O formă, două specii

Una dintre ele, trăindu-și frica într-o lume proprie fără prea mare legătură cu realitatea, preferă să se preocupe în primul rând de sine. Cealaltă subspecie, substanțial mai diversificată, cuprinde... restul umanității: oameni care se străduiesc să păstreze pasul cu schimbările din viața lor, cărora le pasă (în variate grade, evident) de semenii lor.

“Operateur Cephalique” — undated engraving by Campion (sec XVII)

un guest post de CB

În ultimii ani specia umană s-a rupt în două pe o lungă serie de subiecte al căror număr crește pe măsură ce se acumulează evenimente care ating, într-un fel sau altul, profunzimile condiției de om. De la încercările de generalizare a aplicării drepturilor fundamentale ale omului la Brexit, de la instituțiile democratice la Trump, de la protecția pădurilor amazoniene la măsurile anti-covid, de fiecare dată oamenii se împart aproape automat în două, în funcție de cum văd ei lucrul în discuție.

Subiectul cel mai fierbinte la ora asta este pandemia de Covid-19, dar considerațiile pe marginea lui sunt aplicabile, adaptat, oricărui alt subiect polarizant. Diferă doar proporțiile ingredientelor, nu și rețeta de bază.


Tehnologia ultimilor ani permite o privire fără precedent în adâncurile psihicului omenesc, iar rezultatele cercetărilor sunt adeseori surprinzătoare: de la constatarea că oamenii sunt fundamental iraționali (Daniel Kahneman¹, Dan Ariely²) la faptul că stresul/emoțiile puternice deconectează sediul rațiunii și empatiei și lasă omul într-o stare de animal primitiv aflat sub atac3 sau că decizia umană, așa irațională cum e ea, mai și depinde de context într-o măsură mult mai mare decât ne face plăcere să recunoaștem4. Și bineînțeles, pentru că toate aceste lucruri se petrec mult în afara luminii conștientului, reacția generală e undeva între „wow!” și „nah, poate la alții, da’ la mine singur nu!”. Ceea ce arată doar că noi, oamenii, suntem foarte talentați să nu ne cunoaștem pe noi înșine5

Toată această funcționare a creierului se răsfrânge, însă, în comportamentele ființelor umane. Iar un comportament fundamental în modelarea viitorului speciei este poziționarea în spectrul politic, fie că exerciți dreptul de vot fie că nu. Și asta pentru că „politic” e un cuvânt-umbrelă. Știm de o bună bucată de vreme că alegerile noastre „politice” sunt în realitate alegeri emoționale6, bazate pe valori și convingeri profunde care izvorăsc dintr-un număr de mecanisme cerebrale care merg automat și care, lăsate în voia lor, ne-au adus aici: două grupuri mari, deosebite între ele de parcă n-ar aparține aceleiași specii, care se polarizează ușor și între care par a nu mai exista foarte multe lucruri în comun.

Pe coordonatele scoase la lumină de știință în ultima vreme, lucrurile stau cam așa:

1. Un experiment interesant7, făcut în 2019, a lansat pe Twitter 15 boți (conturi controlate de AI) neutri politic care au fost programați cu comportamente identice – adică rezultatul final al activității lor a depins exclusiv de mediul politic (conservator – progresist, sau dreapta – stânga pe model american) în care au evoluat. Cei 15 boți au fost grupați în 5 grupe de câte 3, fiecare grupă începând cu un singur cont urmărit: 5 instituții de presă, de la dreapta ultraconservatoare la stânga extremă („stânga” pe model american; la noi ar fi probabil „progresiști”). Starea finală a fiecărui bot a depins doar de oamenii în mijlocul cărora a fost parașutat.

Printre concluziile ale acestui studiu se află faptul că, deși ambele părți ale axei politice au format „echo chambers”, grupuri de utilizatori cu vederi asemănătoare, între conservatori și progresiști a apărut o deosebire remarcabilă: conservatorii (dreapta, pe model american) au alcătuit grupuri mult mai compacte, mai strânse, greu permeabile la alte opinii decât cele proprii și în care s-au distribuit cantități mari de fake news (articole provenind din surse cunoscute și catalogate ca atare). (Notă pentru mai târziu: aceste surse sunt în foarte mare parte anti-intelectuale, anti-știință, anti-vaccin, anti-protecție inclusiv la Covid-19, ceea ce explică mult din rezistența reacționarilor din întreaga lume la măsurile publice de control al pandemiei).

