E foarte ușor să decizi dacă donezi sau nu pentru Cumințenia Pământului.
Trebuie doar să ți-i imaginezi pe copiii tăi, peste 40 de ani, privind sculptura lui Brâncuși – într-un muzeu, la televizor, într-o poză, nu contează – și oftând.
Care dintre următoarele două variante ți se pare cea rușinoasă?
1. Imaginează-ți, dragă, părinții noștri au fost atât de tâmpiți încât să dea 100 de lei pe o sculptură de Brâncuși.
Sau
2. Imaginează-ți, dragă, părinții noștri au fost atât de tâmpiți încât au refuzat să dea 100 de lei pe o sculptură de Brâncuși când au avut ocazia.
Alegerea ta între aceste două variante spune totul despre tine.
Eu am ales să donez.
69 comentarii Adaugă comentariu
Iti respect optiunea de a dona, oricare ar fi motivele pe care le-ai avut.
Insa cred ca talentul tau putea fi folosit si altfel decat pentru a alatura cuvintele „parinti”, „tâmpiti”, „rusinoasa” intr-un text cu un aer atat de retro.
Proletcultist.
proletcultist inseamna cu totul altceva
@bad
Era vorba de „aer” (aka „stil”), nu de continut.
Thx anyway 🙂
În trecut era aia cu ”Cine nu e cu noi, e împotriva noastră!”.
Și pentru că, în timp, totul se transformă, acum e ceva de genul: ”Cine nu e cu noi, e un tîmpit!”
Interesantă evoluție…
E de preferat varianta cu „tampit”, ca cealalta se lasa cu ani de puscarie si eventual tratamente kinetoterapeutice de la vreun Ficior.
Intr-adevar, nu e fericit sa zici ca cineva e „tampit” ca nu alege sa doneze, totusi e un text de tip pamflet si trebuie luat in cheia asta. Oricum, cred ca Moise Guran a explicat mai bine in articolul asta http://www.biziday.ro/2016/08/26/despre-saracie-scoli-spitale-autostrazi-si-despre-piatra/. Fraza din final sumarizeaza bine ideea: „Nu era vorba de milostenie, de pomană (pe care și oamenii religioși dar și politicienii o înțeleg prea bine) Statul Român n-a cerut de pomană, are banii și-i va plăti… era vorba de trezirea unei dorințe de a face împreună, noi toți, un lucru.”
@DanC
Sincer, avem atatea de facut incat asta ar cam fi ultima pe lista care sa trezeasca vreo dorinta.
(sau chiar in afara listei, daca e sa te iei dupa gurile rele…)
IvanG: Asta e mereu scuza preferată! „Nu contribui la asta, pentru că e alta o prioritate”. Dar în acest timp „celelalte priorități” nu sunt în niciun stadiu.
Păi dacă am ales să mergem cu prioritatea asta acuma mai departe și suntem la jumătate de drum, o să ne tot căcăm pe noi că erau alte priortăți? Hai să rezolvăm asta acuma, dacă a devenit o prioritate prin faptul că deja am început sa ne ocupăm de ea!
Hai să nu tot discutăm prioritizări non stop că rămânem cu discuțiile! Hai să avem puțin spirit practic (că unii cred că civi avem deja în momentul în care criticăm. ok. hai să depășim și să ajungem și la ceva practic). Donează acolo dacă chiar vrei să ajuți și apoi vedem și restul priorităților.
@Cristi
Felicitari pentru donatia pe care banuiesc ca ai facut-o, cu spirit practic, pentru „Cumintenia pamantului”.
In rest mi-e teama ca alte prioritati nu ai.
Teama ta e nefondată! 🙂
Daca mergem in directia asta, in curand nu o sa mai avem scoli in care sa invatam despre Brancusi. Dar na, o sa avem statuia lui!!! As mai avea si cateva cuvinte de spus despre Brancusi dar ma abtin, nu vreau sa imi creasca tesniunea de luni dimineata.
Nu vreau si nu o sa discut deciziile altor oameni. Dar, dupa 32 de ani de trait in Romania, cred ca probabil cel mai important lucru care trebuie sa intre in mentalitatea romanilor e pragmatismul.
