Se aud nişte răgete din parcare. Doi tipi licitează din gâtlej pentru un loc. În jur mai sunt vreo 5-6 libere, dar amândoi îl vor p-ăla. Sunt ca două morse în rut.
****
E o maşină lângă redacţie, cu un slogan paradoxal: „Cerealis – distribuitor cărămidă”. Mi se pare amuzantă incongruenţa. Fac o poză cu mobilul. De pe un acoperiş unul urlă în direcţia mea. Nu-nţeleg nimic. O fi supărat. După emisie, paznicii-mi spun că omul coborâse de pe casă şi venise să mă bată – cu ce drept îi pozez eu lui maşina?
****
S-a deschis săptămâna trecută o cafenea lângă bloc. În seara asta, poliţie, BGS, lume. „S-au luat unii la bătaie”, îmi zice fata de la magazinul alăturat.
Ah, să vezi că toată distracţia asta se termină duminică seară.
3 comentarii Adaugă comentariu
Apropo de violenta. Cica base a violat-o pe una in ’73. 😛
Eu n-am inteles niciodata treaba asta cu violul. Adica de ce sa nu stai linistita si sa profiti la maxim de oportunitatea unui good fucking ?!? 😯
Apropo de slogan paradoxal. Haladuiam intr-o zi prin Bucuresti, grabita sa ajung in vizita la cineva. Pe drum, undeva prin centrul civic, cautam cu disperare un magazin, aprozar, ghiseu, gaura in perete, orice de unde sa cumpar niste fructe. La un moment dat mai sus de posta (cine cunoaste zona, stie) vad o dugheana la parterul blocului, deasupra usii atarnant un panou cu numele magazinului: FRUCTIS. Nu are rost sa va spun ce vindea nenea ala in magazinul cu nume inselator, tot ce conteaza e ca numai fructe, nu.
mai nea vlade vad ca starnesti tot felu de emotii in cititori 🙂
ia sa o lasi incolo de politica si sa mai bagi chestii din astea de viata, mai coloram un pic netu nu de alta…