Conturile progresiste (stânga pe model american) au alcătuit și ele „echo cambers”, însă acolo varietatea de păreri expuse a fost substanțial mai mare, utilizatorii au arătat o disponibilitate mult mai ridicată de a asculta și discuta opinii diferite de cele proprii, iar cantitatea de fake news distribuită a fost substanțial mai mică.

2. Psihoneurologia politică arată că dreapta extremă (alt-right / neofasciștii, neoconservatorii, creștin-conservatorii etc) prezintă o înclinare marcată către aliniere, ierarhie și autoritarism8. Mai mult, există un grad ridicat de suprapunere între cei cu înclinații politice de dreapta (mai ales extremă) și adepții teoriilor conspirației9,10. În aceste condiții, anti-intelectualismul, respingerea științei și „explicațiile” conspiraționiste care au îmbolnăvit partea aceasta a spectrului politic nu mai reprezintă o surpriză (conspiraționiști există pe întreg spectrul politic, inclusiv la centru; extrema dreaptă, însă, îi conține în proporție mult mai mare decât orice alt punct de pe axă).

Cauza principală (între multe alte variabile care influențează comportamentul uman, evident) pentru deosebirile dintre grupuri este una foarte adânc îngropată în creierele noastre: modul în care funcționează „regina balului” emoțiilor, amigdala cerebrală11. Un nivel ridicat al activității bazale a amigdalei este asociat intim cu poziționarea către capătul alt-right / naționalism / fascism (modul de exprimare în practică a acestei poziționări diferă cultural și istoric de la țară la țară; cauza e aceeași). Un nivel scăzut al fricii subconștiente este asociat cu o poziționare către capătul opus, progresist, al axei.

3. Dreapta / ultraconservatorii adoptă o viziune ierarhică asupra lumii: există o „ordine naturală” (recunoașteți conceptul?) care trebuie păstrată – ordine în care ei, evident, se află în vârf12. Rostul puterii / statului este să păstreze nealterată această ierarhie; orice încercare de a nivela terenul pentru a oferi șanse și categoriilor defavorizate este percepută de aceștia ca o pierdere de statut / privilegii, ceea ce face ca democrația modernă să fie echivalentă cu distrugerea, pentru ei (Mitul Marii Înlocuiri13 – sună cunoscut?)14. Tot din această cauză prezintă un grad foarte scăzut de empatie („99% supraviețuire la Covid-19”, dacă recunoașteți minciuna): cui îi e dat să moară, moare. Cui i-a fost scris să ducă o viață grea… tough luck, asta e, taci și-nghite (sau cum auzim în România, „asta ți-e crucea, du-o”).

(Notă: evident, din cauză de spațiu și structură a publicațiilor pe internet sunt nevoit să supra-simplific multe lucruri. În ecuația alegerilor omenești intră nivelul – real, nu oficial – de educație, încrederea în autorități, micro-cultura de proveniență, rețeaua de persoane apropiate, unele caracteristici ale locului în care trăiește / muncește subiectul și încă multe altele. De asemenea, poziționarea pe axă nu este absolută, fiecare dintre noi înregistrează alunecări dreapta – stânga în funcție de multe lucruri din viața reală. Ca urmare, ceea ce reușesc eu e doar o schiță, trasată în linii mari, din care detaliile lipsesc necesarmente. Dar simplul fapt că aceste limitări nu mai sunt înțelese de la sine și trebuie scrise în clar arată cât de mult s-a degradat modul nostru de gândire).