Dacă românii nu au fost foarte generoși de această dată, s-ar putea să existe totuși niște motive:
1. Lipsa de transparență privind stabilirea prețului (vânzătorul a pus condiția ca raportul de evaluare să nu fie publicat).
2. Faptul că statul român este deja în posesia unui număr de lucrări ale lui Brâncuși.
3. Preferința de a dona pentru alte cauze.
As adauga : o decizie contestata (din pacate nu in termenul legal de 2 ani) asupra ne-luaraii in considerare a unui act referitor la o prima vanzare a Cuminteniei catre Statul roman de catre Gh. Romascu (Doina Lemny, specialiata in opera Brancusi, muzeograf din Paris, aminteste de existenta acestui act sursa: articol Agerpres 16.02.2016). Si Guvernul roman a contestat decizia judecatorului), faptul ca mostenitoarele- desi la varste foarte avansate, 92 ani, iar una a decedat pe perioada procesului) nu au acceptat oferta Statului initiala -2 mil eur- si au negociat cu Statul ca la o licitatie deschisa. Oamenii nu pot fi fortati sa doneze -unii din putinul lor- pentru ca in buzunarele unor particulari verosi sa intre o suma care face de obicei obiectul unei licitatii de arta intre persoane cu surplus de lichiditati – colectionarii de arta. In spatele acestie afaceri ambigiuu comunicate sta o acuzatie de trafic de influenta asupra unui judecator, niste comisioan enorme acordate unor avocati si imbogatirea unor particulari romani, pe seama unor donatii. „Cuminenia” este din 1907, de la creatie, in tara si nu va putea parasi tara, fiind obiect de tezaur din patrimoiu. De vazut cine a avut interes sa vand statului iar nu unui particular care ofertase si ce lant de interese este in spate? Cum de mostenitorii ei nu au donat-o statului Roman, asa cum marele artist a facut cu atelierul din Paris?
Pana atunci, Cumintenia poate fi admirata la Muzeul Cotroceni, din 2012 incoace.
Ma îndoiesc ca voi fi catalogat drept tâmpit de catre copii mei, daca acum nu as dona pentru aceasta sculptura. Poate ca acest lucru ar fi posibil doar daca ei nu isi vor cunoaște istoria.
Iar certificatul acela de donator de ce l-ai afișat acolo? E o mândrie cumva? Ai donat pentru a ti se recunoaște vreun merit? Daca te face fericit ca ai facut un bine, de ce este necesară si lauda? Bine ca sunt meschine explicatiile celor care nu donează :))
Păcat, mare păcat…sunt atâtea direcții in care va puteți utiliza puterea de manipulare a maselor, încât sa schimbați cu putin in bine aceasta societate, iar voi va poticniți in cateva mărunțișuri.
Apropo, copii noștri s-ar putea sa ne acuze de altceva: „bolovanii aia erau rupți in c*r, au adus piatra si nu au știut sa o îngrijească” 😉
copiii, nu copii – în cazul de față.
peste 50 de ani toată argumentația de pe marginea dezbaterii va fi uitată și va rămâne doar deznodământul.
daca tot e sa dau bani de pomana statului (pe langa impozite), prefer sa donez pentru o scoala, biblioteca sau un spital. s-ar putea ca impactul asupra societatii sa fie ceva mai mare.
Si tu si Moise v-ati cam dat drumul la gura. Nu ma ofensez pt ca deja mi s-a tabacit vazul/auzul de limbajul folosit de generatia voastra (e drept ca de la voi doi aveam alte asteptari ). Sper ,totusi,ca nu la mine va ratoiti sa dau 100 de lei pt sculptura lui Brancusi, pt ca daca as fi avut un trai decent si o pensie pe masura sigur as fi dat.In conditiile in care am 880 lei /luna mi-e mai greu ,pt ca fara ajutorul copiilor nu cred ca as supravietui. Si chiar nu-mi fac griji ca voi fi considerata tampita de copiii mei pe care i-am crescut cu sacrificii,in vremuri in care nu visa nimeni sa-si petreaca o parte din viata in vacante prin lume cum faceti voi. Si apoi, dupa mine vor ramane trei oameni de care sunt mandra si cred ca ce am investit in ei conteaza mai mult pt tara /societate decat ce investiti voi intr-o sculptura, oricat de faimoasa ar fi ea . Va indemn sa contribuiti din plin , nu doar cu 100 de lei ,ca aveti de unde , si sa faceti si copii, ca ei sunt satisfactia durabila, nici o distractie nu tine loc de .
un sms e 2 euro, deci 10 lei. nu fumezi, nu?
