Train Băsescu se reconfirmă

Voiam să scriu despre rezultate, despre participare la vot, despre un război de tranşee unde avansurile de 20 de metri sunt prezentate ca victorii decisive.

Nu mă lasă (deocamdată) preşedintele României.

Cabotini ca el am mai văzut. Preşedintele lasă presa să afle unde se duce, ca televiziunile să-l filmeze “popular”, la coadă la casă, împingând cărucioare, plecând cu mica sa maşină nemţească, nu înainte de a se plânge că e hărţuit de reporteri, ca să compătimească tot telespectatorul cu bietul şef de stat. Nu-i nou, e dealtfel evident şi, mai mult, presa intră cu bună ştiinţă în acest joc. În ciuda a ceea ce cred unii/alţii, reporterii de ştiri nu dau doi bani pe imaginea unui politician, nu vor să-l facă nici mai deştept, nici mai prost decât e, vor numai să nu piardă un subiect, să se laude cu o exclusivitate şi să scape de frecatul ridichii, în redacţie, când sunt întrebaţi “da’ tu unde erai, mă?”.

Dar cabotini care să-şi pompeze singuri şuturi în dos, chiar în timp ce câştigă cacealmaua, mai rar.

Urmărindu-l pe preşedintele României în Selgros, Andreea Pană a acţionat potrivit tuturor regulilor: acelea prin care preşedintele se lasă filmat ca să apară la tv şi să se plângă apoi că e filmat, pentru a maximiza profitul de imagine, cât şi acelea prin care a obţinut o exclusivitate, măruntă până la un punct, dar măcar una care a salvat-o de frecarea ridichii în redacţie.

Andreea a respectat şi restul legilor: a menţinut distanţa faţă de subiect, nu a pus mâna, nu a împiedicat subiectul să facă ce voia să facă. A oprit înregistrarea în momentul în care subiectul i-a cerut-o – iar aici a dat dovadă, chiar, de exces de zel.

Apoi Andreea a ieşit din magazin şi, pentru că toată presa rămasă afară îşi pornea camerele, a făcut-o şi ea.

Iar preşedintele României a întins mâna şi, cu o iuţeală nepotrivită cu solemnitatea funcţiei pe care o deţine, i-a şterpelit acestei jurnaliste telefonul.

După care l-a băgat în buzunar.

După care făptaşul a plecat cu tot cu telefon, deşi jurnalista îl cerea înapoi.

După care a făcut-o “ţigancă împuţită”, răspunzând unei întrebări a soţiei sale, evident mai îngrijorată decât domnia sa de consecinţele faptelor lui.

Şi toate acestea au fost înregistrate, pentru că preşedintele nu oprise telefonul. A făcut-o mai târziu, umblând probabil în setările unui obiect care nu-i aparţinea. Poate s-a amuzat citind mesajele salvate, poate s-a uitat la fotografiile memorate, poate şi-a copiat nişte numere de telefon, putem presupune orice. Sau poate că n-a făcut nimic din toate acestea, dar cine l-ar mai crede acum?

Doi puşti inteligenţi au recuperat înregistrarea ştearsă cât aparatul s-a aflat în posesia preşedintelui. În redacţie, insulta scuipată pe gura preşedintelui a şocat şi dezgustat.

“Găozarul ăsta, eşti o blondă, hai pun-te pe masă să-ţi arăt”, şi acum “ţiganca împuţită”.

Ce jalnic! Preşedintele s-a confirmat pe sine însuşi o dată în plus.