Amar de Zi » video

O campanie de prevenire a criminalităţii

Someone — Wed, 14 Jul 2010 20:52:54 +0000

Naumovici e chiar un tip. Cu două-trei replici, a devenit celebru. Acum, când râzi de încăpăţânarea unuia, faci “tu nu şi nu, Batman, Batman!”; când îl lămureşti pe altul, zici “ăla negru, de respira greu…” (fază la care, dacă interlocutorul se prinde, în sfârşit, trebuie să dea capul pe spate şi să scoată un “aaaaa….” edificat). Iar parodia lui la “zboară, puiule, zboară!” e o delicatesă, gustată totuşi de prea puţini (expresia maniaco-depresivă de la finalul acţiunii face toţi banii).

În toamna anului trecut, Naumovici a produs pro-bono trei spoturi pentru Poliţia Română, în cadrul unei campanii de prevenire a criminalităţii. Nu le-am văzut pe la televiziuni – le postez eu, în concurenţă cu ele

Trei amănunte de culoare de la filmările pentru aceste spoturi, aşa cum mi-au fost relatate de o cunoştinţă din MI:

1. Spotul cu jaful în intersecţie: maşina a fost adusă de Naumovici iar tipul cu bujia chiar a spart geamul, şi încă de mai multe ori, până a ieşit bine filmarea

2. Spotul cu spargerea locuinţei: spre deosebire de celelalte două, unul dintre actorii acestui clip e chiar… profesionist, spărgător de meserie. Naumovici l-a găsit nu se ştie cum şi a dus muncă de convingere o noapte întreagă, într-o cârciumă, ca să-l aducă la filmări.

3. Spotul cu tâlhăria: operatorul n-a mai încăput în lift, aşa că echipa a recurs la o improvizaţie: un tehnician trăgea în sus şi-n jos un bec, ca să sugereze mişcarea. Efectul e nul, nu se vede în spot, dar e amuzant să-ţi imaginezi cam ce circ a fost acolo la filmări.

În fine, toate aceste spoturi recomandă viztarea paginii de internet dedicate prevenirii criminalităţi, de pe site-ul Poliţiei. Găseşti aici o sumedenie de chestii utile, de la ce trebuie să verifici când cumperi o maşină second-hand, la legislaţia referitoare la obiectele de artă şi antichităţi, trecând prin recomandări privitoare la prevenirea furturilor din locuinţe, în general simplu de înţeles şi aplicat.

Eu voi aplica, foarte probabil, regulile de reducere a riscului de a fi furat în vacanţă. Zice site-ul: “dacă vreţi să cumpăraţi băuturi/îngheţată de la vânzătorii ambulanţi, evitaţi să vă etalaţi banii din portofel”. Asta va fi extrem de simplu de făcut, pentru că plec în vacanţă cu Foresterul, aşa că, atunci când voi ajunge la destinaţie, sigur nu voi mai avea mare lucru prin portofel. Tot ce era de etalat, voi fi etalat prin benzinării, până acolo.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Agresiunea, ieftină în România

Someone — Sat, 19 Jun 2010 15:11:48 +0000

Miercuri, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a condamnat-o pe Lovinica Dinu, care fusese angajată ca bonă, la plata unei amenzi penale de 1.000 de lei, pentru agresarea fetiţei de 2 ani aflată în grija ei.

Bona fusese filmată cu o cameră ascunsă, pe care mama fetiţei o instalase în casă după ce observase că aceasta începea să plângă de câte ori bona se apropia de ea.

Lovinica Dinu trebuie să plătească şi cheltuielile de judecată de 150 de lei. Sentinţa poate fi atacată cu recurs.

Carevasăzică 1.150 de lei de plată pentru agresarea unui copil în propria lui casă de către o persoană angajată tocmai ca să aibă grijă de el. Salariul bonei? 1.500 de lei lunar.

Unii judecători din România par să-şi fi pierdut complet busola.

Agresiunea este o infracţiune. Agresarea cuiva, chiar şi fără a-i provoca vătămări ce pot fi constatate la IML, te face pasibil de pedeapsa cu închisoarea – de la una la trei luni. De obicei, când vorbim de agresiuni, ne gândim la bătăi între adulţi – ştiţi, genul acela de subiecte comune de la ştirile orei 5. Dar când o femeie de 62 de ani bruschează un copil de 2 ani, despre ce mai vorbim? Este nu doar violenţă fizică – şi gândiţi-vă doar la diferenţa de gabarit – ci şi agresiune psihologică – în fond, toată povestea aceea a ieşit la iveală pentru că fetiţa plângea când vedea bona, ceea ce sugerează că fusese agresată cu repetiţie.