E nevoie de 3 mil de romani care sa doneze cate 2 eur. Sunteti sigur ca asa cum a fost comunicata, acea campanie targeteaza cei 3 mil de romani? Tinand cont de faptul ca este vorba de o subventia in contul unor particulari, ce interes au romanii sa doneze pt o persoana particulara cu o situatie materiale mult peste medie (au mai fost si alte mosteniri ale familiei Romascu, de valoare mare). Chira si bine targetata, si vizand acea patura cu interes cultural si exces de lichiditati, ce interes ar avea romanii sa doneze pt o lucrarare care a fost pe pe teritoriul Romaniei si prin lege nu are voie sa parasesca acest stat? Este evident ca proprietarii nu o pot tine in casa din motive de securitate (dovada ca acum este pastrata la muzeul Cotroceni) si nici o galerie de arta -Artmark in speta -nu doreste sa o pastreze, datorita costurilor de securizare pe care nu le poate acoperi actualul proprietar. Chiar astept o replica….donezi pt ce? Pt un particular (una din mostenitoare nu are nepoti, fiul are 73 ani)…si statuia ramane unde este, la un muzeu cu acces public. Logica?
Pana la urma, se pare, articolul a fost inspirator 🙂
http://goo.gl/hX9y1b
Eheei…sunt parinte si inca de ala tampit rau.Nu am sa donez niciodata nimic statului roman,oricum isi ia singur din buzunarul meu ori de cate ori nesimțirea il impinge,adica mereu.Nu donez pentru ca cotizatiile merg la scoala sa imi educ copii,pentru ca e mai ieftin sa imi trimit copii la muzeu in Paris decat la Bucuresti….Ce face statul roman pentru noi astia ce refuzam sa plecam din țara?.Ne ucide incet dar sigur,identitatea noastra e pe cale de dispariție si cand se va intampla asta Brancusi nu va mai reprezenta nimic.
mai facem si noi, nu doar statul. statul e o abstracțiune în absența participării noastre.
„identitatea noastra e pe cale de dispariție”.
Asta nu e din cauza statului. Ci din cauza ca nu mai sunt idei/proiecte care sa ne uneasca ca natie.
Chestia asta cu donatia s-a vrut a fi un astfel de mic proiect. Si vad eu ca nu prea a reusit. In 1886 am reusit sa facem asta, in conditii mult, mult mai vitrege decat astazi: atunci 500.000 de romani au donat cate 1 leu pentru constructia Ateneului Roman.
Sunt PRO, adica pentru a dona si implicit pentru a face ceva. E felul meu de a pune inca o „caramaida”.
Sunt satul de chibiti care s-au specializat in a gasi scuze pentru a nu face, nimic.
Nu mai stiu cine a scris insa de donat am donat toti in astia 25 de ani (prin taxe) pentru cele mai oribile proiecte.
Macar aici aleg singur si de buna voie spre ce se vor indrepta banii mei.
PS. ca tot esti ziarist si cunosti sursele, erau interesante niste articole din vremea in care s-a construit ateneul. mai exact argumentele purtate in acea perioada. pentru ca sunt convins ca si atunci au existat gigeii-contra
Multumesc Cerului ca mai exista in Romania si oameni care gandesc ca dumneavoastra. Mi-e rusine ca inaintasii nostri au reusit sa stranga bani pentru Ateneu, dar noi cei de acum, nu mai reusim sa ne unim pentru nimic bun.
se vede că n-ai copii 🙂
Eu am ales sa nu.
