Zula şi Prefectura

Onorabilul domn Pătrăşconiu se indignează, pe blogul domniei sale, de întrebările puse de o „parte a presei” în legătură cu Afacerea Caltaboş. Ce contează cum s-a săvârşit, odată ce s-a săvârşit? – sugerează publicistul de la Cotidianul, care aseamănă „procedura” din cazul de faţă cu legenda presei de investigaţie: scandalul Watergate.

Machiavelic, adică. Scopul scuză mijloacele. Dacă scopul este să expui un ministru că ia şpagă, ce contează cum o faci?

Păi tocmai asta e, stimabile. „Centrele de isterie” nu-l bocesc pe făptaş. N-am auzit pe nimeni să spună că demisia e nejustificată. Nu ştiu pe cineva care să fi susţinut că D.T. Remeş n-ar trebui să dea acum cu subsemnatul la Parchet – şi poate să petreacă şi ceva timp de gândire undeva, la umbră igrasioasă. Criticile legate de mijloace ar fi fost nelegitime dacă, prin ele, s-ar fi pus la îndoială scopul. Dar nu este cazul.

„Centrele isterice” fac ce trebuie să facă presa – pun întrebări şi caută înţelesurile ascunse ale unui act manipulator. Pentru că, nu e îndoială aici, difuzarea filmului nu determină condamnarea în instanţă, ci doar de către opinia publică. Or acest tip de „dreptate” aparţine justiţiarilor – şi, ca în cazul oricărui justiţiar ranchiunos, ajung să mă preocupe mai mult toanele acestuia decât ce scrie în lege.

Alte „centre” însă, unde se suge la ţâţa puterii (în cel mai bun caz), se crucesc ipocrit că nu toată lumea înghite până la ultima picătură cu zâmbetul pe buze. Fiecare pasăre pre limba ei…

Cât despre asemănarea cu Watergate… Ridicol. Aşa e pe Dâmboviţa, carevasăzică, orice e mare se face mic. Ce-are zula cu prefectura, ce-are Watergate-ul cu Caltaboşul? Păi alde Woodward şi Bernstein chiar au investigat, timp de 5 ani, cazul respectiv! Ce investigaţii a făcut TVR în situaţia de faţă? Nimic, doar a primit un material gata montat pe care l-a dat pe post, fără măcar să ceară ţintelor să-şi exprime o părere.

Mândră presă, meşter cârmaciul.