Mă întrebam azi, aşteptând la o casă dintr-un mic magazin, cam cât de jos ar trebui să coboare un preţ pentru ca o persoană să renunţe, totuşi, la un principiu corect în sine. N-am greşit, sună paradoxal dar face sens, veţi vedea.
Deci aşteptam să plătesc – era o fată nouă la casă, cu unele dificultăţi de adaptare. Fără cash în buzunar, voiam să folosesc cardul, dar am realizat că va dura cam mult cu debutanta, aşa că am lăsat o altă cumpărătoare înaintea mea. Avea un singur obiect în mână – o pungă de cartofi prăjiţi. M-am gândit că un strop de amabilitate n-are cum să strice.
Doamna a întins pachetul, fata de la casă i-a citit codul de bare şi i-a spus: 4.30.
– Cum adică 4.30, a replicat doamna, că la raft e doar 4 lei.
– Mie aşa-mi arată, 4.30.
– Nu, scrie 4 lei, atâta şi plătesc.
Impas. Evident că doamna cu punga de chipşi avea dreptate, dar nici fata de după tejghea nu părea vinovată, şi nici nu ştia ce ar fi putut face. Nimeni nu dădea înapoi. A urmat un mic război poziţional şi un dialog oarecum înţepat. A fost chemată şefa, evident, au plecat tustrei prin magazin, la verificări, s-au întors fără şefă, probabil rămasă la investigaţii suplimentare pe sub vreun raft, au reluat dialogul, în aceleaşi două idei – dacă atât scrie, atât trebuie să şi plătesc + da, dar la mine aşa marchează, o fi o eroare la raft.
Am avut tentaţia să plătesc eu diferenţa, numai să se termine. Ştiţi, eu eram cel care îi oferise locul ca să n-o fac să aştepte inutil, şi acum ea mă ţinea în loc pentru un rahat de 30 de bani. Am vrut să arunc o fisă de 50 de bani, dar m-am abţinut, mi s-a părut că ar fi jignitor faţă de doamna cu cartofii. În fond, ea avea dreptate. Pe de altă parte, zău, aşteptam deja de 5 minute şi chiar aş fi vrut să scap de acolo, chiar şi cu preţul (uriaş) a 30 de bani daţi degeaba – şi foarte neprincipial.
Am plătit până la urmă cumpărăturile mele înaintea femeii; s-a retras în aşteptarea deznodământului.
Am văzut-o ieşind după alte 5 minute. Ştiţi ceva? N-avea nimic în mâini, nici o sacoşă, nici un pachet. Nu cumpărase, rămăsese la principiile ei – încă o dată, corecte în sine, dar cam nerealiste în cazul de faţă.
Ce aţi fi făcut în locul ei? (eu, recunosc, aş fi plătit şi nu m-aş mai fi întors)
58 comentarii Adaugă comentariu
Humm, alte intrebari : daca ar fi cumparat mai mult decat punga de chipsuri, doamna ar mai fi vazut diferenta ? Sau daca ar fi vazut-o abia acasa, presupunand ca ar mai fi tinut minte pretul de la raft, ce-ar fi facut ?
Da, si eu as fi platit – desi as fi avut, desigur, dialogul intepat cu fata 😀 poate nu ajungeam pana la sefa, totusi…
Am fost la o legatorie si am intrebat insistent daca este posibil sa platesc contravaloarea copertelor dorite in momentul in care vad cum au fost realizate. Din cateva surse stiam ca munca lor de cele mai multe ori este execrabila, dar ieftina. Desi continutul lucrarii de disertatie ramanea la ei si aveau garantia ca ma intorc, am fost refuzat sa vad ce munca fac inainte sa imi lege continutul de coperte. Au stiut sa imi argumenteze cu .. „Domn’le nu suntem perfecti, daca o fi ca lucrarea ta sa iasa mai cu greseli ce vina avem noi? La unele nu iese fontul, la altele apar decalari si alinieri proaste a scrisului pe pagina. Platesti acum si cum ti-o fi norocul.” Am preferat sa dau mai mult, aproape cu 50%, dar am platit pe o munca bine prestata.
Cati dintre voi ati plati reparatia unei masini in avans, poate poate mesterii si reusesc sa o repare. Stiu ca nu se compara situatia mea cu exemplul dat tinand cont de costurile exorbitante la service, dar in zilele alea pentru mine contau acei 30 RON.
Legat de insemnare, as fi facut la fel ca doamna, nu imi place sa fiu luat de prost pentru greselile altora, fie a celui care a pus la raft pretul gresit sau a celui care a instalat softul. Chiar mi s-a intamplat sa gasesc diferente de pret la produse prin Carrefour sau Kaufland si am renuntat la casa sa platesc acele produse. Le-am lasat acolo. Intre etica in afaceri si profit financiar, pentru un castig personal pe termen lung aleg etica.
Am facut si eu din astea uneori. Uneori sunt si eu inflexibila. Uneori. Depinde de dispozitie. Dar cand ajung sa fac compromisuri stiu mereu ca imi va fi scarba de mine mai tarziu. Macar asta e bine. Mi-e groaza ca intr-o zi as putea sa ajung sa-mi caut scuze pentru momentele in care am cedat.