11 milioane de dolari pentru o opera de arta care nu a fost niciodata a noastra (Brancusi a vandut-o unui particular). Intre timp Ministerul Culturii lasa toate casele de patrimoniu in mana unor baieti destepti care le lasa in paragina, dar o sa fie bine, o sa avem o sculptura intr-un muzeu si blocuri de sticla prin zonele istorice ale Capitalei.
Felicitari! Si eu ma regasesc in comentariile celor ca nu au donat. Eu nu am donat deoarece nu am vazut nici un plan de lucru de viitor pentru statuia asta. ce se intampla cu ea dupa ce o cumpara statul? Pe de alta parte statul deja a contractat statuia. Actiunea de donatiii a fost doar un test de marketing si sociologic.
1. timp de 4 ani am trecut pe langa Muzeul de Arta din Craiova. o data am intrat, special sa vad Sarutul lui Brancusi. cel care mi-a taiat bilet (cu reducerea de student, era echivalentul unei beri la momentul respectiv) mai facuse asta de inca 2 ori luna respectiva
2. „drag popor roman, iti propun o afacere colosala, de neratat: am vb cu un baiat la MoMA, putem repatria Domnisoara Pogany in bronz (parca varianta III e o au ei) contra unei sume. nu conteaza cat, oricum e greu de cuantificat Brancusi…. dar hai sa zicem11 mio EUR? e mult? pun eu jumate din malai de deschidere”
3. unde ar fi bine sa fie mormantul lui Brancusi? in Montparnasse sau in Bellu? sau la Hobita cum am auzit un dement acum ceva ani, propunand?
4. sloganul cu „Brancusi e al meu” e atat de departe de tot ce a facut omul asta! Brancusi e al istoriei omenirii, sculptura a fost alta dupa el
5. in Romania nu stiu daca sunt sculpturi Picasso sau Henry Moore (ca sa ne referim doar la sculptura moderna), dar asta nu impiedica pe nimeni care nu e francez, respectiv englez sa le consume arta
deci, nu, nu dau
cred ca e un experiment social al dlui Ciolos, oricum in octombrie va plati banii, cu orice risc. Cred ca a luat in calcul si asta vrea sa si arate, ceea ce ma dezamageste la el, altfel o persoana mai mult decat frecventabila
p.s.: daca progeniturile mele vor gandi despre operele de arta in paradigma ce o propui tu, inseamna ca n-au inteles nimic din treaba asta cu arta, as fi foarte dezamagit, dar fi vina mea fiindca le-am pasat gene inferioare sau/si fiindca educatia a fost incompleta
Am donat. Am vrut să îmi arăt mie că pot să îl admir pe Brâncuși (artistul și opera lui) prin mai mult decât vorbe. Că de vorbit despre el tot vorbim, dar acum se pune problema de a „face” ceva. Să găsești scuze e ușor. În continuare unii fac, alții vorbesc.
Eu am donat.. I-am dat 10 lei nepotici mele.
Mulțumesc pentru corectare 🙂 Desi, in viitor, cine știe, poate ne vor reprezenta si niște „copii” holografice 😉
Îți respect decizia, fiecare cu alegerea sa. Însă din punctul meu de vedere cred ca mai bine ar merge o altă întrebare.. „De ce dracu au donat părinții noștri 10 milioane de euro pentru o prostie de statuie, când puteau dona ca eu să nu mă duc la 10 km distanță pe jos la școală?” sau „De ce părinții noștri au dat bani pentru o piatră, când puteau dona bani să am unde-mi face o transfuzie decentă?” .. etc, întrebările sunt variate, și în mare parte țin de realism.
Imi vine in minte o vorba din Biblie: „Omul nu trăieşte numai cu pâine”
Nu exista natie importanta pe lumea asta care sa fi fost construita numai cu paine, autobuze si spitale. Mi se pare gresit sa consideram alegerea asta ca o alegere „ori una, ori alta”.
Dar stii una? Macar de ar fi asa. Adica cei care nu doneaza pentru achizitionarea statuii lui Brancusi sa doneze pentru spitale, scoli sau autobuze scolare. Ceva imi spune ca nu prea e cazul. Cei care doneaza pentru statuia asta, doneaza si pentru alte lucruri. Ceilalti, nu prea stiu si imi cer iertare daca gresesc.
