Într-o oarecare instituţie de presă din acest oraş, pe la jumătatea lui aprilie, bateria chiuvetei de la toaleta domnilor s-a stricat. Timp de două luni, domnii s-au spălat pe mâini la toaleta doamnelor (mitocanii, nu).
După două luni, administraţia instituţiei a rezolvat problema de la toaleta domnilor. A mutat la chiuveta lor bateria de la chiuveta doamnelor.
Am fost informat că un anume domn ar dori să rămână în istoria instituţiei printr-un act de binefacere şi să cumpere, din banii lui, o baterie nouă. El ar dori, totuşi, să comande cu această ocazie şi o plăcuţă pe care să graveze un text de veşnică amintire, aşa cum pot fi văzute pe ghizdurile fântânilor de prin cimitire.
Domnul anume m-a rugat să-l ajut cu un text, pentru că el nu se pricepe la asemenea compoziţii. Mi-a spus doar că ar trebui să înceapă cu ceva de genul „Tu, trecătorule, aminteşte-ţi şi pomeneşte-l pe robul lui Dumnezeu Cutare…”
Problema e că nici eu nu ştiu cum să scriu aşa ceva. Nu mi-am imaginat niciodată că aş putea fi pus în această situaţie. Dacă m-aţi ajuta voi, v-aş rămâne îndatorat.
Nu vă grăbiţi, că e un text pentru eternitate, nu? Şi nici nu cred că va fi instalată o nouă garnitură prea curând în toaleta respectivă.
20 comentarii Adaugă comentariu
petreanu, de la o varsta se presupune ca treci de faza cu „am un prieten care…” – e drept, e cam aceeasi varsta de la care incepi sa plictisesti pe toata lumea cu: „bai, sa vedeti ce mi s-a intamplat!”.
nasol e ca textul tau suna cam asa: „bai, sa vedeti ce mi s-a intamplat: am un prieten care…”. 😀
Probabil ca muncitorii din acea institutie sunt si cei care isi fac treaba in imobilul in care eu salasluiesc. De fiecare data cand vin verifica daca functioneaza bateriile chiuvetelor si dupa ce pleaca descoperim ca se imputineaza numarul celor functionabile.
Din 14 chiuvete nu mai merge niciuna, acum coboram un palier.
Meseriosii vin, verifica si pleaca. Cica nu e grav, se pot repara, au si piese de schimb, dar de doua luni nu a venit unul sa schimbe o garnitura ci doar sa vada cat mai rezista celelalte.
@JuliuSan – chiar daca e inflorita putin povestea si chiar daca el este de fapt cel care cumpara o noua baterie, exercitiul de creatie propus este interesant pe vremurile astea toride si insomniace.
eu taman am gasit o poezie care s-ar potrivi. mi-a placut asa de mult, c-am si recitat-o. nu-ncepe cu „robul lui..” dar cred ca se potriveste mai bine situatiei – subit pe sirb punct net
Sugereaza-i domnului sa gandeasca ceva mai pragmatic, parerea mea.
De exemplu, sa scrie pe placuta „Doamnelor, va asteptam, dupa ce va spalati, in toaleta domnilor”.
Ma rog, indiferent ce hotarati, cred ca e o idee proasta sa-si scrie numele pe-acolo. Inchipuieste-ti scena:
Tanara, catre colege: „Fetelor, lipsesc putin, ma duc pana la toaleta”.
Se duce, sta, revine.
Tanara, catre colege: „Gata. Apropo, cine-i George Ionescu?”.
Bine ca nu intreaba „Cine-i Vlad Petreanu”…
Bine, vei zice că am o obsesie, aşa cum la voi în trust cineva, nu spui cine, are o colonie de arici în buzunar: sunteţi victima odioşilor capitalişti, care vor să maximizeze profitul pe spinarea voastră. Şi ştii ce: aveţi nevoie de baterie, cumpăraţi-vă! Se numeşte auto-gospodărire, în comunism, sau autonomie personală, în democraţie! Nici nu costă mult, doar vreo 80 de lei. Totul e să nu v-o monteze(sau, Doamne fereşte, să v-o fure!) vreun Dorel.
Cât despre text, ştiu şi eu? „Aici zac speranţele nostre într-o viaţă normală”?
Text spontan:
„Ce miracol
ce minune
o chiuveta
cand se pune….”