Cum crezi că ar fi arătat România cu mai multe doamne din astea în peisaj?? Prea mulţi oameni buni dar resemnaţi …
Depinde. Daca imi demonstra suficient de clar ca nu am dreptate (mi s-a intamplat) cedam, daca nu, nu. In definitiv chipsurile nu sunt chiar cele mai sanatoase alimente.
Daca punga cu chipsuri poate fi cumparata si de vizavi, fie si la un pret mai mare decat cel din primul magazin, prefer sa ies, la fel ca doamna, cu mana goala. Dap, din principiu. Acu’, daca la 3 dimineata cauti, sa spunem, un prezervativ, o bricheta, ma rog, ceva greu de gasit la ora aia, platesti si diferenta pe care ti-o cere casiera, ce naiba sa faci. Zic bine?
plateam.. cred ca nici nu observam..
dar o apreciez pe doamna.. atata timp cat.. nu e in fata mea.
nu plateam. plecam pur si simplu si nu mai calcam pe acolo.
m-am dus mai acum cateva zile la mc donald`s. am cumparat ce-am vrut si am dat card-ul sa platesc. aia imi spune sa bag pinul. dupa care se ia de mine ca de ce am bagat pinul peste suma ei. evident m-am enervat. am vrut sa fac scandal mai ales ca diferenta intre suma initiala si cea rezultata din pinul meu era mai mare cu vreo 50 de lei. am fost obligat sa cumpar produse de aceasta diferenta. pentru deja banii erau la ei. culmea stii care este? cand am ajuns acasa am constatat ca imi lipsesc produse in valoare de 30 de lei. m-am intors si am facut un scandal monstru.
Ha, ha, tocmai am vazut „He’s Just Not That Into You”, cu un tip care o lasa pe o juna sa intre inaintea lui la casa. Be careful ! 🙂
legea-i clara: pretul afisat la raft, e cel valabil. trebuie sa-nvete si casierii, si sefii lor. pam, pam.
Bag mana in foc ca nu doar punga aia era cu pretul aiurea. E o mica potlogarie facuta de (majoritatea?) supermarket-urilor. In sistemul informatic pretul se poate schimba frecvent in functie de curs, in schimb etichetele la raft nu sunt actualizate imediat. Iar cand ai un cos plin, mai stai sa verifici fiecare pret de la casa cu cel vazut la raft? Si uite-asa se aduna de cativa lei, inmultit cu sute/mii de cumparatori, rezulta un supliment zilnic frumusel. Treaba de OPC, clar. Sau de o ancheta jurnalistica mai aprofundata… 🙂
Mda, grea intrebare. Eu sunt unul din cei tine: Platesc si nu mai mai intorc pe acolo. Si imi pare rau in fiecare zi ca sunt unul din caei care face compromisuri, insa in nebunia asta de oras, daca ar fi sa ma tin tare pe pozitii si pe principiile mele, cred ca as ajunge uasor de tot de tot la balamuc! 🙁
E o practica „nesimtita” mai ales in cazul supermarket-lor. Personal am intalnit-o la Interex de cateva ori iar explicatia celor de la casa e una simpla: „ne cerem scuze, s-a primit marfa la alt pret si fetele n-au avut timp sa schimbe eticheta”. Personal urasc sa ma cert cu cei de acolo, asa ca am schimbat magazinul pentru unul fara probleme de genul asta. Si din nefericire nu e singura lor problema (http://bigdady.wordpress.com/2009/05/12/interex-restricted-area/)
@Sorin:iti faceau dispozitie de plata si-ti restituiau banii.Trebuie sa fie o modalitate de restituire ,scuze nu exista.Eu am lucrat la carturesti.Am fost si noua.De preturi nu ma ocupam la inceput,dar cand pe casa exista diferenta fata de raft aplicam o reducere 😀 Apoi cand puneam preturile pe produse,verificam de 3 ori sa nu gresec si ma uitam.Pt ca stiam ca nici mie nu-mi place sa patesc asta.Daca eram in locul fetei,puneam de la mine aia 0,30 si-i ziceam d-nei suma de la raft.Dar dupa,cred ca luam toate produsele din magazin la verificat
Nu e vorba de inflexibilitate ci de modul de perceptie a banului. Pentru Vlad, pentru mine si pentru alti cititori ai acestui blog, 30 de bani sunt nimic. Pentru doamna in cauza erau, poate, o jumatate de paine, o jumatate de borcan de iaurt sau o jumatate de calatorie cu tramvaiul.
Asa dupa cum pentru madam Ridzi si anturajul ei 75.000 de euro pentru o scena din scanduri sunt un fleac, pe cand, pentru unii dintre noi, inseamna un apartament, un acoperis deasupra capului pentru care suntem in stare sa ne indatoram la bancile straine pentru 30 de ani.
Eu sunt printre cei inflexibili. Nu inteleg deloc gandirea asta din tarisoara noastra: hai sa lasam monedele rest casieritei sau nu ma mai agit pentru diferentele de la raft/casa.
