– Nu te-ntoarce acum, dar e una-n chiloţi în spatele tău.
– Cum, în chiloţi? Cum să nu mă-ntorc? Se uită? Faci mişto…
– Nu, pe bune, e în chiloţi galbeni cu flori portocalii şi are un maieu galben, nu poartă sutien… Şi e încălţată-n pantofi cu toc cui. Tocuri de 10, zic eu.
– Mă uit.
– E?
– Nene… Foarte Tare! Da’ nu-s chiar chiloţi.
– Da’ ce-or fi ăia?
– Nişte pantalonaşi foarte scurţi… şi foarte subţiri. Şi foarte mulaţi.
– Da, le lipseşte numai dantela. I se vede fofo.
– Pe bune? Fofo? Nu vrei să schimbăm locurile?
– Nu, stai acolo, că-ţi descriu eu.
– Nu-i tot aia. Auzi, da’ ce face?
– Se plimbă de colo-colo, gen aştept pe cineva să m-agaţe. Ai văzut cum e fardată?
– Nu, m-am uitat la chiloţi.
– Dacă eu veneam aşa la o întâlnire cu tine ce făceai?
– Nu veneai tu aşa. Cred că te băteam cu papucul.
– Auzi, ce-o fi în mintea lor?
– Sunt mai multe?
– Bine că eşti tu deştept. În general, astea care ies aşa în lume.
– Aici e „în lume”?
– Păi aici vine lumea, la mol, nu? Inclusiv noi.
– Ţi se pare că noi suntem în chiloţi?
– Nu, dar suntem în compania unor dame care vin în chiloţi, na.
– Uite-o că trece p-acolo. Auzi, poate e-n slipi, nu în chiloţi. Un slip colorat. Mă rog, asta înseamnă că ar trebui să fie udă, nu?
– Ah! Ce mitocan…
– Îţi dai seama cum o fi venit ea cu tramvaiul pân-aici…
– Cred că a adus-o vreun băgău cu gipan.
– Şi se frăsuie singură p-aici, nu? Unde-i băgău’, atunci?
– Poate a rămas să-şi păzeazscă gipanu’.
– O fi văzut-o tat’su’?
– Când şi-a pus chiloţii? Poate i-a pus chiar el.
– Cretinule.
– Păi ce vrei să zic, nu vezi cum arată? Bine că râzi. Auzi, aşa e moda acum?
– Moda la ce?
– Să ieşi în oraş sâmbăta după-amiază.
– Cred că numai la mol. Şi prin cluburile alea.
– Prin cluburile alea… Ştii tu ce se-ntâmplă prin cluburile alea…
– Nu, dar mă uit la asta în chiloţi şi-mi pot imagina.
– Mai vrei cafea?
– Nu, hai să mergem. Pe dincolo, las-o-n durerea ei…
– Vreau s-o-ntreb dacă n-are şi tetra, cu acelaşi model.
– Poate apare băgău’ şi-ţi sparge nasul. Hai.
– Îţi dai seama ce-ar scrie ziarele? Că m-am luat de una la mol şi m-a bătut bărbat’su măr?
– Absolut.
– Crezi că ziarele ar spune că era în chiloţi?
– Nu. Li s-ar părea că e normal să fie-n chiloţi la mol. Hai.
Vieaţa la mol (II)
Articol din categoria: STOP CADRE
13 comentarii Adaugă comentariu
imi place f mult cum scrii.. poate ai avea mai mult succes decat alti jurnalisti care si-au scos carti.
Şi după ce aţi avut şocul cu aia în chiloţi, aţi decis să mergeţi la Faithless? 😛
silence: multumesc, facem si noi ce putem :-)) Mai stiu eu pe cineva care ma bate la cap cu asta :-))
adriana: ne-am b’estializat si noi oleaca, a picat bine… mai ales dupa o saptamana cam nashpa
later, to silence: hummmm, exceptionale fotografii… m-ai câştigat.
Exceptional text!
e o placere sa aud asta de la tine… raman aproape, posteaza in continuare 🙂
A meritat asteptarea episodului II, asa cum iti spuneam.
Bestial ca si b’estivalul 🙂
Nu vreau sa-mi inchipui ce ai scrie dupa o seara intr-un club…desi recunosc,la mol e mult mai fun. Subiectele sunt mult mai variate.
Foarte tare, Vlad! Este scris demential! Felicitari! Nici nu mai conteaza daca ai trait sau nu scena cu pricina. ::))
teo: jur că aia era în chiloţi galbeni cu flori portocalii… eu eram la Starbucks si domnisoara se zgaia p-acolo la magazine…
vlad: nu-mi ramane decat sa constat ca as vrea sa te ocupi mai des cu astfel de scriituri…:)sau ai fost absorbit de tot de tv? ar fi pacat…
draga, someone, blogul tau este excelent. daca ti-ai face timp sa treci pe aici macar de 2 ori pe saptamana i-ar creste considerabil valoarea. Asa e ca o panza de Grigorescu uitata in camp.Credeam ca doar eu trag de mine sa scriu des in blog, altfel ascunzandu-ma dupa fotografii si muzici pe care le postez acolo spre amagirea prietenilor:)
Astept cu interes continuarea vietii la mol.
:-)))
Chiar asa, astept noutati.
tare viata la mol,fain scris,