Sunt din ce în ce mai convins că trăim într-o simulare pe computer care, în ultima vreme, fie dă erori, fie este gestionată de niște inteligențe superioare care au început să se plictisească și fac experimente (cum pun copiii cruzi lupa pe furnici, de pildă). Ultima halucinație fiscală a PSD nu poate fi explicată altfel. Mai jos, comentariul meu referitor la intențiile partidului de guvernământ de a introduce un “impozit pe gospodărie”. L-am făcut în direct la Deșteptarea, joi dimineață. Are 11 minute. Nu-l mai transcriu:

Guralivul domn deputat ALDE Remus Borza se plânge că indemnizațiile demnitarilor sunt prea mici ca să atragă elitele societății. “La o mie de euro nu vor veni niște buni profesioniști sau niște oameni de moralitate să lucreze (…) la nivelul ăsta redus de salarizare, vor intra în sistemul public, în corpul demnitarilor, doar mediocrii sau hoții. Dacă doriți să avem un sistem de sănătate corect, în care să nu se moară cu zile, dacă doriți să avem mai mult de 4-5 sute de kilometri de autostradă, dacă doriți să avem un sistem de educație eficient, dacă doriți să avem o […]

Președinții americani se confruntă aproape întotdeauna cu o criză importantă de politică externă în primele 6 luni ale mandatului. Sunt testați, pentru că reprezintă jucătorul geopolitic nr. 1 al planetei și trebuie verificate limitele noului musculos al găștii. Să comparăm două reacții diferite la un context asemănător. În 2013, Assad a mai comis un atac chimic, încălcând una dintre “liniile roșii” stabilite de SUA (Ghouta, atac cu rachete toxice, între 281-1729 de morți, cel mai mare atac chimic după războiul irano-irakian din anii ’80). Președintele Obama a avut atunci, și el, opțiunea unui răspuns militar, dar a ales o soluție […]

Duminică la prânz, între Glina și Popești-Leordeni, zeci de tineri cu saci negri strâng gunoaie de pe marginea centurii Bucureștiului. E primăvară afară, soare, adie un vânticel proaspăt, sunt copaci înfloriți peste tot. Din goana mașinii, tinerii par bine dispuși și foarte motivați: nimeni nu stă deoparte, nu-s chiulangii. Grupurile se-ntind pe câteva sute de metri. Par mulți când treci pe lângă ei, dar enormitatea sarcinii devine evidentă imediat după. Pe zeci de metri în stânga și-n dreapta, pământul e acoperit de-o pătură aproape compactă de deșeuri. Capitala României e-nconjurată de o centură de gunoi și, probabil, și locuită de […]

În 2003, Barbra Streisand a dat în judecată un fotograf și un site pentru “violarea vieții private”, cerându-le despăgubiri de 50 de milioane de dolari și retragerea de pe site-ul respectiv a unei imagini aeriene, făcută de la mare distanță, cu vila ei de pe malul Pacificului – una dintre cele 12.000 (!) de fotografii cu proprietăți californiene de coastă din catalogul public al site-ului. Până la acțiunea în justiție, fotografia fusese descărcată de 6 ori – dintre care de două ori chiar de către avocații dnei Streisand. După ce știrea despre proces (și mai ales despre despăgubirea de 50 […]

Azi, un alt text uitat și regăsit prin arhivă cu ocazia curățeniei de 10 ani: e un comentariu pe marginea unei gulgute de campanie electorală – campania prezidențială din 2009. Atunci, între cele două tururi de scrutin (și cu 6 zile înainte de vizita fatală la spa-ul dlui Vântu), Mircea Geoană, încă favorit pentru câștigarea alegerilor, a încheiat un soi de “pact”, la Timișoara, cu PNL (Crin Antonescu), PNȚCD (Radu Sârbu, Gheorghe Ciuhandu) și FDGR (Klaus Iohannis). Nu știu ce spera să obțină, dar sigur nu se aștepta să primească o manifestație de protest drept răspuns, pentru că s-au strâns […]

Zilele trecute, mă caută o veche prietenă – “bună, bună, ce faci, uite, vreau să te rog ceva” – și-mi întinde o hârtie pe care sunt tipărite câteva cuvinte: – Vorbesc cu toți cunoscuții, îți zic și ție: dacă ai vreo farmacie mai mică prin zonă, sau în drumul tău, adică o farmacie care nu e în vreun lanț, știi? – Da? – Întreabă de medicamentul ăsta. Nu se mai găsește nicăieri în lanțurile mari, dar mi-au spus mai mulți că s-ar putea să mai fie pe la farmaciile mici câteva cutii. – Sigur, întreb. Pentru cine e medicamentul? – […]

Sunt nedumerit. Citesc o argumentație și mă indignez (1): ultima decizie a CCR e lovitura de grație pentru democrația românească (și-așa în stadiu terminal). Citesc alta și mă liniștesc: CCR a salvat națiunea de la tiranie (2), in extremis (cum o face de obicei, slavă Domnului). Nu știu ce să cred. De fapt, nu știu ce să cred cu privire la ce-a fost, dar, mai ales, nu mai știu la ce să m-aștept când vine vorba de viitor. De pildă, să presupunem că, la un moment dat, PSD, prin majoritatea sa parlamentară confortabilă, l-ar suspenda pe președintele Klaus Iohannis. Nu […]