Vlad, ai vazut in USA, de ex. ca ti se ofera restul pana la ultimul cent, si ramane la alegerea ta sa lasi centii respectivi intr-un borcanel la casierie. Mai mult, in unele magazine exista un loc pentru centii aia pe care vrei sa-i lasi de unde alti clienti pot sa-i ia si sa-i foloseasca in caz de pret de ala $10,04. De asemenea, la diferente de astea nici macar nu se comenteaza si „ancheteaza” 😮 prin magazin…cumparatorul plateste pretul de la raft si gata. Ce urmeaza e bucatarie interna. Dar ce chestie…acolo n-am vazut niciodata diferente intre preturile de la raft/casa.
@obiectiv:
exact. modul de perceptie al banului. Chiar si pt cei 30 se munceste. De ce sa-i lasi? Vezi? aici gresesti: „Pentru Vlad, pentru mine si pentru alti cititori ai acestui blog, 30 de bani sunt nimic.” Ar trebui ca fiecare ban sa fie important si sa cunoastem fiecare valoarea reala a muncii pt care capatam banii aia. Aia 30 de bani erau o greseala a angajatilor magazinului. De ce sa plateasca dna. pt ei?
Ce as fi facut? Foarte simplu, nu as fi platit (nu imi place sa imi incalc propriile principii).
Pe de alta parte, mi-as fi pus problema daca ar merita sa fac o reclamatie la ANPC sau nu…
Legea spune ca pretul de la raft e cel valabil, indiferent de cat apare in casa. Uneori se mai intampla astfel de chestii si prin hipermarket-urile mari. Nu cred ca e rea-vointa, ci doar intarziere in actualizarea etichetelor de la raft, dupa ce s-a marit pretul in baza de date.
30 de bani?! cat aveam de a face cu sume sub 150 mil dobanzile si comisioanele sunt pe o coloana unde se scad, se aduna, se anuleaza undeva in dreapta… time&nervii IS money.
eu am avut de multe ori surpriza sa obesrv pe bon ca produsele cumparate au avut pretul mai amre decat pe raft. dar asta e….
Am patit aproximativ la fel. Am fost la cora si am cumparat o sticla ce costa 79lei. La casa a scanat-o cu 149lei. Nu am observat pe loc, doar dupa ce am platit si eram in drum spre iesire. M-am intors la biroul informatii si le-am spus. Au trimis o fata la raft sa aduca pretul si au vazut ca la raft este 79lei iar pe bon 149. Si-ai cerut scuze, au scanat sticla, au facut copie la bon, dupa care mi s-a returnat dublul diferentei, adica 140lei. Nu pot spune ca este corect (corect ar fi ca pretul de pe raft sa fie la fel cu cel de la casa) dar a fost bine. Oricum daca dublul diferentei era de 0.6 as fi facut la fel
Mda, si eu as fi facut la fel, as fi platit, si nu m-as mai fi intors nicicand acolo. Apropo de neintors in magazine, eu am deja cateva pe lista. Ultima decizie de a nu mai intra intr-un magazin a fost luata intr-o seara, cand am vrut sa fac ceva cumparaturi pe la 8 si 20 seara, in conditiile in care magazinul inchidea la 9 seara. Si, cum umblam eu asa printre rafturi, nicidecum aratand ca m-as plimba, aveam chiar ceva viteza pentru ca ma grabeam sa ajung intr-o vizita, am auzit urmatoarea replica, aruncata de o tanti vanzatoare la galantarul de mezeluri: „Doamna, se inchide magazinul, e tarziu (pana la inchidere mai erau 45 de minute), vreti sa ramaneti cu noi, sa dati cu mopul?”
Am lasat cumparaturile pe jos, am iesit scarbita, iar de atunci, sunt patru luni, nu am mai intrat in acel magazin. Deh…principii…
Întâmplările prin magazinele populate de angajaţi bicisnici sunt formidabile, ar trebui să publicăm un roman colectiv 🙂
Obiectiv – exact la asta m-am gândit şi eu scriind.
Cât despre păţanii cu bonuri şi cumpărături la supermarket, cea mai tare e cea a unei doamne care a cumpărat cu 700 RON ce trebuia să ia cu 70. A plătit cu cardul şi, nu tocmai lămurită cum e cu leii ăştia grei, n-a observat că un cod de bare afişa „maşină automată de spălat” în loc de ce mărunţiş luase ea de fapt acolo 🙂
Plateam fara sa zic nimic si trimiteam OPC-ul peste ei 🙂
Ce as face daca mi s-ar intampla mie? Pai nu ce as face, ca eu chiar fac. Daca nu-mi frige buza dupa marfa cu care vor ei sa-mi friga portofelul, o las acolo si plec. Dar nu o las asa, pur si simplu, mai intai ma racoresc cu ce-mi vine la gura, iar de venit imi vine buluc, slava Domnului. Stiu, nu e civilizat ce fac, stiu, ar trebui sa ma rezum la o dojana politicoasa, dar daca ei ma enerveaza ca ma iau de prost, eu de ce sa nu-i enervez cu niste vorbe d’alea neaose? Cum sa le pedepsesc altfel incercarea de a ma lua de fraierul lor , sa scriu in condica de sugestii si reclamatii?