Cat despre domnul cu pricina, inscriptia ar trebui sa sune cam asa: „aici se spala X pentru a-i fi pupate mainile pentru o amarata de chiuveta”. Parerea mea – a se trata ca atare !
Acum un an mi s-a stricat mouse-ul.
M-am dus la „baiatu de la it”. N-am mouse. Nici eu, a zis el. Trebuie sa ceri de la magazie. Cum se face? Cu bon. Dupa 4 zile in care am plimbat hartii intre etajul 2 si etajul 5 si subsol m-am hotarat sa imi aduc de-acasa un mouse. Mi-am adus si o tastatura. Si m-am prezentat la magazie sa intreb cui trebuie sa ma adresez pentru un act de donatie. Drumul era la fel de complicat ca acela pentru mouse. Am renuntat sa mai fac actul de donatie. Dar cand plec, iau si tastatura si mouse-ul cu mine. Pana atunci, le folosesc cu succes, atat eu cat si colegii mei, chiar daca nu au placuta.
Gestul colegului tau mi se pare sublim. Nimeni nu apreciaza mai tare decat doamnele o toaleta civilizata in care poti pana si sa te speli pe maini. Fii convins, draga Vlad, ca e de-ajuns sa stie doamna femeia de serviciu cine e boierul. Vestea se va raspandi.
Tu, trecatorule, daca vrei sa folosesti chiuveta, cotizeaza mai intai cu 10 banutzi in cutia cu inscriptia „Someone” de sub oglinda (se subintelege montarea respectivei cutii). Daca nu, continua-ti netulburat si nespalat drumul.
Putin pragmatism, ce dracu’.
„Eu am pus chiuveta, voi macar spalati-va !” 😛
Daca e vorba de un „bugetar” cred ca ar trebui sa scrie cam asa:
Eu…X… Nepriceputeanul, vai mama mea de bugetar platit de tine, contribuabilul roman, mi-am rupt din simbria lunara de jde mii de lei, o amarata de suma pentru sanatatea si igiena ta personala.
Semnat: Cel ce ma gandesc la tine zi de zi si ma rog la D-zeu pentru prostia ta de a ma fi votat cel putin o data la 4 ani!
Daca e palmas la vreun imbogatit:
Sper sa-mi recuperez investitia pana imi da Sefu’ un sut in dos…
uite o sugestie:
http://www.bannedinhollywood.com/wp-content/uploads/2009/02/hopetheydo.jpg
m-am amuzat teribil…prea tare…e din ciclul : Se intampla in Romania!!!
cat despre textul acela ar trebui sa fie o intrebare : Te-ai usurat!Nu crezi ca ar trebui sa multumesti celui care a facut posibil acest lucru?
Doamnelor, domnişoarelor, domnilor… Mulţumesc pentru sugestii. Cred că dl. Cutare va fi foarte mulţumit că trece în nemurire cu ajutorul vostru… fie şi într-o toaletă de doamne (să nu fim cârcotaşi cu nemurirea, acum 🙂 )
Îmi place că oamenii se amuză în faţa unor astfel de probleme. Dar nu sunt sigur că ăsta a fost scopul acestui post. „Neregula” din toalete, câtă vreme este constantă, nu poate marca decât cantitatea de mitocănie din organizaţia cu pricina. Dar degradarea stării de curăţenie a căcăstorilor dintr-o incintă unde lucrează cam 400 de oameni, ziua şi noaptea, este direct proporţională cu respectul pe care patronatul îl acordă acestor angajaţi. Mai ales în vreme de criză.
Si eu am venit cu lucruri d’acasa. Cind am plecat si am vrut sa mi le iau, mai sa fiu acuzat de furt.
P.S. Daca era S. Toader sef (sau tu?), se mai intimpla asa ceva? Sa fii iubit!!!
P.P.S. Raspuns la intrebarea ta: da-l dracu’ de dement; auzi rugaminte! Parca trebuie sa redactezi epitaful unei minti sucite…
Propunere text pentru client:
„Eu m-am spalat pe maini. N-am rezolvat nimic. Spala-te tu.”
vad ca partea de creatie nu prea merge… 🙂
textul nu e tunat dar poate cuprinde urmatoarele IDEI:
” mai mult si decat sa raman in analele voastre, va prefer soapta dulce a prezentului”
@achilianu : Ledili nu se usureaza in chiuveta.
E complicat