Blogger dat în judecată ptr 25 mil USD

Un blogger din Miami, FL, cât şi compania pentru care lucra, au fost daţi în judecată de către un dezvoltator imobiliar, după o serie de postări critice la adresa unui proiect numit Miami Opera Tower.

Autorul articolelor scria că proiectul este “condamnat”, că nici măcar jumătate dintre apartamente nu se vor vinde şi că proprietarul este un tip care ar fi dat faliment în 1980.

Drept răspuns, proprietarul cere acum daune de 25 de milioane de dolari. “Poate-şi închipuie că, dacă scrie pe un blog, poate spune orice despre oricine”, şi-a explicat dezvoltatorul imobiliar decizia de a face apel la justiţie.

Cazul a intrat în atenţia media tradiţionale, e la televizor etc. Bloggerul a primit numeroase mesaje de susţinere din partea cititorilor, care se declară indignaţi că un mogul imobiliar poate declanşa asemenea represalii împotriva cuiva care doar şi-a exprimat o opinie.

Ceea ce ne aduce la miezul problemei, inclusiv aici, pe-un picior virtual de plai: când vor realiza bloggerii că, odată ce opiniile lor personale devin publice, acestea le pot aduce nu doar faimă şi bani, ci şi întâlniri mai puţin plăcute cu un complet de judecată?

Am remarcat o curioasă indiferenţă faţă de asumarea răspunderii juridice pentru cele publicate la aproape toţi bloggerii pe care i-am întâlnit în ultima vreme (sau i-am intervievat la Blog FM). De obicei, argumentele acestora pentru respingerea întrebărilor s-au învârtit în jurul ideii că “este vorba doar despre opinii personale, deci fără răspundere juridică”. Teoria tuturor pare a fi că un blog n-ar trebui asimilat unei publicaţii, că un blog ar fi numai un jurnal personal dat publicităţii, prin urmare nimeni nu te poate da în judecată pentru ce scrii în propriul tău jurnal, nu?

Ei bine, nu încă, dar urmează.

Se prea poate ca opinia ta despre vecinul de la 6 să fie una neplăcută. Ţine-o pentru tine şi enervează-te singur. Comunică-i-o în gura mare, în holul blocului, de faţă cu gaşca şi te poate da în judecată pentru insultă. Printeaz-o, semneaz-o şi pune-o la avizier şi următoarea şansă de-mpăcare o vei căuta înaintea recursului. Dă-i drumul în blogosferă… nu-i nici o diferenţă. Ba e chiar mai rău. Până la urmă, chiar dacă unele nu bat avizierul din hol, blogurile au un potenţial de audienţă mult mai mare, iar un blog bine situat (în România) are mii de cititori zilnic – cam cât un ziar mic (dar vioi).

Curios cum bloggerii (unii dintre ei) îşi doresc plusurile statutului de jurnalişti new-media (să fie citaţi, luaţi în considerare ca surse credibile ce oferă informaţii sigure, să primească acreditări la fel ca media tradiţionale etc.) dar resping obligaţiile fundamentale ale meseriei (responsabilitate şi răspundere directă pentru ce publică sub semnătura lor, de exemplu).

Când publici, avantajele şi obligaţiile vin împreună. Poţi ignora legătura şi poţi să te rogi să nu apară vreo problemă. Dar rugăciunile au un procentaj de eficienţă cel puţin discutabil, ştim asta de la ultima extragere Loto.

Mi-e teamă că bloggerii nu vor învăţa decât prin exemple negative. Cum ar fi, de exemplu, primul blogger dat în judecată pentru insultă, care nu va beneficia nici măcar de minima plasă de siguranţă a ziariştilor: asistenţă juridică gratuită din partea instituţiei.

Sigur, va deveni faimos. Probabil că vreun suflet milos va posta în Wikipedia un articol (prost documentat) despre primul blogger din România dat în judecată pentru ce-a publicat pe site-ul său.

Şi poate intră şi la OTV o dată.