Dacă adunăm concluziile celor de mai sus, imaginea care se conturează este cea a unei specii practic ruptă în două subspecii. Una dintre ele, trăindu-și frica într-o lume proprie fără prea mare legătură cu realitatea, preferă să se preocupe în primul rând de sine – mai exact, să-și protejeze ego-ul fragil de teama subconștientă în care trăiește permanent. Ca urmare, această subspecie este majoritar alcătuită din indivizi care resping realitatea, preferă fructele otrăvite ale propriei imaginații (QAnon, Iluminati, bilgheiț – 5G, ivermectină și – mai nou – gargara cu betadină) care le alină frica și le dau sentimentul superiorității, se simt mai bine asistând impasibili la moartea sau suferința altor ființe umane atâta vreme cât nu sunt mișcați din mijlocul propriei zone de confort fizic și/sau psihologic. Această subspecie se simte amenințată de schimbările – fără întoarcere – prin care trece umanitatea și nu ezită să recurgă la violență verbală sau fizică dacă realitatea le contrazice dulcile iluzii de supremație. Supuși fără crâcnire emoțiilor primare, acești indivizi au făcut din rațiune un breloc la brâul trăirilor afective și i-au alocat simplul rol de a găsi justificări comportamentelor determinate de frică.

E adevărat, cercetările neurologului Anil Seth au relevat că la noi „creierele noastre halucinează constant experiența subiectivă” și că „denumim ‘realitate’ porțiunile pe care halucinațiile noastre se suprapun”15; tot el, însă, face precizarea că această „halucinare” numită „experiență subiectivă” este necesarmente îngrădită de limitele realității, că nu poți pretinde că gravitația nu există doar pentru că-ți place ție să zbori liber. O astfel de întreprindere se soldează, inevitabil, cu vânătăi de la aterizare. Sau, după cum vedem cu tristețe, cu mii de morți inutile de la un virus controlabil, totuși, cu aportul științei moderne.

Cealaltă subspecie, substanțial mai diversificată, cuprinde… restul umanității: oameni care se străduiesc să păstreze pasul cu schimbările din viața lor, cărora le pasă (în variate grade, evident) de semenii lor, care mai înțeleg încă rostul – și limitările inevitabile ale – experților, științei, educației și tehnologiei și care fac eforturi să își mobilizeze rațiunea pentru binele comun. Oameni pentru care – în parte, cel puțin – sunt mai importante principiile aplicate decât miturile, chiar încornorate cu aura „tradiției străbune”. Pentru care nu contează neapărat culoarea pielii, dacă și în ce fel se autodefinește cineva ca bărbat, femeie, ceva „între” sau nimic, ci ceea ce face individul în cauză. Pentru care demnitatea umană și calitatea vieții sunt intrinsec legate (după cum spune, de altfel, și știința actuală) de viața în comunitate. Care înțeleg că știința este un proces continuu de învățare comună și n-au neapărat nevoie mereu de mângâierea iluziei de control absolut pe care ți-o oferă religia.

(O privire alternativă, inspirată de Tim Urban16: oamenii au devenit specia dominantă a planetei ducând la rangul de artă cooperarea flexibilă în numere mari. Suntem singura specie care reușește așa ceva. Cealaltă față a monedei, însă, este că omul-individ a făcut mereu un soi de echilibristică delicată între egoism și altruism, între interesele proprii și cele ale comunității. Primele sunt gestionate de „creierul vechi”, gazda instinctelor și a emoțiilor primare, cealaltă este în general gestionată mai degrabă de cortexul prefrontal și neuronii-oglindă. Am ajuns la momentul în care cam o treime din omenire se lasă condusă numai de partea animalică a creierului, dar fără înțelepciunea ecologică a animalelor sălbatice. Putem face și altfel? Evident; procesul se numește „dezvoltare personală” iar instrumentul se numește „inteligență emoțională”).

Între aceste două grupe comunicarea a devenit din ce în ce mai dificilă – în principal pentru că foamea „dreptei ultraconservatoare” (în lipsă de o denumire mai bună pentru moment) de a avea mereu dreptate, de supremație, de alinarea fricii prin iluzia controlului, de exteriorizare a temerilor într-un continuu teatru al ultragierii și dominanta sa anti-intelectuală, anti-științifică au făcut ca realitatea împărtășită, condiție de bază a comunicării, să dispară încet-încet. Cum poți găsi teren comun cu cineva care este convins că toate guvernele lumii uneltesc ca el să rămână sterp dar viu pe monitoarele lui Bill Gates? Cum poți împărtăși ceva cu un părinte care-și condamnă copilul refuzând vaccinul, în ciuda a ceea ce arată faptele, după un an și jumătate de pandemie? Ce poți găsi „comun” cu cineva care refuză să participe la sănătatea comună doar pentru că „nu-i place” masca?

