Oscilez între două extreme: 1. La ridicarea stării de urgență, va fi iarăși ca-nainte și mai mult decât atât. Adică omor la mall, șaorme peste șaorme, cozi la mec și kfc, ikea luată cu asalt, cârciumi pline, lume-n drum și pe străzi, neică, magazine full, lichidări de stoc cu cliente frenetice, parcuri invadate, grătare-n păduri și poiene, câte 10 ore de blocaje-n trafic pe Valea Prahovei șamd. Economia va dudui, din nou, mânată de consum deîlănțuit (ce-am avut și ce-am pierdut, jhai să spargem banii că nu se știe). Adică viața noastră obișnuită de weekend de vară, acum zilnic, măcar […]

Duminica, șoferi de duminică. Ce face românul în ziua liberă lăsată de la Domnul? Păi, se duce la noua biserică, adică la mall, unde întâlnește felurite minuni, inclusiv în trafic. Mai întâi, la dus, unul care a forțat prioritatea, pentru că de ce nu? I-am dat voie, desigur, cu speranța că i-a fost suficientă sperietura. Apoi, la-ntors, un exemplar ceva mai rar, care a apucat-o pe contrasens pe breteaua paralelă cu DN1 de la IKEA. M-a luat râsul când l-am văzut, mai ales pentru că știa ce face și făcea semne de scuze, dar îi dădea-nainte, pentru că… de ce […]

Vineri la amiază, pe podul de la IKEA; nimic grav, doar o tamponare cu vreo 5 maşini, foarte probabil fără victime, doar cu sperieturi şi, desigur, mult timp pierdut pentru zeci sau sute de alţi şoferi care au trecut prin zonă şi s-au înfipt în ambuteiaj: Nimic nou, deci, şi tocmai de asta merită întrebat, iar şi iar: stimaţi poliţişti de la Rutieră, oare mai există vreo altă porţiune de drum în ţara asta în care să se petreacă atâtea evenimente?

Am citit de curând undeva că, timp de 1,4 milioane de ani, nimic nu s-a schimbat în designul topoarelor de piatră confecţionate de oamenii arhaici. 1,4 milioane de ani! De-a lungul a 60.000 de generaţii n-a existat nici un fel de evoluţie (ăsta conservatorism, nene). Nici o idee, nimic. Paleontologii numesc această uriaşă întindere stearpă de timp “cei 1,4 milioane de ani de plictiseală”. Zi de zi, acelaşi lucru, fără nici o schimbare: – Ce faci, Gore? (sau cum l-o fi chemat pe homo erectus, ăla) – Ia, cioplesc un silex. A doua zi: – Ce faci, Gore? – Ia, […]

“IKEA intră într-un nou domeniu: adăposturi asamblabile pentru refugiaţi” – anunţă presa. Cel mai mare retailer de mobila din lume îşi va folosi experienţa pentru a proiecta, produce şi livra în zonele de conflict, în deja faimoasele pachete plate, case ce pot fi montate pe loc şi care au un grad ridicat de independenţă energetică. Recent, IKEA a livrat, în colaborare cu UNHCR (Agenţia pentru Refugiaţi a ONU) 50 de prototipuri ale acestei locuinţe provizorii în taberele de refugiaţi sirieni din orientul mijlociu. Casele asamblabile produse de IKEA pot fi montate fără scule în 4 ore. Ele pot găzdui 5 […]

IKEA va începe să vândă panouri solare fotovoltaice în toate cele 17 magazine din Marea Britanie în următoarele 10 luni. Decizia survine unei perioade de încercare în cursul căreia unul dintre magazinele de lângă Londra a oferit clienţilor panouri fotovoltaice – şi a vândut, în medie, câte unul pe zi, anunţă Reuters. Aceste panouri nu sunt tocmai ieftine (în Marea Britanie, magazinul IKEA le va vinde cu 5.700 de lire, aprox. 6.700 euro) dar, graţie sistemului britanic de certificate verzi şi faptului că energia în exces poate fi livrată contra cost reţelei naţionale, se estimează că preţul panourilor ar putea […]

Magazinul IKEA este o superbă demonstraţie de eficienţă şi creativitate logică, ce a transformat o mică prăvălie din provincia suedeză în cel mai mare vânzător de mobilă din lume. Milioane de români îi treg pragul în fiecare an, ca să cumpere sute de mii de piese de mobilier; majoritatea le duc acasă cu propriile lor maşini şi le montează singuri. Modelul acesta permite menţinerea unor preţuri mai mici decât ale competiţiei şi dezvoltă o cultură a colaborării între producător şi cumpărător pentru realizarea unui obiect. Azi, modelul IKEA pare perfect logic şi intuitiv, dar cu aproape 60 de ani în […]

Îmi amintesc perfect când m-am simţit prima dată acasă. Acasă într-un mod foarte… sufletesc, adică nu doar ca locul în care dorm sau ca locul în care-mi ţin lucrurile sau ca spaţiul în care mă simt în siguranţă, confortabil, relaxat, ci locul în care le am pe toate acestea şi ceva în plus: un sentiment de apartenenţă, de stabilitate şi revenire. Era o după-amiază tăcută de început de toamnă. Apunea soarele şi lumina aurie curgea printre frunzele teilor din faţa casei, de-acum mai rare şi, pe alocuri, îngălbenite de nopţile reci. Undeva, pe stradă, cineva arsese mai devreme funzele măturate […]