Asta e prea tare. Văzută prima dată la chinezu, iată minunata secvenţă în care alde Cioroianu îi face cu degetul regelui Spaniei, difuzată la Antena 3, la Prima Ediţie, emisiunea Danei Grecu: Reacţia invitaţilor? Priceless. În studio sunt Radu Tudor, care se strică de râs şi cere repetarea fazei, Norica Nicolai, care e gata-gata să cadă de pe scaun, şi Gh. Flutur, care râde mânzeşte, pe tăcutelea. Şi, apropo de Cioroianu: Mircea Badea vine cu o bombişoară diseară la “În Gura Presei”.

Mi-am luat prima maşină acum 12 ani şi tot atunci am renunţat la metrou şi autobuze. Complet. Bine, nici până atunci nu eram vreun mare consumator – aveam bicicletă şi doar dacă era gheaţă sau zăpadă n-o foloseam. Azi, am redescoperit transportul în comun. Parcă văd ricanările, zâmbetele-n colţul gurii şi aburul de mişto ridicându-se dinspre voi: “aşa, burjuiule, să vezi şi tu cum trăieşte poporul, mai dă-te jos din caleaşcă, mai înghesuie-te şi tu cu proletariatul, mai slăbeşte!”. Păi… poporul e mai deştept ca mine, asta-i sigur. E mai rapid cu metroul şi cu autobuzul. Şi e mai… intim, […]

De această dată ştirile nu exagerează deloc: Bucureştiul chiar a devenit un oraş în care nu se mai poate circula la suprafaţă. Este un dezastru desăvârşit, inclusiv din punct de vedere economic. Sute de mii de oameni întârzie zilnic la birou sau au nevoie de ore întregi pentru a-şi îndeplini acele sarcini de serviciu care presupun deplasări. Sunt milioane de ore de muncă pierdute zilnic. În sfârşit, inepţia, corupţia şi prostia administraţiilor locale au reuşit să dea lovitura de graţie supuşilor lor din Bucureşti. Nu a existat nici un plan coerent pentru prevenirea acestei sufocări, care a fost anunţată cu […]

Tulburătoarea blondă de la Cotroceni şi-a făcut-o cu mâna ei. Pardon, şi l-a făcut. Blogul, ete na, ce şi-a făcut. Iar prima postare mă umple de duioşie: Enter Elena ot Cotroceni: “Ma gandesc cu duiosie cum priveam, in adolescenta, catre cei care deja ajunsesera acolo unde eu inca imi doream.” Ah, dorinţele adolescentei Elena… Ce feerie! Ştiu, sunt rău… Poate-i place.

Mă-ntreabă Andrei Bădin, apropo de comentariul precedent: “crezi în sondajul ăsta?” Ceea ce-mi oferă prilejul unui mic exerciţiu de logică (numai bun pentru dezmorţire după un weekend cu prea multe pahare şi fripturi). Problema, Andrei, nu e de fapt dacă eu cred în acest sondaj (şi în altele asemenea), ci în ce măsură “autorii” sondajelor cred că eu (ca şi cetăţean, ca ţintă a lor) cred în ele. Risc să spun că “autorii” sunt mai convinşi de credulitatea mea în această privinţă decât de loialitatea propriei lor mâini drepte când îşi plimbă briciul pe gât, dimineaţa când se bărbieresc. Pentru […]