Pe scurt, nu prea mai poți. Suntem o specie ruptă în două subspecii condamnate să împartă aceeași planetă, pe care una o vrea sănătoasă iar celeilalte i se rupe, dacă asta-i cere vreun efort cât de mic. Discuțiile între ele sunt sterile, precum un dialog al surzilor. Surzi care trăiesc pe aceeași plută care tinde să se scufunde.

Soluția? Păi… nu prea am o soluție cuprinzătoare. Problema actuală face parte din categoria „problemelor distribuite”, probleme care nu pot fi localizate în timp și spațiu și care nu-și găsesc rezolvare individuală. Soluția, dacă există una, cere „cogniție distribuită”, adică cere colaborare extinsă între toți membrii speciei umane. Or, dacă o treime din ea refuză să admită însăși existența problemei nu am, prieteni, motive de optimism…


  1. https://en.wikipedia.org/wiki/Thinking,_Fast_and_Slow
  2. https://en.wikipedia.org/wiki/Predictably_Irrational
  3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4774859/
  4. https://en.wikipedia.org/wiki/Nudge_(book)
  5. https://psyarxiv.com/4nf5c
  6. https://blogs.lse.ac.uk/europpblog/2014/12/23/how-do-emotions-shape-the-choices-of-voters-evidence-from-the-2010-uk-general-election/
  7. https://www.nature.com/articles/s41467-021-25738-6
  8. https://www.cambridge.org/core/books/authoritarian-dynamic/7620B99124ED2DBFC6394444838F455A#
  9. https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/ajps.12234
  10. https://www.vox.com/2015/12/10/9886222/conspiracy-theories-right-wing
  11. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5793824/
  12. https://terikanefield.com/hierarchy-and-conspiracy-theories/
  13. https://terikanefield.com/how-to-make-the-radical-right-less-dangerous/
  14. https://terikanefield.com/more-hierarchy-v-fairness/
  15. https://www.ted.com/talks/anil_seth_your_brain_hallucinates_your_conscious_reality
  16. https://waitbutwhy.com/2019/08/story-intro.html

Articol din categoria: ACTUALITATE

39 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Ce articol lung pentru a spune că majoritatea oamenilor nu gândesc… fac orice altceva, dar creierul e deconectat.

    Îmi place în schimb termenul de subspecie, se potrivește perfect în multe situații.

    19
    5
    • #2 Comentariu nou

      Încă vreo câteva exerciții literaro-științifice ca ăsta și vei scoate și perla „Pus astfel in lumina, ancorat in sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludeaza meandrele concretului”

      0
      0
    • #3 Comentariu nou

      @Dorin Exact! Multe povești despre cum o mare parte din oameni sunt proști. Problema simplificată este că avem un deficit substanțial de educație. Țările cu un IQ mare și educație de calitate trec mult mai ușor peste astfel de dileme morale, gen „să ne vaccinăm sau nu” sau „să purtăm mască sau nu”.

      0
      0
  2. #4 Comentariu nou

    Adica dreapta e incuiata si nedreapta” si stanga iti vrea binele sunt deschisi la orice?oare nu stanga zice daca nu faci ce zicem noi ,nu mai ai voie la mall,teatru,etc?

    16
    20
    • #5 Comentariu nou

      Peter, ce mișto comentariu! Mulțumesc, ilustrează perfect ce spune articolul.

      Vezi tu, ai parțial dreptate: în general „stânga” cere măsuri de protecție sanitară. Dar – un mare „dar” – deși tu pari convins că aceste măsuri sunt o simplă exercitare a puterii de dragul puterii (fenomen normal de proiecție psihologică, așa ar proceda mulți politicieni de dreapta extremă, ceea ce ție îți pare „normal, natural, în ordinea firii” 😉) cei ce o cer au ca motiv principal încercarea de a salva vieți. De a scăpa de la ATI sau cimitir măcar câțiva oameni. Inclusiv dintre cei care se pun în pericol singuri pentru că le e atât de frică încât neagă însăși frica.