LATER EDIT: Am remarcat unele încruntări faţă de acest articol, cât şi un semnal că tonul folosit a fost prea generalizator. Se prea poate să fi căzut în acest păcat, al generalizării înfumurate, drept pentru care îmi fac mea culpa: nu toţi bloggerii vor să fie luaţi drept jurnalişti, evident, ba chiar cred că aceştia sunt o minoritate. Şi nu toţi bloggerii scriu ca trollii. Totuşi, rămân la părerea mea, poate expusă oarecum neclar mai devreme: cei care se dau mari şi se-mbată cu scandalul pe care-l creează sunt pe gheaţă subţire şi vor face o baie nasoală, până la urmă.

16 comentarii Adaugă comentariu

  1. Unul din motivele pentru care nu am participat la campania ta cu postarile legate de un anumit eveniment ;) No more words

    Thumb up 0
  2. Un blog, la fel ca orice alt suport de comunicare pe internet este in spatiul public.

    Exprimarea opiniilor in spatiul public se supune legislatiei fie ca vrem fie ca nu vrem.

    Thumb up 0
  3. Ei, alk… cine să te fi dat în judecată pentru opiniile tale legate de evenimentul cu pricina?

    Clement: corect, asta şi ziceam. Măcar ziariştii învaţă să scrie “protejat”, să nu arunce cu afirmaţii ce nu pot fi probate în instanţă… Dar bloggerii? Câţi au disponibilitate spre prudenţă?

    Thumb up 0
  4. somy, in judecata poate nu, dar la parchet tot m-au chemat… prefer sa nu fac prea multe valuri, sa ma consider victima sau altceva. Atunci nu se cautau opinii politice ci vinovati.

    Thumb up 0
  5. alk, devine interesant… Ştii că ţi-am lăsat mailul meu la o postare anterioară, nu?

    Thumb up 0
  6. Da, dar nu pentru asa ceva ;) Desi ce vreau sa te intreb poate deveni interesant sau nu. Si pentru ca eu am venit cu ideea de a intreba, voi intreba eu primul.

    Thumb up 0
  7. Offf…si ca sa-ti tai apetitul dupa senzational, iti povestesc pe scurt aici:

    In toamna anului 1990, luindu-ma dupa unii cum ca se dau diverse privilegii participantilor la revolutie (eu ma gindeam atunci la reducere de impozit, ce naiba imi trebuia atunci ca doar eram student)m-am infiintat la procuratura (mai nou parchet)cerind amanunte privind modul in care imi pot realiza si depune dosarul. A urmat o mica tragere de limba (sa nu-i zic chiar ancheta)purtata de un procuror inca ceausist intr-o camaruta strimta, cu bolta inalta si un geam minuscul in spatele omului. Scopul acestuia a fost clar din prima clipa: justificarea ranitilor (ca de morti acolo nu stiu sa fi fost)aparuti in timpul zilelor de decembrie 89. Drept pentru care am zis ca decit bataie de cap, mai bine ma lipsesc de certificatele lor… Uite cum ai ratat un subiect promittor :D

    Thumb up 0
  8. Eu zic să citeşti primul amendament al Constituţiei SUA. Confunzi SUA cu România. În SUA, libertatea cuvântului acoperă mult mai multe. Aş fi extrem de mirat dacă procesul respectiv nu va fi “thrown out” din prima de către judecător.

    Thumb up 0
  9. pisoi: sunt de acord, dar nu verdictul e tema, ci gestul – şi, mai ales, atitudinea unora dintre cei care scriu orice pe bloguri, considerându-se protejaţi de vreun concept misterios…

    Thumb up 0
  10. da’ si dezvoltatoru ala, ce idee rea! adica… in loc sa ceteasca numa cativa oameni despre cum nu e ok ce construieste el acuma cetesc milioane! super campanie de dat exemplu la “asa nu!”

    cat despre responsabilitate… mie mi se pare ca daca’mi exprim parerea intr’un spatiu cvasipublic (tre sa ai si optiunea respectiva bifata – io am blog pe yahoo, acolo asa e, te citeste toata lumea, numa friends sau friends of friends) am dreptu ca macar sa mi’o exprim p’aia pe care o gandesc. si daca mi se pare ca e ceva nasol ref la cineva, sa ma dea in judecata. da’ sa demonstreze, inainte de toate, ca n’am dreptate. daca’s parata, se presupune ca se pleaca de la prezumtia de nevinovatie? :D