Un exemplu mai sus: „daca tot e sa dau bani de pomana statului (pe langa impozite), prefer sa donez pentru o scoala, biblioteca sau un spital”
Omul vorbeste despre un viitor ipotetic. Nu ii vine natural sa vorbeasca la trecut, adica sa spuna ceva de genul „am donat deja/donez regulat bani pentru scoala X din orasul Y si cred ca asa e mai bine”. In fapt, scenariul cel mai probabil e ca omul acela nu o sa doneze niciodata nimic.
Perfect adevărat.
Cica Brancusi a facut o statueta.
Cica statueta a ajuns in proprietatea lui Gheorghe Romascu cumparata de la Brancusi.
Cica Gheorghe Romascu a vandut statueta in 1957 statului roman cu pretul a trei vile, pretul de piata al statuetei.
Cica statueta a fost recuperata de la statul roman de mostenitorii lui Romascu.
Cica doua expertize au stabilit valoarea statuetei la 4-5 milioane de euro.
Cica un ministru al Culturii a cerut o a treia expertiza care a stabilit pretul la 11 milioane.
Cica Petre Tutea are dreptate – suntem un popor de idioti!
Peste ani de zile cand copii vor creste nu vreau sa incep a ridica din umeri cand ma vor intreba ” Auzi batrane? Dar tu ce ai facut pentru tara aia??”
Am ales sa plec departe si sa-mi traiesc viata in alta tara, pe alt continent. Am plecat cu un copil de 2 ani si altul de 10 saptamani. Am decis sa plec pentru un viitor mai bun in primul rand pentru ei ! Am ales pentru familia mea !
Am donat pentru ca nu am uitat de unde am plecat. Merg la vot, stau la coada daca e cazul ! De ce fac toate astea? Pentru ca IMI PASA ! Si mai ales imi pasa de generatiile care vin din urma ! Fac toate astea pentru copiii celor care aleg sa fie pasivi la tot ce se intampla in jurul lor, pentru a avea si acei copii o sansa !!
Am donat pentru ca vreau sa am constiinta impacata ca am facut ceva ! Traiesc cu speranta ca va veni si ziua cand poporul asta va putea sta drept in picioare si nu va mai avea pozitia ghiocelului !
Pentru ca – asa cum au spus-o unii – SE POATE !! TREBUIE SA SE POATA !!
Se poate, sigur ca da…de peste mari si tari, toti plecați se vor întoarce si vor reconstrui Romanica :)))
Stai liniștit acolo, peste balta, si suferă in tăcere de dor se glie. Cand iti reamintești de țărișoară, pornește in radio sau un TV si vezi cine o populează…va fi un dus rece. Ce, iti e frica acolo de admiratorii lui Trump? Aici astfel de specimene constituie majoritatea. Tu vorbești de „se poate”, iti răspund „let it Go” 😉
Si daca te vor intreba „Auzi batrane? Dar tu ce ai facut pentru planeta asta ?” ce-o sa le raspunzi, de curiozitate ? Posibilitatea sa te intrebe ”Auzi batrane? Dar tu ce ai facut pentru tara asta in care traim azi ?” nici macar nu indraznesc s-o aduc in discutie …
Cred ca peste 40 de ani copii unor blogeri vor spune ca unii parinti ai lor au fost prosti cand puteau dona 100-1000, pentru un spital, o scoala, un adapost de batrani, sau se puteau implica in orice mai putin in aceasta smecherie. Pacat, mare pacat, sunt sigur ca puteati gasi un alt indemn pentru masele subeducate care nu stiu sa aprecieze cultura…dupa domnul Guran, mai cade un piedestal.
piedestalul e un soclu, nu la piedestal vă refereați, ci la statuie. sper că nu mi-ați făcut statuie :))
Mai este si varianta a 3-a:
3. Imaginează-ți, dragă, părinții noștri au fost atât de tâmpiți încât să lucreze pentru Voiculescu.
touche.
Vlade, ai cam dat-o in bara cu articolul asta. Just my 2c, daca conteaza.
dimpotrivă.