      Dar o astfel de motivație e limbă extraterestreză pentru o groază de „dreptaci”, nu mă miră că nici nu ți-a trecut prin scăfârlie.

      0
      0
  3. #6 Comentariu nou

    Foarte bun articolul! Mi-a facut placere sa-l citesc mai ales ca in ultima vreme simteam si vedeam, chiar in propria-mi familie, ca se intampla exact ce ai descris mai sus.

    16
    5
  4. #7 Comentariu nou

    Probabil societatea din US este printre cele mai polarizate. Ar fi intereasant de analizat care este situatia in alte societati precum tarile din nord. Unde vreau sa ajung e la identificarea unei corelatii intre polarizare si educatie. Nu vad alta solutie decat un focus sporit pe educatie.
    Revenind la US si prezumptia ca avem o corelatie intre educatie si polarizare, solutia este accesul facil la educatie. Se stie ca structura actuala a capitalismului fara filtre duce la o rupere si mai mare intre clasele sociale.

    7
    3
    • #8 Comentariu nou

      Adrian, ce a descoperit Karen Stenner, care studiază de multă vreme reacționarii (extrema dreaptă mai cu osebire) este că educația formală are un efect slab, deși nu chiar zero, în explicarea fenomenului. Unul dintre articolele citate chiar zice că accesul la educație are efecte opuse în cele două grupe: dacă „progresiștii” înregistrează o scădere a înclinației către conspirații, la extrema dreaptă ea *întărește* credința în ele. Iar conspiraționismul e direct legat de polarizare pentru că e o formă de retragere din realitate și o exprimare paroxistică a „confirmation bias”, ambele cu efect imediat asupra dinamicilor sociale in-group vs out-group.

      0
      0
    • #9 Comentariu nou

      @CB Bullshit! Nu cred că nu există o corelație puternică între educație și prostie! Ceea ce afirmi tu, că cu cât sunt mai educați oamenii cu atât au înclinații de biasesd, echo chambers, etc., este utterly bullshit. De exemplu sunt și medici imbecili care sunt antivaxxeri. Dar sunt sub 0,5% din numărul lor. Nu funcționează teoria cu prea multă școală și degeaba. Este exact invers. Cu cât oamenii sunt mai educați, cu atât se vor comporta mai rațional. NU absolut rațional, dar cu șanse mai mari la a găsi soluții la problemele lor. Dacă vor acest lucru.

      0
      0
  5. #10 Comentariu nou

    Poate ma insel dar parca in discutia despre dreapta ati pus accent pe caracteristicele extremei drepte, dar nu ati facut acelasi lucru cind ati relatat despre stanga. Extrema stanga a facut (istoric vorbind la fel de multe victime ca si cea dreapta), dar cu toate astea extrema dreapta „bebeficiaza” de mult mai multa atentie (negativa pe merit) fata de cea stanga.

    12
    5
    • #11 Comentariu nou

      Asta pentru că:
      1. ceea ce tu denumești „extrema stângă” (presupun că e vorba de URSS – Lenin – Stalin, China, Khmerii Roșii etc) nu a fost de „stânga” decât că s-au autoporeclit așa. Ca filosofie și acțiune politică au fost oligarhii de inspirație feudală. Cea mai apropiată formă este fascismul – extrema dreaptă.

      2. Puținele organizații de extremă stângă (Rote Armee, de exemplu) au avut perioada de glorie prin anii ’70 și s-au stins. La ora actuală reprezintă mai degrabă o curiozitate istorică. N-am îndoieli că s-ar putea să renască, dar la acest moment din istorie stânga e o amenințare mult mai mică decât dreapta. Mă rog, extremele lor; conservatorii clasici, dreapta moderată, reprezintă cel mai puternic oponent al ridicării alt-right / fascismului în lume.

      0
      0
    • Antifa?