Daca nu ma pot lipsi de produs, il cumpar fara niciun fel de scandal si mai vin si alta data, cat mai curand posibil. Seara, cand isi aranjeaza marfa in rafturi, au surpriza sa gaseasca o paguba de vreo zece ori mai mare decat parleala pe care mi-au tras-o. Stiti ce usor intra degetul aratator in folia de aluminiu care acopera un pahar cu smantana? Sau doua, sau trei, sau la nevoie se poate desuruba dopul metalic de la o sticla de whisky, totul e sa ma incadrez in raportul valoric de 10:1. Asta-i tariful meu, daca li se pare prea piperat sa se lase de trasul clientilor in piept.
Daca eram intr-o pasa proasta, moment in care am de obicei o atitudine razboinica, fac si dreg, dau de pereti, nu cumparam punga si ii spuneam fatucii de ce. Dar cel mai probabil as fi luat-o, i-as fi spus la casa vreo doua si nici nu mai calcam prin magazinul ala. Depinde de pasa in care sunt. Totusi nu merita agitatia iar daca tot vrei sa tii la principii, o poti face si altfel decat facand razboi prin tot magazinul si punand coada pe asteptare doar pentru 30 de bani.
Procesorul de la aparatul de marcat a cântărit-o pe doamnă din ochi, a stabilit că-şi poate permite să plătească 30 de bani în plus şi a acţionat în consecinţă. Preţul de la raft e informativ, când ajungi la casă se stabileşte plata efectivă funcţie de client.
Totul e relativ, dacă e miezul nopţii, mori de foame şi e singurul magazin deschis la ora aia, dai banu’ şi pleci fericit.
Principiile îs faine da’ nu ţin de foame.
Am cumparat aseara de la Cora Militari niste apa demineralizata pentru fierul de calcat. La raft – 0,89 lei. Oferta! La casa – 0,99. Am dus munca de lamurire cu al meu sot pret de 30 m, adica distanta dintre casa la care am platit si casa centrala. A castigat el – era obosit, nu mai avea chef de asteptare si de cearta.
Dar stii ceva? Problema este a noastra, a celor care platim, nu a celor care „gresesc” – cu ghilimele, pentru ca de cele mai multe ori greselile sunt intentionate. Adica au devenit o regula, nu o exceptie. Iar daca la sfarsit de an vom auzi ca magazinul x a avut profit, vom stii de unde provin banii. NEMUNCITI.
Exista, insa, si un revers al medaliei. Bunaoara, eu, de pilda, am platit 19 lei pe o pereche de blugi care costau 190. Pur si simplu „pentru ca asa a aratat cititorul codului de bare”. Fata aia din magazin nu a cricnit. Am scos 20 de lei si i-am lasat si 1 leu bacsis.
„face sens”????
daca aveam 30 de bani , plateam. daca nu-i aveam , nu.
interesanta expunerea lui „rup garoy”! ce ar fi facut doamna daca, in loc sa arate 4,3 la casa, arata 3,5? platea 3,5 fara sa zica nimic sau zicea ca la raft arata 4? de altfel, in principiu, doamna avea dreptate…
@obiectiv:
Nu cred ca doamnei cu chipsurile, cei 3ooo de lei, i se pareau a fi jumatate din pretul unei paini, din moment ce isi permitea chipsuri la 40 de mii punga. Sa fim seriosi!
A, iar cea mai ieftina paine costa…..12.000 de lei vechi….o calatorie cu tramvaiul costa 13 000 de lei vechi, iar un iaurt, vreo 20 si ceva de mii de lei vechi…..Asa ca…:))
Eu as fi platit si as fi plecat. Ca client, eram sa fiu inexistent pentru ei pentru totdeauna.
Hehehe… chestia asta se intimpla frecvent in Metro, Selgros, Carrefour….
Au prins-o acum si aia mici. 😉
„E paradoxal dar face sens”.
Observ ca e noul trend al semidoctilor care vor, probabil, sa arate ca au trecut la un nivel lingvistic superior, de ce aderi la el? Vrei sa imi spargi inima? 🙁
Cata intransigenta….cata incordare. 🙂 Toata lumea face greseli, iar Romania nu cred ca se deosebeste f. mult in privinta asta de alte tari. Cred ca unul din punctele unde ne deosebim cel mai mult e tocmai intransigenta asta declarativa, dublul-standard pe care-l aplicam altora. Majoritatea comentariilor spun ca n-ar fi acceptat asa ceva, sau ar fi facut reclamatie, sau sau… N-ati facut greseli niciodata, incercand sa le explicati / anulati ulterior? Citind comentariile, Germania mi s-a parut o tara ultra-flexibila.:))) Ce s-a intamplat cu „sa arunce primul piatra”? O gramada de „aruncatori”. Prea se culpabilizeaza compromisul, care e in definitiv o calitate a noastra, a oamenilor. Cred/sper ca e una din urmarile comunismului…”dublu-gandirea”, „dublu-vorbirea”, etc. Numai aia te impuscau, la televizor, evident, pt o sticla de ulei. Simtul proportiilor….
procedeul e la ordinea zilei in hypermarketuri – asa fac si „cateii” (angajatii mai maruntei ) din magazin ceva bani „cinstiti”. produsul care inregistreaza aceasta diferenta intre preturi, aducatoare de venit in buzunarele angajatilor, se schimba de la o zi la alta. in plus, omul cand merge la hyper face cumparaturi mai multicele de obicei si nu prea poate sa monitorizeze la toate produsele pret raft vs pret casa. asa scapa. e strigator la cer, ca multe alte lucruri in ro, care se intampla datorita lipsei de reactie din partea oamenilor, opinia publica e in moarte clinica.
vis-a-vis de cucoana din postul de mai sus ii aprob decizia de a face valuri. era normal. tb doar sa se retraga de la rand ca sa nu iroseasca timpul celorlalti. apoi OPC. sau cumpara produsul, pastra bonul si intra iar in magazin si fotografia pret raft si cu astea la OPC.