@silicon_v: Dacă nu ai suficienți bani să le oferi copiilor trei mese pe zi, dar le cumperi albume de artă, ca părinte te descalifici. Un guvern care nu găsește suficienți bani pentru a salva vieți -http://mobile.hotnews.ro/stire/20308885 -, dar este generos când vine vorba de achiziția unei lucrări de artă de la o persoană privată, este un guvern neempatic.
Paradoxal, dar comentariul nr.19 a ramas fara raspuns din partea gazdei articolului :). Intrebasem cu ce ar schimba aceasta donatie situatia „Cuminteniei” (intrebarea era cu atat mai valabila inainte de semnarea contractului). Acum statuia este gazduita la muzeul Cotroceni si poate fi admirata de publicul larg. Dupa intrarea ei in posesia mostenitorilor, va fi gazduita cel mai probabil tot la Muzeul Cotroceni sau la Muzeul National de Arta, deci tot in circuit public. Intreb inca o data, unde este diferenta? Excluzand diferenta din conturile unor particulari nonagenari, niste avocati si alte cercuri de interese implicate in semnarea contractului, iubitorul de arta nu va simti nicio diferenta. „Cumintenia” nu a parasit si nu va parasi circuitul muzeelor romanesti si al expozitiilor internatioanale. Din 1957 incoace…
Se vede ca nu esti romanca adevarata. vii cu argumente la o cearta in care petreanu te face tampita ca nu donezi.
Si sunt sigur ca mai apreciezi si existenta maratonului Bucuresti!
@MAYA: Guvernul nu putea semna un contract în baza unor bani pe care nu-i avea. Putea semna un precontract care să prevadă obligația achiziției în cazul în care se strâng banii. Site-ul dedicat subscripției nu oferă informații despre tipul exact de aranjament dintre guvern și vânzător. Dacă guvernul ar fi publicat documentul semnat între părți, discuția ar fi fost mai pertinentă. Din păcate, acestei afaceri pare să i se fi acordat un regim similar achizițiilor militare: transparență minimă.
@Mihai Badea: In cazul acesta, nu doar ca nu esti tampit daca nu donezi , dar chiar deranjezi cand pui o simpla intrebare bazata pe o succesiune logica de rationamente si o concluzie simpla: se schimba aceasta campanie in statutul actual al „Cuminteniei”?
Deranjezi cand gandesti….
Nu mi s-a raspuns de catre autorul postului….si tacearea e un raspuns.
Foarte sănatoasă judecata: fie că donezi, fie că nu, ești un TÂMPIT… N-ai cum să spui și tu, ca o găină diplomată: „mai bine mă-mpiedic”!?
Nu, nu asta spune articolul, chiar deloc.
Ce o sa spuna urmasii? Pffft, ce argumentatie ieftina, clasicul „think of the children”.
Vlad, inteleg cam unde ai vrut sa ajungi, dar toata situatia a fost prost pozitionata din start. Zici ca a fost proiectata pentru esec. Era cat se poate de clar inca de la inceputul campaniei ca banii, cei 6 milioane de coco, nu au cum sa se adune. Era clar dupa primele doua luni, ca in afara de ceva miracol, pa si pusi colecta.
Sa o luam ardeleneste:
1. Se da una bucata statuie, vanduta de catre o persoana fizica. Plimbata, recuperata. Proprietate privata, expusa actualmente in muzeu. Adica o putem vedea toti. Maine daca vrei.
2. Doua expertize stabilesc pretul la 4-5 milioane. Hopa, vine a treia expertiza care zice 11. Ce face statul roman? Se leaga evident de pretul mai mare, zici ca primeste bani nu ii da.
3. Zice statul roman: ba baieti. Ia uitati smecherie. Eu vin cu 5 milioane (bani din taxe si impozite – adica tot de la voi), dar daca voi vreti ca statuia asta, pe care o puteti vedea oricum, sa intre in proprietatea MEA, adica a STATULUI, mai dati si voi direct, inca 6 milioane.
