Vara asta apare o insulă artificială pe Dâmbovița

Orașele frumoase au râuri care le traversează, care le dau personalitate, atmosferă și ritm.

Gândiți-vă la Paris și la locul său de naștere de pe Sena, Île de la Cité. Gândiți-vă la Tamisa londoneză, în care se oglindește parlamentul britanic, Palatul Westminster, replicat cvasi-identic 1.500 de km mai la est, în Parlamentul Ungar, care se reflectă lar rândul său în apele Dunării. Gândiți-vă la Tibrul Romei, pe malul căruia împăratul Adrian și-a construit mausoleul circular pe care-l știm azi sub numele de Castel Sant’Angelo, la Spree-ul berlinez ce mărginește cel mai mare parc dintr-o capitală europeană, Tiergarten, la fortăreața belgrădeană de pe malul drept al Dunării sârbilor, la Vltava pragheză peste care a fost construit unul dintre cele mai frumoase poduri ale Europei. O istorie fabuloasă însoțește aceste repere arhitectonice monumentale pe care, ce să-i faci, le privim cu invidie, să recunoaștem; ciobanului Bucur i s-a părut suficientă Dâmbovița când și-a așezat stâna iar negustorii ce-au făcut apoi popas pe lângă locul lui n-au avut, nici ei, pretenții prea mari. Un timp, Bucureștiul și-a-ndrăgit râul – Dâmboviță, apă dulce, cin-te bea nu se mai duce, zicea cântecul, dar pe la sfârșitul secolului XVIII, odată cu creșterea orașului, râul devenise prea murdar ca să-l mai guste cineva, iar Dâmbovița se răzbuna periodic pe bucureșteni, inundându-i amarnic, ca să-i sature de apă. Domnitorii valahi se luptau după puteri cu Dâmbovița, ba săpând un canal secundar pentru diminuarea viiturilor (Ipsilanti), ba decolmatând albia, ca să curgă apele mai ușor (Caragea) – măsuri provizorii și insuficiente, până pe la sfârșitul secolului XIX, când Dâmbovița a fost prima dată îndiguită, apoi în anii ’70, când ambițiile urbaniste ale lui Nicolae Ceaușescu au determinat betonarea malurilor, pe toată lungimea din București, și transformarea Dâmboviței într-un canal oarecare, lipsit de vegetație pe maluri și de personalitate în curgere.

Ce-i de făcut cu această apă care trece prin centrul orașului, nebăgată în seamă de nimeni? Cum am putea să-i dăm viață și s-o transformăm, pe cât se poate, într-un loc viu, urban, care să vibreze și să atragă?

Există un loc unde Dâmboviței i s-a permis să respire un pic, o parte unde are un luciu de apă ceva mai lat, unde suprafața permite un plan și o tentativă de resuscitare: e vorba de partea din fața Bibliotecii Naționale, între Bulevardul Unirii și Splaiul Unirii.

De ce nu o transformăm într-un loc de agrement așa cum vedem în marile orașe ale lumii?

#naturainvadeazaorasul

15 comentarii Adaugă comentariu

  1. Am fost si eu weekendul trecut prin Bucuresti si o singura nedumerire mi-a ramas. De ce miroase Dambovita in halul ala?

  2. Am gandit,cum s-au gandit si altii inaintea noastra si multi altii dupa noi,vor gandi;
    nu am avut noroc de primari dornici cu adevarat sa schimbe ceva in bine;au vorbit mult si au facut putin,ca si acum!Jumatate din cat s-a furat,ar fi rezolvat problema podurilor;
    DAR,primarul orasului Berlin(ca si altii din tarile civilizate),doar trece prin biroul mic(cu scaun si masa obisnuite,nu de neam prost)pentru a semna documente;in rest e pe teren,fara tv dupa el

  3. @Petreanu: ori te-ai camuflat bine, ori ai greșit ceva, ori sunt eu prost. Ultima nu poate fi 😁, deci una din primele două. So, la ce faci publicitate?

  4. În zona aia e cam greu să construiești ceva care să arate și frumos. Ar fi o provocare pentru un arhitect. La ieșirea Dâmboviței din București cred că mirosul urât nu se datorează numai apei.

    • Calmeaza-te. De fapt era un post de cat de cacat e Firea si ce bun era Mucushor in postul de primar general!

  5. Cum articolul asta e de pe 13 si cam tot atunci v-am auzit comentand despre parcul Drumul Taberei (legat de un aarticol de pe HN), si ce se intampla acolo e un raspuns la problemele ridicate aici, respectiv : ticalosia si indolenta autoritatilor, va repostez cu mici modificari ce am pus acolo.
    “Unu din ticalosi (sefu) e deja la puscarie (desi ar mai trebui ceva procese pentru inca cateva din marlaniile lui (Poteras), altul (Manescu) este pe la statiuni ascuns (Monte Carlo) din nu stiu ce pricini iubit se pare de servicii, probabil datorita serviciilor prestate de nevasta si ea o mare ciorditoare, si sa nu uitam de factorul principal NUTI cea care a facut posibila afacerea de sparlit 17mil Euro. Evident ca nimeni nu da in nimeni: Mutu tace – pai cum o sa dea in prietenii lui din consiliu care au aprobat ticalosia? Sau in secretarul primariei Demirel omu lu Manescu? Va rog sa incercati sa obtineti raspunsuri legate de cum “Primaria sector 6” se indreapta impotriva celor care au pus la cale jaful!!!!!!!!!!!!!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest blog folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.