@cristi
nu te supara, eu cred ca genul de concepte „nu-ti mai alimenta paranoia” + o frica de a nu face valuri, de a nu atrage atentia asupra noastra (mostenita de pe vremea comunistilor, ca tot i-ai amintit, cand tb sa fi foarte atent ce spui sau faci ca sa nu te salte securitatea) ne induc o stare de inertie extrem de nociva. la noi, spre deoasebire de alte tari ca germania, franta etc, exista o anumita stare de fapt ( de la cele mai neinsemnate aspecte ca acesti 3 bani la magazin pana la miliardele furate din banii publici de „smekeri”) iar aceasta nu putem s-o combatem decat trezind opinia publica si – Cel de Sus sa ne ajute, ca dezideratul asta ultim e si mai greu de infaptuit – fiind uniti.
Nu sint oblgata sa platesc lenea si uitarea altora, adica a celor care trebuie sa verifice preturile si sa le coreleze raft/casa. Asadar, nu plateam cei 0,30 bani. Nu pentru ca nu aveam, ci pentru ca atita ingaduinta duce la repetarea greselilor. LA „Mega Image” pe Brincoveanu mi s-a intimplat sa nu inteleg prea bine din ceea ce imi spunea o fata de la casa ; e mult spus „spunea”, fata avea un „defect” de vorbire, injumatatea cuvintele dupa tipicul graiului de mahala, plus ca le azvirlea, cuvintele ei erau latrate, nu vorbite. Plateam cu tichetele de masa si incerca sa-mi spuna ca trebuie sa mai cumpar ceva de 0,30 lei, iar eu am rugat-o sa repete. Replica domnisoarei a fost: „Daca esti surda cocoana, nu pleca la cumparaturi!” Am ramas perplexa, eu o rugasem, dar dupa un timp mi-am revenit si am admonestat-o la fel cum vorbea ea: ” Domnisoara, creierul meu percepe vorbirea articulata, nu latrata!” dupa care i-am tras o injuratura de mama si tata cu toate oraganele lor de reproducere cu mentinuea sa nu mai faca un animal ca ea. Pur si simplu „cocoana” din mine a refuzat sa mai fie civilizata. Citeodata este necesar.
jenanta situatie.
eu personal, decat sa fac tam-tam si atata teatru , tinand cont de diferenta infima de pret ( 30 de bani !!!! ) , scoteam banii din buzunar, plateam, intreband cu cat se poate de multa amabilitate in glas de ce pe raft e cu totul un alt pret. si le-as fi sugerat cu un iz de amenintare in glascior 😛 , sa verifice preturile, pt orice eventualitate si „presupus control opc” 🙂
la urma urmei, casierita nu era vinovata…
si femeia avea dreptate in felul ei. dar totusi, daca pe raft scria 4,3 lei, nu cumpara??? pe ea ce a deranjat-o, faptul ca „o fraierau pe fata” ?
eu o data am mers la o farmacie sa iau nush ce medicamente. si pe raft erau cu un pret. merg si cer la farmacista, si imi cere o suma mai mica decat pretul de pe raft 🙂 aprox 1 leu era diferenta. iau cutia cu pastilele respective in mana si ma uit, sa vad daca ea are pret. avea. si pretul scris era cel cerut de farmacista. de ce aveau 2 preturi, de ce in raft scria una, si pe cutia cumparata de mine alta, nu stiu. probabil erau din stocuri diferite. 🙂
in plus, in hipermarket-uri sunt diverse produse, cu diferite preturi. si daca nu citesti cu atentie eticheta si marca produsului pe care-l cumperi tu, s-ar putea sa te „inseli singur”. pt ca e posibil ca produsul mai ieftin la care te-ai infipt sa-l cumperi sa nu mai fie pe raft, si tu , bineinteles, nu tii cont si de restul etichetelor cu preturi. ajungi la casa si platesti mai mult si te-ntrebi de ce si-ncepi sa zici: hotii, te fura pe fata. nuuuu, te furi tu singur. 🙂
poate ca si in cazul doamnei, cam tot asa au stat lucrurile…cine mai stie 😉
Azi mi-am cumparat aspirator:
Drumul la magazin – 20 minute.
Alesul aspiratorului – 7 minute.
Intocmirea facturii si plata la casa – 40 de minute – pentru ca domnuca de la magazin avea o metoda inedita de a calcula pretul final (beneficiam de o reducere de 15% si asta a dat-o total peste cap).