    Thumb up 0
  11. E o prostie. Responsabilitatea nu are nimic de-a face cu ocultarea adevarului sau a parerilor personale doar asa, fiindca “nu am trei surse”. “Nu am trei surse” ca un dezvoltator are un proiect indoielnic sau ca nu stiu cine e prost. Ok, nu am 3, am doar o sursa, iar sursa aia sunt eu. Cine nu vrea sa ma asculte, n-are decat sa nu-mi dea atentie. Problema acelui proces e ca de fapt parerea bloggerului contravine, probabil, “doctrinei de marketing”, adica imaginii oficiale, promovate de dezvoltator. In acest caz propun reintoarcerea in Rusia sovietica, unde tot fiindca unele pareri personale contraveneau imaginilor distribuite pe canale oficiale faceai scurt 25 de ani de gulag. Iar celor care sustin asemenea initiative in numele unei idei de asa zis jurnalism obiectiv, pervertita si ipocrita, le propun sa devina Kapo, deoarece le-ar sta, poate, mai bine.

    Thumb up 0
  12. Pisoi, amendamentul acela iti garanteaza dreptul de a-ti exprima parerea. Blogger-ul a facut-o si nu l-a oprit nimeni. Insa iti asumi si responsabilitatea pt ce zici, si daca nu ai dovezi ci doar defaimezi gratuit ceva, platesti pt asta.

    Thumb up 0
  13. Hai ma bajeti care-i treaba? E simplu. Scrii de rau, da dovezi. Injuri, ti-o iei. Treaba e clara. Nu tre’ sa ne ascundem dupa cuvinte mari sau mici.
    Si apropo de “prudentza” de care se vorbea la inceput. Nu o stim? Tre’ sa o invatam! Nu putem? Dam cu DELETE si gata!
    Pisoi la americani cred ca e pus la misto primul amendament! :))) Pe bune si fara nici o gluma. Sau a fost pus special pentru a fi folosit ca chichitza avocatzeasca!
    Lucian nu zice nimeni sa nu vorbesti. Tot ceea ce au spus antevorbitorii e sa nu defaimezi sau sa nu faci lucruri pentru care poti fi dat in judecata, fara acoperire! Io zic ca e altceva! Nu?!?
    ;)

    Thumb up 0
  14. “Curios cum bloggerii (unii dintre ei) îşi doresc plusurile statutului de jurnalişti new-media (să fie citaţi, luaţi în considerare ca surse credibile ce oferă informaţii sigure, să primească acreditări la fel ca media tradiţionale etc.) dar resping obligaţiile fundamentale ale meseriei (responsabilitate şi răspundere directă pentru ce publică sub semnătura lor, de exemplu).”

    De mult bun simt aceasta remarca. De departe cel mai flagrant exemplu din blogosfera romaneasca este zoso, un individ pe langa care S.R.Stanescu pare un monument de probitate profesionala.

    Thumb up 0
  15. #15

    da, eu ma gandesc sa deschis un astfel de proces, avand in vedere ca de un an de zile sunt subiectul unui bombing plin de insulte si calomnii pe google

    Thumb up 0
  16. Blogul este spatiu public evident. Daca vrei sa fie privat il poti seta sa nu apara pe motoarele de cautare. In acest caz eu cred ca poti sa spui orice la fel ca la o petrecere.
    Daca insa blogul tau ajunge public atunci deja devi un pic jurnalist si treb’e sa fi atent la ces spui.
    Poti sa spui lucruri generale despre societate, ca e naspa, ca e misogina ca e stricata. E ok e parerea ta.
    Da’ daca spui ca l-ai vazut pe xy in timp ce o viola pe xx deja trebuie sa aduci dovezi. Din alea cu rezonanta empirica si nu cu deductii si teorii.
    nu stiu cazu’ insa daca tipu’ nu a adus dovezi se va descurca in justitie. Daca insa s-a referit la intregul domeniu imobiliar atunci e parerea lui si mogulu’ treb’e sa-l lase in pace.
    Da povestea cu egipteanul Kareem o stiti? Uite:
    http://baldovin.blogspot.com/2007/11/solidaritate-pentru-apararea-libertatii.html

    Thumb up 0