      0
      0
  6. #13 Comentariu nou

    Buna ziua CB, Vlad,

    CB, din intamplare eu inteleg cum delimitezi tu ‘stanga’ si ‘dreapta’.
    In mod traditonal, in parlamentul britanic al secolelor trecute, in partea stanga a ‘lojei regale’ se plasau ‘revolutionarii’, cei care doreau sa schimbe starea de fapt, in partea dreapta se plasau ‘conservatorii’, cei care doreau sa mentina starea de fapt. Daca ar fi sa judecam asa, dupa 1989 in fostele tari ‘comuniste’, stanga ar trebui sa fie partidele liberale, iar deapta ar trebui considerate partidele social democrate. Ca exemplificare USR-PLUS ar fi la noi in tara singurul partid de stanga, toate celelalte ar fi partide de dreapta.
    Cu un scop bine definit, pentru a nu zapacii cititorii care confunda ‘stanga’ cu social democratia si dreapta cu liberalismul, dar si pentru ca acolo sunt doar doua partide mari si late, in articol ai dat exemplul Statelor Unite ale Americii si ai avut grija sa specifici de fiecare data aceast lucru.
    Din pacate, indiferent cum etichetam ‘stanga’ si ‘dreapta’, se pare ca, in toata lumea, clasa politica invechita, care nu doreste altceva decat sa ramana ‘la butoane’, a constientizat ca poate face asa foarte usor daca electoratul este cat mai polarizata/divizata si eventual cat mai putin educata!
    Multumesc mult pemtru articol, dar as fi apreciat in mod deosebit daca te straduiai sa dai si o urma de solutie problemei pe care ai prezentat-o!

    9
    1
    • #14 Comentariu nou

      Pricinosule, aș fi arogant în extrem dacă mi-aș închipui că un om, și în special un amator ca mine, ar putea avea o soluție. Recunosc, o caut – ce a mai apărut aici, prin amabilitatea ușor inconștientă a lui Vlad care mi-a oferit atât spațiu în ultima vreme, e doar un fragment din documentarea asiduă din ultimii 5 – 6 ani.

      Acestea fiind spuse, problema destinului omenirii (căci în final despre asta e vorba, dacă supraviețuim sau nu) e din categoria „distributed problems”, probleme diseminate în timp și spațiu și care nu-și găsesc rezolvare într-o acțiune unică. La fel sunt schimbările climatice sau pandemia. Nici una nu va dispărea prin acțiunea decisivă a unui singur actor, individ sau națiune. Dacă e să le rezolvăm, avem nevoie de „distributed cognition”, de cooperarea unei foarte mari părți din omenire, fiecare jucând un rol dar niciunul conducând. Pentru că epoca voievodului, a lui mesia, a eroului salvator a cam apus.

      La obiect, există niște cercetări, niște specialiști, niște idei. Modern și antic, știință și spiritualitate, matematică și Wicca împreună. Dar suntem încă departe de a găsi ceva pe care să putem pune mâna să rezolvăm ruptura fundamentală dintre mediul fizic, cu ordine de magnitudine mai VUCA (volatile – uncertain – complex – ambiguous) decât era când ne-a apărut creierul, și creierul în sine care n-a evoluat și care face să avem între noi indivizi pe care complexitatea, diversitatea, nuanțarea și gradul de abstracțiune al lumii moderne îi depășește fără speranță.

      0
      0
    • #15 Comentariu nou

      @CB
      In finalul articolului sugerezi ca ‘dezvoltarea personala’ ar putea fi inceputul unei solutii.
      Cred ca ar fi interesant un aticol separat despre ‘dezvoltarea personala’.