Diferenta dintre suma ce mi s-a cerut si cea pe care trebuia sa o platesc in realitate era de 7 lei. Si i-am explicat doamnei ca NU pentru cei 7 lei ii atrag atentia asupra faptului ca este ceva in neregula. Ci pentru ca nu mi se pare normal ca pe raft, langa produs, sa scrie „-15%” si ca dumneaei sa imi argumenteze ca „noi nu calculam cu minus, noi calculam cu impartit” si ca astfel eu sa nu beneficiez in fapt, integral, de acea reducere. 😕
😕 Adica matematica nu-i numai una? Or fi mai multe? 😕
Sunt convinsa ca si de acum incolo doamna mea va calcula „cu impartit” toate preturile reduse. Prea putina lume va sta sa o verifice.
De multe ori folosim ca paravan apararea unor principii pentru a ne camufla lacomia, prostia, vederea obtuza ori comoditatea, ca sa nu zic lenea de a gandi. Suma derizorie din poveste arata ca femeia nu un principiu a aparat ci era doar inceata la minte altfel ori renunta in prima clipa ori isi apara principiul pana la capat si pleca cu marfa cumparata la pretul de pe raft. Despre vanzatoare ce sa mai zic? Unii mai batrani poate isi amintesc vremurile cand vanzatoarea stia pretul tuturor produselor si le introducea manual in casa de marcat sau cand socotea ea pretul si nu cantarul electronic…
@ limpede
alter ego?
invectivele sunt chiar cea mai mare placere a ta (ca s-o citez pe ‘defuncta’ raduleasca’)? sau si mai bine: invectivele sunt chiar cea mai buna replica a ta?
hai ca se poate mai mult! depaseste doar acea…comoditate de care aminteai in postul tau!
🙂
errata:
ca s-o parafrazez pe raduleasca – campania cu pricina era cu fumatul.
@luminita daca ar fi locul potrivit si discutia ar fi ontopic te-as invita sa dezvolti. Ce invective, ce alter ego? Nu cumva ma confunzi? 🙂
Daca nu putem sa le zicem verde in fata ceea ce gandim si simtim nesimtitelor de Ridzi, Udrea, EBA si altor asemenea aratari, ne luam si de casiera care ne taxeaza alt pret fata de cel de raft. De fapt, este veche povestea cu preturile in hypermarketuri, afara e vopsit gardul inauntru-i leopardul….Ca eu pe madamele Ridzi si Udrea le-as cauta un pic pe la gatlej, ca sa nu mai zic de cei care ne-au bagat sclavi cu imprumutul de 20 de miliarde sa umflam sacii bancilor straine…..
@ luminita:
1.nu cred ca intelegi cum functioneaza o gestiune de genul hyper-market…pretul este marcat pe casa, nu castiga angajatii, se adauga in contabilitate, se plateste impozit, etc.
2.”opinia publica” e in moarte clinica in primul rand din cauza ipocriziei ei, apararea unor „principii” de multe ori vetuste sau total impractice, la care oricum nu adera cu adevarat. nu cre’ca „fiat justitia, pereat mundus” a fost supus la vot….:) Votul „mundi”-lui, adica. Din cauza asta gaunosenia a tot ce ne inconjoara: Vorbe condamnate sa ramana vorbe, pentru ca tintesc muuuult prea sus. Si noi stim asta, dar ne prefacem ca ii credem, ca s’avem de ce carcoti. Apropos de angajatii „catei”, din tara unde „s-a ajuns sub orice critica”…ai vazut cum e in alte parti? nu vorbesc franta, spania, austria, locuri ultra-vizitate de turisti. Eu am avut cateva experiente nefericite la mc-urile din ny. Emigranti care nu vorbesc bine, efectiv nu poti sa-i intelegi, etc. Nu la frica de’a vorbi sau iesi in evident m-am referit, ci la „furia proletara” care linsa un pensionar ca dosise 3 sticle de ulei.
@cristi
1. ai dreptate intra in contabilitate. ce nu stii tu este ca acea diferenta se constituie intr-un fond ce reprezinta ulterior prime pt angajatii ‘merituosi’ – in magazinul cu vanzarile cele mai mari se recompenseaza responsabilii de raion cu vanzari ‘fruntase, sefii de tura, seful/sefa de magazin cu acesti bani. cu cat „fondul” e mai mare cu atat mai bine. sau cel putin asta se intampla pe vremea cand am lucrat eu la mega (la sediul central, in calitate de marketing assistant), cand manageriatul mai era inca detinut de greci iar grupul delhaize cumparase 51% din actiuni. si cum la noi la romani news travel fast, nu cred ca modelul e localizat doar in mega (ma refer la destinatia banilor, caci diferentele dintre preturi le-am vazut deja cu ochii mei).