4. Boborul aplauda sau huiduie, fiecare dupa nevoi si posibilitati.
5. Apar formatorii de opinie: bai, incultilor, cum aveti voi tupeu sa nu donati? Chiar nu intelegeti nimic?
Vlad, cred ca intelegem numai bine. Se face o ditamai afacere mascata in colecta publica. La capatul afacerii, statuia o sa fie tot acolo unde este si ACUM. Doar ca niste persoane fizice o sa fie cu 11 milioane mai bogate. Restul, cu atingere la sentiment si false dureri in suflet – restul sunt degeaba.
Haide, ma, pe bune? D-aia nu dai tu 10 lei, ca e o mare escrocherie la mijloc? Dom’le, atata efort ca sa justifici o meschinarie n-am vazut.
Vlad, dar daca vi se cereau 100 de lei în loc de 10 ? Sau 1000 ? De la ce sumă în sus ai voie sa nu donezi pentru escrocherii (sau „proiecte de solidaritate națională”, whatever) ?
Vlad, donez timp, bani si resurse in fiecare an cauzelor care merita si imi vin cu o poveste convingatoare (sau un raport de activitate transparent si verificabil, daca e ONG). Mult mai mult decat 10 lei, incerc sa aplic un fel de responsabilitate sociala corporativa la nivel de mic intreprinzator. Dar inainte de a scoate agenda, portofelul sau stocul din depozit, ii purec si ii caut – sa vad, povestea care imi stoarce o lacrima e doar poveste sau e si realitate?
Din pacate, campania prost construita nu convinge. Asa ca, ramane la stadiul de poveste – si statul oricum o va cumpara, deci discutia e oarecum inutila.
Stii cu ce seamana pozitionarea campaniei? Pe vremurile impuscatului, in fiecare trimestru obisnuia sa apara cate o tanti in scoala, cu fituici marcate cu semnul Unesco, Crucea Rosie si cine stie ce alte balarii. Dadeai banul si primeai o bucatica de hartie, numai bine de umplut curtea scolii. Ei bine, toti trebuiau sa cumpere. 1 leu, 3 lei, 5 lei, dupa caz. Si acolo, atitudinea era la fel: pfuai, cum sa nu cumperi. Trebuie sa cumperi! Trebuie sa dai!
Uite ca nu mai tine tehnica. Vrei ceva de la mine? Te ascult. Dar vreau ceva mai convingator decat „ce o sa spuna copii”. Adica arunci o chestie din asta sentimentala intr-o discutie care ar trebui sa fie strict despre cost contra beneficii. Poate suna meschin, dar cred ca fix de meschinarie din asta avem nevoie, ca de prea multa larghete si lipsa de gandire practica avem mii de biserici, mii de ONG-uri capuse sociale si fix zero infrastructura reala.
Felicitari Atti, ai pus punctul pe ” i ” acolo unde-l pusesem si eu la postarile 19 si 48. Ca om de marketing, cu peste 10 ani in corporatii multinationale, cu bugete de milioane de euro investite in media, prima intrebare pe care mi-o pun este atunci cand setez o campanie este : care este beneficiul final pentru persoana din target? ce ii propun in schimbul acelor bani? ce ma diferentiaza de concurenta (in cazul acesta, situatia actuala a produsului pe acre il promovez? Povestea cu Atheneul e complet diferita. Atheneul era nerenovat, in imposibilitatea de a primi un public in siguranta si confortul necesar. S-a dat 1 leu, s-a renovat, a ramas pe termen nedefinit la dispozitia iubitorilor de cultura. Sau a vizitatorilor, a copiilor adusi cu autocarul de la taza sa vada frumusetile tarii. Dar Cumintenia este acolo, la Muzeul Cotroceni de ani de zile, si in plus, sub incidenta legii Patrimoniului care nu ii permite sa fie scoasa afara din tara (exceptand expozitiile internationale). Atunci de unde headlinul de campanie „Brancusi e al tau….asa cum Romania e a ta”. Deja folosirea timpului prezent nu indeamna la call to action – un concept tipic marketingului. Ei s-au blocat in aceasta campanie printr-un slogan care exprima realitatea…
Nici macar un om de marketing valabil in piata nu ar fi lansat aceasta campanie penibila. Vorbesc de oameni care au lucrat cu bani investiti de corporatii si care trebuia sa aduca bani din investitie. Campania a fost masura minciunii promovate atat prin executie cat si prin efect (de bumerang). Daca e sa mai spun ca si ilegala prin instututiile implicate abuziv….detalii aici: http://m.cotidianul.ro/article.php?id=247117
pfff… câte vorbe pentru a justifica o meschinărie…
E un gest pozitiv, atâta tot. Nu-l simți, nu-l faci, nu-i nevoie să te scuzi așa.