      0
      0
  7. #16 Comentariu nou

    Efectul rețelei sociale Facebook (cu Instagram și WhatsApp) este acela că a dat aceeași capacitate de penetrare către audiență oricărei păreri, corecte sau greșite. La început. După ceva ani, rețeaua a perfectat un algoritm ale cărui rezultate reies din efectele vizibile cu ochiul liber (și din documentele scurse din interior): vinde fără scrupule reclamă și face miliarde, in timp ce tine oamenii lipiți de ecran prin ura provocată de conținutul moderat selectiv.
    Am închis conturile de Facebook și Instagram acum doua luni. Motivul care m-a determinat a fost un șir de blocări de-a lungul timpului pentru comentarii pertinente zic eu, incompatibile cu termenii de functionare zice rețeaua. Timp de un an am am urmărit Facebook și de pe un cont separat, de rezervă, prin care nu am interacționat deloc cu nimeni, a fost un fel de turnesol pentru toxicitatea rețelei. Evident că bănuială mea a fost corectă, contul principal era clar categorisit de algoritm ca persoană angajată puternic în rețea și îmi servea chestii care să mă țină ocupat în rețea, in timp ce contul secundar era haotic si fără angajament. Așa zisii „prieteni de Facebook” îmi spuneau cînd mă întâlneam și interacționam direct că nu văd nimic din postările mele, pentru că nu corespundeau cu preferințele lor.
    Am renunțat și în primele trei săptamîni de după am citit trei cărți. Petreceam și trei ore pe zi în rețea. Am inca reflexul de a împărtăși chestii cu … internetul. Dar mă abțin. Efectul implicării sau neimplicării mele e același pentru restul universului, zero, dar e maxim pentru mine, am timp pentru mine. Vă recomand să faceți la fel.

    14
    1
    • #17 Comentariu nou

      @finch:
      Eu mi-am închis contul de Facebook pe la sfârșitul lui 2009, când realizasem către ce mizerie conduce.
      Din păcate, precum Google, si Facebook a devenit sinonim cu “Internetul”. Multe instituții sunt prezente pe Facebook, ca si cum acela ar fi un portal liber (“no strings attached”). Pe putini îi auzi prezentându-se “ne găsiți pe www punct bla bla bla”. Practic, fiind o pâine de mâncat, toti dau “Join in” la acest “radio sanț” mizerabil. Si uite asa, daca nu folosești aceste sisteme de social media, esti considerat un paria al societatii.

      @CB: Problema este superficialitatea omului. Asta-i firea noastra, și multi luptam împotriva curentului.
      Practic, vremurile în care trăim (era “social media” si a “Internetului nereglementat”) sunt comparabile cu evoluția automobilelor. Fă o analogie cu șofatul unei mașini. Daca te deplasezi cu 100kmph, ce informație poti filtra din jurul tau? Dar daca mărești viteza la 150kmph? Samd.

      Omul nu este capabil sa-si mai mențină un echilibru in avalanșa constanta de informație cu care este bombardat.
      În urma cu 30 de ani, luai un ziar (minciuni, neminciuni, whatever…nu conta) și-l citeai cu răbdare, fără să-ți sara ochii la alte distracții. Terminai porcăria de citit (sau poate chiar era ceva interesant, un articol științific, etc) si treceai la altceva de facut. Totul era liniar.
      Eh, acum, citești “ciupeli” de pe ici pe colo, iti sar ochii constant la alți stimuli, samd. La final de zi rămâne totul o ciulama, nu altceva.
      In tot acest haos, este foarte usor sa manipulezi mințile nepregatite. Si sunt foarte multe.
      Soluția ar fi punerea piciorul in prag, eliminarea social media din scoli si revenirea la “old school”. Simple as that! Evident ca monștrii nu vor dispărea, însă nu vor fi ascultați de atât de mulți gura casca.

      0
      0
    • #18 Comentariu nou

      Aurel, se spune că „it’s not information overload, it’s filter failure”. Ceea ce tu denumești „superficialitate”, și ai dreptate. Problema e reală și e înrăutățită de faptul că materia primă a economiei actuale e atenția noastră. Rețelele de socializare recoltează atenție și o vând mai departe.

      Dar reîntoarcerea la „old school” e imposibilă; nu mai ai cum băga pisica înapoi în sac, oricât de atrăgătoare ar părea ideea (nu e; în realitate ar fi toxică și corozivă. Uită-te doar la reacții după o cădere de câteva ore a doar unei părți din lanțul de aprovizionare a firmelor cu atenția noastră – FB, Whatsapp și Insta).

      E un set nou de probleme. Avem nevoie de un set nou de soluții.

      0
      0
  8. #19 Comentariu nou

    CB, bine mah! 🙂

    0
    3
  9. #20 Comentariu nou

    CB, de ce ‘treimea’ care nu accepta problemele distribuite e mult mai mica in Portugalia, tarile nordice?