2. ce pot sa spun, fiecare are dreptul la opinia sa si tb sa respectam opinia celuluilalt – desigur putem sa o combatem civilizat si de preferat, cu argumente. acum ambii ne-am expus convingeri personale, observatii personale – eu, tb sa spun, ca inca mai cred ca nu e doar gura de roman si ca nu ipocrizia se ascunde in spatele inertiei de care sufera romanul.
precizare: nu stiu pe cine citezi cu „s-a ajuns sub orice critica” dar nu sunt cuvintele mele – probabil ai facut un colaj cu un alt post.
experientele in strainatate pe care le-ai avut te-au determinat sa situezi, intr-un top, serviciile din marketurile din ro mai presus de cele din aceste tari? scuza-ma dar ma minunez..
iar in final, chiar nu stiu despre ce vorbesti cu pensionarul linsat ca „dosise 3 sticle de ulei” – si inca „la televizor” cum zici tu in postul initial. comunistii au omorat oameni dar nu imi amintesc sa fi fost impuscat cineva pt un furt marunt si difuzata executia la televizor.
negociam, bre… ofeream 4,15 🙂
Imi place de doamna cu chipsurile. Marturisesc nu numai ca si eu as fi facut la fel, ci si ca am facut la fel de multe ori. Mi s-a intamplat si ca cu un cos plin cu produse, pentru un produs care avea alt pret la raft sa renunt la tot cosul. Eu cred insa ca aici nu e vorba doar de etica, de principiul in sine, de faptul ca „atat scrie eu atat platesc” ci si de sau mai ales de atitudinea celui care iti vinde marfa, prin reprezentantii sai, casieri, sefi de raion etc. Atitudinea de tipul „ce vina am eu dom’le ca softul zice alt pret? ce eu l-am facut?” sau cea de tipul „fac si eu ce mi se spune, nu fac eu regula” si altele asemenea, care fac cumparatorul sa se simta jignit, ofensat si pe buna dreptate. Sunt convinsa ca daca casiera sau sefa de raion si-ar fi asumat greseala doamna s-ar fi gandit de 2 ori inainte sa plece fara chipsuri. Oamenii sunt dispusi sa accepte ca oricine poate gresi si chiar sa ierte greseala unui vanzator sau casier, dar nu sunt dispusi sa accepte ca magazinul sau societatea vanzatoare sa isi bata joc de ei, prin casieri si vanzatori, spunand ca nu e vina lor, de fapt transmitand ca le este indiferent ca au facut o greseala.
Interesant comentariul lui Rosoiu. Eu asa as face, daca scrie mai mult pe raft as oferi pretul de pe raft. Mi se intampla sa corectez vanzatoarea si in sus, nu doar in jos, mai ales la alimentara, si nu de putine ori afli ca era o promotie si ca nu e afisata la raft. Personal marturisesc ca nu imi place sa fac cumparaturi in marile hypermarketuri si prefer magazinele mai mici, de cartier, care nu fac parte din mega lanturi internationale, in primul rand datorita atitudinii. Cu cat distanta dintre patron si client este mai mica, cu atat creste calitatea relatiei dintre acestia, si atitudinea fata de cumparator este net superioara. Un magazin de marimi normale, care nu e „afiliat”, nu prea isi permite sa trateze clientii cu indiferenta sau aroganta si se cam ocupa de educatia vanzatorilor si casierilor in acest sens. Nu de putine ori patronii din astfel de magazine participa la actul de vanzare, si nu ma refer aici la micile chioscuri. Inteleg in acest sens ca relatia dintre cumparator si vanzator trebuie sa fie una cinstita, asa ca eu as corecta vanzatoarea si daca mi-ar cere mai putin la casa decat scrie la raft.
anii trecuti – deh, eram si eu mai tinar :D, ii cam plimbam pe aia de la carrefour ploiesti prin magazin (si nu numai pe ei, dar acolo mi s-a intimplat de multe, multe ori)… chiar ma enervau: 1) nesimtirea ca „seful de…” (ma rog, una/unul mai curatel) arunca vina pe clienti – „le ia lumea si le amesteca, nu le mai pune la loc” (partial adevarat, totusi) si 2) diferentele, nu mari neaparat, dintre pretul de raft si cel de la casa („n-au apucat fetele sa schimbe preturile, domnu’ „)… acum… acum am aceleasi principii, doar ca ii las in ce vreti voi si „nu ma mai omor” pt faptul ca mai pun citiva bani sau citiva lei si nu modifica si pretul de raft… ps: oricum la cita nesimtire si dispret e fata de cumparator, in toate carfururile, osanele, selgrosurile, realurile, peniurile etc, chiar ca aia citiva bani/lei te gindesti ca i-ai lasat pt luminari/colaci/etc (ce-ti trece prin cap in momentul ala). pa!
lucrez intr-un hypermarket in pozitie de middle management. astfel de greseli provin din nepasarea omului din schimbul de dimineata sa schimbe pretul la raft (lucru sanctionat in momentul in care se descopera), din erori de sistem (nu s-a tiparit pretul – la 500 de preturi de schimbat uneori nu observi lipsa unuia singur) sau din neatentie – nu gasesti produsul la raft ca sa-i schimbi pretul.
sunt de acord sa ai principii – si eu am. dar cand ma duc la magazin sa cumpar o cola de ex, stiu ca pretul unui pet de 0.5 l e undeva la 2-2.5 lei. bun. la raft sa zicem ca e 1.99 si eu zic „foarte ieftin!”. ajung la casa si platesc sa zicem 2.2 lei… ce fac? achit. de ce? eu am cumparat produsul in sine. si nu din cauza ca era ieftin, ci pt ca imi era sete. sa zicem ca ma duc iar la cumparaturi, trec printre rafturi si imi atrage atentia un tricou foarte fain care e numai 15 lei. il iau, ca e ieftin. ajung la casa – pretul e 25 lei! cacat! il las vanzatoarei si ii atrag atentia politicos (ca asa m-a invatat mama acasa 7 ani si mai bine de zile, ca e civilizat sa vorbesti frumos, fara sa urli ca sa te auda toata lumea) ca pretul de la raft e mincinos.
