O cenușăreasă în uniformă

Președintele Klaus Iohannis a cerut ieri să fie „intensificate eforturile pentru a consolida rezerva de personal militar”.

Declarația a fost făcută în timpul unei reuniuni dedicate împlinirii a două decenii de la aderarea României la NATO.

În același discurs, președintele României a mai cerut și revitalizarea industriei naționale de apărare și modernizarea infrastructurii naționale de transport.

Pentru cei care se întreabă de ce a fost menționată infrastructura de transport, ei bine, să notăm că o evaluare recentă a militarilor occidentali arăta că, dacă s-ar întâmpla ca România să fie atacată din Est, aliații noștri ar avea mari dificultăți să ne trimită tehnică de luptă grea, pentru simplul fapt că țara noastră nu are suficiente poduri care să reziste la traversarea cu tancuri; de asemenea, nu avem autostrăzi care să meargă de la vest la est iar rețeaua feroviară este într-o stare îngrozitor de proastă – așadar, chiar dacă avem aliați puternici, aceștia ar avea dificultăți mari să ne ajute, și nu din vina lor – în fond, în 3 decenii de după Revoluție guvernele succesive ale României n-au fost interesate să finalizeze nici măcar o autostradă completă, ca să nu mai vorbim de alte lucrări noi de infrastructură de transport.

Indolența politicienilor pune acum în pericol letal țara noastră.

Cât despre cererea președintelui, ca să fie intensificate eforturile pentru a consolida rezerva de personal militar, am văzut că multe redacții au interpretat această declarație ca pe o solicitare prezidențială de a fi reintrodus serviciul militar obligatoriu.

Sunt de altă părere.

România are acum o armată profesionistă, compusă din aproximativ 80.000 de militari activi, și o rezervă compusă din puțin peste 50.000 de rezerviști, doar că despre această rezervă șeful Armatei, generalul Vlad Gheorghiță, a spus recent într-un interviu pentru Europa Liberă că „este foarte îmbătrânită pentru luptă. Imaginați-vă o persoană la 50 de ani, cu un sac de spate, o raniță, cum este cunoscut popular, de 80 de litri în spinare și cu o vestă de 7-10 kilograme, cu muniția aferentă, cu vesta antiglonț, cu casca de kevlar și cu toate celelalte echipamente subsidiare echipamentului.”

Este adevărat că armata are un program de recrutare și antrenament pentru voluntari, doar că oferta financiară este atât de puțin atractivă încât practic niciodată nu reușește să-și completeze cifrele vizate – plus că e vorba de cifre foarte mici, de ordinul a câtorva mii de militari.

În mai anul trecut, de pildă, armata încerca să recruteze 2187 de rezerviști voluntari, cărora le oferea câte 3000 de lei pe lună cu toate sporurile pe durata instrucției, și câte 1500 de lei pe durata rezervei.

Nu e de mirare că interesul e foarte scăzut. Reprezentanții armatei, în general foarte discreți și rezervați în declarații publice, au avertizat de mai multe ori în ultimii ani că situația nu e deloc bună și trebuie făcut ceva repede, altfel vom plăti, cu toții, foarte scump această pasivitate față de pericolul mortal care crește dinspre Rusia.

Dar penuria de rezerviști nu e singura problemă de personal a armatei române.

Din cauza salariilor mici, din armată se pleacă masiv. Mii de cadre militare renunță în fiecare an la uniformă. Potrivit unor date adunate Europa Liberă, în ultimii doi ani din armată au plecat 13.000 de angajați, iar deficitul de personal este de zeci de procente.

Un fost parașutist militar a explicat că salariul lui de încadrare era de numai 1.100 de lei, și abia reușea să-l dubleze din salturile cu parașuta și alte sporuri.

Când plătești parașutiști militari, adică trupe de elită, cu 2.200 de lei pe lună, nu cred că te poți aștepta la vreun mare interes pentru înrolare. Pentru majoritatea gradaților și subofițerilor armatei române, un salariu de 4.000 de lei pe lună, bani în mână, pare de neatins.

Iar dacă auziți cumva vreun domn ministru că se scuză, cum că n-ar fi bani pentru salarii mai mari pentru armată, ei bine, cred că e cazul să-i priviți cu neîncredere, pentru că partidele de la putere au găsit fără probleme bani pentru plata unor salarii uriașe pentru sinecuriștii din clientela de partid, de ordinul miilor sau zecilor de mii de euro.

Dar nu cred că aceștia se vor duce în linia întâi, dacă, Doamne ferește, România noastră fără autostrăzi, fără poduri și fără căi ferate va fi cumva atacată.

Cât despre revelația dlui Iohannis, este extraordinară – extraordinar de întârziată, vreau să zic. Rusia a invadat Ucraina în 2014, atunci a început de fapt războiul, o dată cu anexarea ilegală a Crimeii și cu invadarea Donbasului de către trupele ruse. Era clar ce urmează și au existat toate avertismentele necesare. Țara noastră – noi! – am pierdut un deceniu pentru construirea unei apărări solide. Se spune că mai bine mai târziu ca niciodată, dar, uneori, mai târziu înseamnă și prea târziu.

Sper din toată inima că mă înșel.