Iar judecătorii de la Sectorul 6 au considerat că terorizarea unui copil de 2 ani costă 1.000 de lei. O veste bună pentru psihopaţi, deci: distracţia asta e mai ieftină ca un weekend la Mamaia.

De fapt judecătorii de la 6 au transmis părinţilor mesajul că mai bine îşi făceau singuri dreptate. În fond, agresiunea asupra bonei ar fi costat chiar mai puţin decât salariul acesteia pe o lună.

Şi aşa e o perioadă bună pentru economii.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Saudade

Someone — Tue, 01 Jun 2010 22:04:10 +0000

Miere, catifea, surâs, lacrimă, cristal, amar – sunt cuvintele pe care le asociez cu Liana, solista trupei Stockholm Lisboa Project.

A cântat (şi*) fado marţi seară, la Cetatea Cisnădioara, la FITS 2010. Mi s-a rupt inima văzând-o cum îşi începe concertul, tremurând de frig în faţa publicului, cu umerii înveliţi de un şal ineficace – la Sibiu e un frig de martie duşmănos, de vreo două zile, şi în biserica de pe dealul Cisnădioarei pereţii radiază un curent îngheţat. Dar Liana s-a încălzit închizând ochii şi cufundându-se în vibraţia propriei saudade. Şi-a născut cântecele printr-o voce puternică şi precisă. Şi-a ridicat ascultătorii în picioare, i-a făcut să aplaude sacadat, în rezonanţă, a cules cu un zâmbet aproape timid strigătele de bravo.

Saudade - intraductibil în engleză, ne-a spus. Dar noi înţelegem perfect – pentru că nici dor n-are echivalent în engleză.

___________

*Diagonal, titlul spectacolului, este o fuziune între tradiţii muzicale portugheze şi suedeze. Pe alocuri, e interesant – şi, în general, e surprinzător – dar adevărata emoţie a serii a fost oferită de fado-urile Lianei.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Criza la rumîni

Someone — Thu, 08 Jan 2009 20:41:43 +0000

Deci. E mai rău ca să fii trist. Fii mai bine optimist:

Pă timp dă criză, investeşte în alcool.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Donează sânge!

Someone — Thu, 11 Dec 2008 10:22:33 +0000

Via Zoso, am descoperit această campanie pentru donarea de sânge. Organizatorii caută 20.000 de donatori – azi ajunseseră la 8.669.

Şi am mai găsit acest spot de promovare, admirabil conceput:

Eu sunt donator cu carnet. De fapt, cu două carnete (nu ştiu de ce, la un moment dat mi-au mai făcut unul). Iar acum vreo doi ani, atâta mi-am bătut la cap colegii din redacţie, încât împreună am stabilit şi un soi de record al numărului de jurnalişti care au donat sânge într-o acţiune coordonată.

Donaţi! S-ar putea să fie pentru cei pe care-i iubiţi.

Altele asemenea pe Amar de Zi

O altă zi obişnuită

Someone — Sat, 28 Jun 2008 10:51:03 +0000

Cum mergeam eu ieri spre redacţie, naca-naca, pânga-pânga, m-am întâlnit cu un tramvai. Tramvaiul stătea în intersecţie, la Moşilor cu Hristo Botev. Mai stăteau şi mulţi alţi domni şi doamne şoferi şi şoferiţe. Pasagerii tramvaiului stăteau şi ei pe trotuar, căscând gura.

Tramvaiul stătea inexplicabil, după opinia mea. El, tramvaiul, ar fi putut trece peste Megane-ul cabrio parcat pe calea sa de rulare. Vatmanul s-a opus. Vatmanul era un bleg, n-a făcut-o. În locul lui…

Dacă tot ne cam plictiseam, am zis să filmez şi eu ceva, că de citit nu-mi luasem nimic (aşa se-ntâmplă, când nu te-aştepţi). Iată:

Mda… rămân la părerea mea, era mai interesant dacă aveam un vatman hotărât.

Şi alta din Bucureşti: văd o ştire care zice că 4 studenţi de la Institutul Cervantes au avut nevoie de îngrijiri medicale după ce s-au intoxicat cu formol. Formolul fusese aruncat pe ei, de la etaj, de o doamnă din vecinătate, deranjată de zgomotul pe care-l făceau studenţii.

Bine, bine, dar ce făcea doamna cu damigeana de formol acasă?