asta e diferenta. daca as umbla 2 zile sa vad unde e cel mai bun pret la un frigider, l-as gasi intr-un supermarket si cand as da sa achit produsul as vedea ca e mai scump cu 10%, atunci m-as enerva. asta inseamna ca m-au tras pe sfoara.
acum, cei care cred ca hypermarketurile fac o groaza de bani vanzand pufuleti cu 10 bani mai scump, se inseala. cate buc se vand dintr-un produs pe zi? exceptand coca-cola, banane si alte produse care au vanzare in cantitati uriase (si unde rar veti gasi diferente de pret), din celelalte produse se vand cam 100 pana la 300 de buc zilnic. 300 x 50 bani = 150 lei. la o vanzare de cateva miliarde de lei zilnic(!) calculati voi procentajul cu care s-au imbogatit. si asta nu se intampla zilnic, nu incercati sa-mi calculati cat face pe an. in plus am calculat folosind cifra de 300 de buc. poate din chips-urile alea se vand 20 de buc pe zi. hai 50.
cat despre cei care fac scandal pentru „principiile” lor de… 30 bani… ma scuzati. voi la locul vostru de munca sunteti fara greseala? puri? vorba lui jesus: „cei fara greseala sa arunce primul piatra.”
si am scris toate astea pe un ton calm, relaxat, de la un om care stie ca lucrul cu oamenii e cel mai greu. fiecare din cei 6000 de clienti zilnic are propria lui personalitate, la care trebuie sa te adaptezi instantaneu.
aaa… inca ceva. luati 1000 de produse din raft, aleatoriu, si vedeti la cate din ele pretul e gresit. calculati procentajul. dupa aceea faceti un calcul la aprox 30.000 de produse dintr-un hypermarket… si veti avea imaginea unor greseli omenesti, nu intentionate.
eu am in echipa mea un om a carui treaba e sa verifice zilnic corectitudinea preturilor de la raft. gasim si greseli, pe care le reparam imediat, nu inainte de a le nota si trimite mai departe intr-un raport saptamanal directorului de magazin. care, in functie de procentajul lunar de greseli, ia masuri. de obicei insa, procentajul e sub 1%. ceea ce inseamna greseala omeneasca…
p.s. de asta a ramas si acea sefa la raft. sa gaseasca un om de pe raion caruia sa-i atraga atentia ca pretul de la raft e gresit si trebuie schimbat. lucru care sunt sigur ca s-a intamplat.
1. Pentru preţurile diferite sunt vinovaţi angajaţii care ar trebui să le schimbe, nu casierii. Degeaba te cerţi cu casierii, ei ştiu doar să încaseze banii.
2. Şefii sunt de asemenea vinovaţi că nu iau măsuri împotriva angajaţilor care nu-şi fac treaba pentru care sunt plătiţi.
4. Dacă diferenţa de preţ e mică, nu comentez. Doar n-o să merg la alt magazin pentru 30 de bani, am alte lucruri de făcut. Dacă aş fi pensionară aş avea timp berechet să refuz marfa şi să caut în altă parte, dar nu sunt.
5. Cei mai mulţi nici nu ştiu că au plătit mai mult; când suma ajunge la 80-100 lei nu mai calculezi exact înainte să ajungi la casă, aşa cum am făcut eu la Kaufland când am plătit 10 lei pentru o cremă care avea etichetă de 5 lei. Culmea, erau două sortimente de cremă pe raft, unul cu 5 lei, altul cu 10 lei, şi nu erau amestecate deloc (deci nu se poate da vina pe clienţi). Mi-am dat seama doar când am ajuns acasă.
Pe mine mă enervează cel mai mult casierii şi angajaţii de pe raioane, pentru că îşi opresc marfa care este anunţată că ar fi la reducere. De multe ori aud că nu-ştiu-ce legumă e 3,99 lei, iar pe raft nu e nici urmă, în condiţiile în care eu sunt în locul acela chiar atunci când se anunţă reducerea.
P.S. Cei care plătiţi cu cardul, nu ştiţi că orice tranzacţie se poate anula de pe aparat? Este un meniu numit Anulare, care îţi cere să tragi cardul din nou, bagi PIN-ul şi se anulează. Pe chitanţa normală scrie mare VÂNZARE, iar pe cea anulată scrie ANULARE. Nu vă mai lăsaţi fraieriţi de casierii care vor să vă jecmănească, să vă bage produse pe gât pentru diferenţă sau pe care pur şi simplu îi doare undeva să citească instrucţiunile de utilizare ale aparatului sau procedurile de la locul de muncă. De ce să muncească în plus, săracii de ei, când fraierul poate să cumpere de diferenţă (asta în cazul în care omul îşi dă seama că sumele nu corespund)…