind cu bravura disperării ceva versuri ale [...]
{ 3 comments }
N-am mai zburat duminică. Am aşteptat degeaba două ore pe câmp, lângă Bucureşti, să se potolească vântul. N-a vrut. (John Balon testează arzătoarele în aşteptarea unui moment prielnic.) E complicat să descriu cam ce am simţit. Pe de o parte, eram pregătit, motivat, gata să mă iau la trântă cu frica de înălţimi. Pe de [...]
{ 9 comments }
Mi se oferă posibilitatea de a-mi înfrunta o spaimă veche: frica de înălţimi. Când spun “frică, spaimă”, folosesc eufemisme. De fapt, seamănă mai degrabă cu o glaciaţiune paralizantă, cu o ceaţă cerebrală care mă curpinde pe orice balcon mai sus de etajul 5. E ca o comă în care înţelegi şi simţi ce se-ntâmplă în [...]
{ 29 comments }
Azi trebuia să fie ziua cea mare, descrierea epopeii, enumerarea îndoielilor, sacrificiilor, vitejiilor – trebuia să public relatarea luptei şi a bătăliilor câştigate cu greutate, cu efort, cu voinţă. Azi se împlineşte un an de când am anunţat că mă las de fumat. Azi trebuia să fie, aşadar, o aniversare plină de mândrie, cu surle [...]
{ 35 comments }
E o plăcere să te ajute Julius. O face mereu dezinteresat, cu cele mai bune intenţii şi, mai ales, fără să-ţi spună. Ăsta e, de altfel, şi pericolul. Prima dată când a încercat să mă ajute cu o chestie de suflet a presupus, mai întâi, că şi exista vreo chestie de suflet. Eu am aflat [...]
{ 12 comments }
Trăim în trei dimensiuni fixe şi una variabilă. Lungimile, lăţimile şi înălţimile sunt inerte şi de neschimbat, dar timpul în care trăim, în care măsurăm sau parcurgem fiecare din aceste dimensiuni variază în funcţie de emoţii, surescitări, plictiseli, terori sau vise. Subconştient, suntem vrăjitori ai timpului, fiecare dintre noi. Putem încetini trecerea timpului, când ne [...]
{ 10 comments }
De ieri dimineata, capul meu sta mai la dreapta, in afara axei, ca o fulie la capat de vibrochen. Undeva, inauntru, un nerv e-ntins pe scripeti de-un Mare Inchizitor Fiziologic. Impotriva torticolisului exista o sumedenie de leacuri. Nici unul nu functioneaza, fireste – de aceea sunt si atatea, ca altfel n-ar fi nevoie decat de [...]
{ 31 comments }
cu mentiunea: compediu shortstories, ca la ILC. ma inclin...