Pentru corectitudine, trebuie să relatez şi experienţa returnării unui obiect la Mr. Bricolage.
După saga cuptorului cu microunde, am simţit direct la lingurică reproşul tâmplarului: „dom’ Petreanu, lipseşte partea dă sus dă la tocu’ uşii”. Pachet sigilat, conţinut incomplet. Mă şi gândeam cu cine urma să mă iau de gât la Mr. Bricolage, că aici sunt băieţi de şantier, cu ştiinţa construcţiilor în regie proprie, nu finuţi dintr-ăia de numai 120 de kile ca la raionul de electrocasnice.
Dar toată povestea s-a terminat înainte de a începe. Ieri dimineaţă, am dus pachetul înapoi, am explicat că lipseşte ceva din el, vânzătorul a oftat, mai mult la adresa furnizorului decât a mea, şi mi-a adus altul din depozit. A durat 5 minute cu totul.
Vedeţi? Nu-i amuzant. Nu-i nimic de râs la o stare de firesc.
14 comentarii Adaugă comentariu
Mai ceva ca la biserica: niste ingerasi baietii aia de la Mr. Bricolage 🙂
am întâlnit şi români fericiţi 🙂
Deci se poate .
Ai avut tu ghinion de data asta cu un băiat finuţ. Cum înţeleg că ai de făcut mai multe prin casă, vei mai avea de povestit destule. De bine, nu ca acum!
Ce banal !
Cum de ti se pare firesc ca un pachet sigilat sa aiba continutul incomplet si sa fii nevoit sa faci un drum in plus? Nu am inteles eu bine?
nici eu
Sa stii ca la fel de draguti sunt si cei de la Practiker, cel putin cei din Baia Mare.
Vrei sa faci trafic, ai trecut la povesti cu final neasteptat 😀
vax albina – uite, aşa nu mă gândisem, s-ar putea să ai dreptate. O fi fost un sabotaj de război, cum făceau prizonieri ruşi obuze oarbe în Germania nazistă 🙂
Cred că vânzătorul nu a oftat la adresa furnizorului, cum ţi s-a părut ţie. Cred că l-a podidit mila când te-a văzut în ce hal arăţi, după zilele petrecute pe şantierul de la domiciliu. D’aia nici nu şi-a mai pus mintea cu tine, ca cei de la Mediagalaxy, că nu mai avea cu cine.
Ai avut mare noroc. Eu am cumparat de la ei o cabina de dus (magazinul din Calea Vitan). Acasa, la despachetat, suruburile, manerele, rotitele – lipsa! Basca, un geam lateral facut zob. M-am intors la magazin, cu certificatul de garantie. Le-am cerut piesele lipsa si un geam nou. „N-avem pe stoc”, mi-a spus un plictisit d-acolo. „Si cand o sa aveti?”. „Pai nu stim, dar luna asta in niciun caz”. Asa ca nu-i mai lauda. Cum iti spuneam, ai avut noroc.
Aaaa, si inca ceva. Am facut cumparaturi acolo, intr-o singura raita, de o gramada de bani. Angajatul care trebuia sa ne conduca, sfatuiasca, sa ne aduca marfa solicitata, ne-a lasat balta vreo ora si s-a dus la masa. Apoi, transportul gratuit pe care jurau ca ni-l asigura, evident ca l-am platit. „N-avem masini”, cica. Dar pe bani s-au gasit.
Răzvan, ce-mi spui îmi arată că, până la urmă, e doar chestie de noroc/ghinion, când ar trebui să fie la mijloc doar o procedură clară (şi în favoarea clientului, evident).
Din pacate, Vlad, regula este „saga cuptorului cu microunde”. Iar exceptia de la regula e „partea da sus da la tocu’ usii”. Cum o dai nu-i bine.