Si care e meschinaria? Practic, raspunzi in continuare la argumente cu violenta. oamanii pun niste intrebari. Tu ii jignesti. Brava.
Buna campanie. Nu vreti sa imbogatiti niste persoane fizice? meschinilir si ticalisilor. A…brancusi e al tau
A denunta o campanie facuta pentru a alimenta o frauda nu este o scuza. Si nici o meschinarie. Este un denunt. Un protest al inteligentei contra manipularii. O dovada ca in Romania mai exista si creiere, nu doar mase usor de manipulat. Din pacate, atat postarile mele, cat si cele ale lui ATTI, bine structurate si argumentate, au primit o replica cliseistica si un pufait neconvingator. Din pacate, si cealalta campanie bazata pe emotie, facuta de Papaya, are la baza aceaesi reactie: jignirea celui care nu doneaza…”asta-i romania, bai….”. Niste tarani…fara spirit de turma prost condusa.
Cu astfel de campanii, usor demontabile la un google search, nu se va putea manipula Romania. Sau nu cea cu creier, sensibila la arta.
In rest, succes la practicarea jurnalismului bazat pe emotii si corectitudini politice.
kudos!
faci o confuzie între jurnalism și blogging.
Reflexele si deontologia ar trebui sa fie aceleasi. In lumea virtuala, vocea celui care scrie transcede suportul. Si afecteaza (discrediteaza) iremediabil autorul.
Am scris azi rândurile de mai jos. Doream să te-ntreb cum te simți ca persoană direct implicată în mascarada asta. Mulțumesc.
„Se iau niște sume infime de la mulți oameni și fără ca ei să fie nevoiți să facă o cerere pentru a da. Se adună sumele alea infime care dau o sumă simpăticuță. Se investește suma aia acolo unde se investesc ele sumele când știi unde să investești 🙂 Se produce niște dobândă, deloc de neluat în seamă, bani albi pentru zile albe, spre deosebire de popor care are bani albi pentru zile negre.
Apoi se anunță poporul că poate să-și recupereze sumele alea mici, dar DOAR dacă face cerere pentru asta.
Acum, orice asemănare cu campania pentru Cumințenia Pământului este absolut întâmplătoare…”
nu știu, cât e dobânda actuală pe două luni la 1 milion de euro și cum a fost văduvit poporul care a donat (și nu i s-au luat sumele infime) din proprie inițiativă de banii albi pentru zile negre?
Ți se pare că banii ăia au fost investiți la ING, 0 virgulă dobândă? 🙂 Ahaha! Ca și cum boul ar avea acces acolo unde are acces Jupiter 🙂
În rest aș spune că poporul nu a donat din proprie inițiativă. A donat pentru că vectorii săi l-au ajutat să facă asta. Și na, tu pari unul dintre ei. L-am întrebat și pe nea Moise același lucru, aștept cu interes să văd ce spune și el. Pe parte economică, așa cum zicea Becali, aștept de la el să nu se oprească la sistemul destinat prostimii 🙂
Altfel, e bine.
Cred ca aici sunt doua situatii. Ori flacaii stiau de la inceput ca nu pot face nimic legal cu pietroiul, dar au mers inainte pentru publicitatea ieftina a guvernului de tehnorahati, ori astia chiar chiar au fost legislativ aerieni si i-a speriat plangerea facuta la dna de guita pentru lipsa de acte normative si bani incasati degeaba.
Oricum, treaba a fost puturoasa din start.
Certificatul de donator e in format digital sau clasic, pe hartie? Ca daca e hartie si nu esti sensibil…