    3
    1
    • #21 Comentariu nou

      Ciprian, după cum spuneam în articol (l-ai citit cu atenție, da?) „considerațiile pe marginea [pandemiei] sunt aplicabile, adaptat, oricărui alt subiect polarizant”. Keyword: „adaptat”.

      Portugalia prezintă un grad ridicat de încredere în autoritățile centrale și, în plus, acolo campania de informare publică a fost creată și transmisă de experți neutri politic, nu de politicieni. Ca urmare, vaccinarea nu a căpătat valențe politice ca la noi (sau ca în State, cu care semănăm în câteva direcții importante), nu a fost controversată, ipso facto nu a devenit subiect polarizant.

      Portugalia are și ea, ca orice țară, subiecte controversate (trecutul colonial și sclavagist, eutanasia, în anii ’90 a fost decriminalizarea consumului de droguri etc). Vaccinarea n-a fost unul dintre ele.

      0
      0
  10. #22 Comentariu nou

    @CB
    La o primă vedere aș spune doar că este un efort prea mare pentru a crea un contrast exagerat între cei ce s-au vaccinat și cei care refuză momentan din varii motive vaccinarea.

    Ceea ce este real și aproape neargumentat sau pe alocuri argumentat necorespunzător este derularea programatică a unei segregări socio-culturale. La originea acestei segregări nu stau neapărat motive politice sau rațiuni politice, ci mai degrabă politici economice care alienează specia diferențiind indivizii mai degrabă pe criterii emoționale. Desigur strategii politici speculează și manipulează din plin această segregare/alienare provocând veritabile războaie psihologice care contribuie substanțial la alienarea speciei. Teoriile conspirației, ”știrile” false și tehnicile de manipulare fiind armele predilecte, pentru ca astfel adevărații beneficiari ai segregării să fie protejați.
    Alienarea fiind în derulare în epoca post-adevărului mai toate studiile prezentate în articol sunt și ele viciate de sistemul de referință la care se raportează. Nu spun prin aceasta că sunt în totalitate greșite, ci doar că trebuie ajustate corespunzător pentru a le da interpretarea corectă.
    Din păcate ceea ce ne separă și adâncește segregarea culturală deformând percepția realității este alienarea programatică (aflată în derulare) care schimbă arbitrar sistemele de referință (pâna) la nivel individual astfel încât ajungem să nu ne mai putem înțelege.
    Și aici ar trebui să plecăm de la ”suspiciunea rezonabilă” că universul funcționează de la începuturi pe baza aceluiași set de legi și principii care definesc realitatea și fac posibilă evoluția. Acesta poate fi un bun argument pentru conservatorism care este total opus progresismului.
    Din păcate am ajuns să confundăm alienarea cu progresismul, iar acest lucru chiar poate fi demonstrat!

    6
    2
    • #23 Comentariu nou

      Plain Sight, îmi place alegerea cuvântului „alienare”. Eu folosesc „insularizare”, de la „no man is an island”. E corect, alienarea este prezentă și este determinată (și) de propaganda politică, acoperită sau „in plain sight” (pun intended).

      Mai în adânc, propaganda prinde pentru că utilizează niște mecanisme, niște moduri de funcționare naturale care ne-au folosit în copilăria speciei, dar au devenit toxice în lumea de azi. Dinamica socială in-group vs out-group, de exemplu. Ne-a ținut conectați la comunitate în vederea supraviețuirii. Acum putem supraviețui ușor de unii singuri, dar aparatul neurologic dedicat funcționează orbește în continuare și are nevoie de inamici; câmp larg pentru politicienii cinici să-i „arate pisica” și să-i propuna dușmanul potrivit. Ș.a.m d.

      Acest lucru se desfășoară pe fondul nivelului bazal de activare a amigdalei. Dacă e scăzut, propaganda prinde mai greu, parțial, sau deloc. Dacă e mai ridicat ai trumpiștii sau aurarii noștri. Bine, în proces sunt implicate mult mai multe variabile, dar spațiul și atmosfera dintr-un spațiu de comentarii online nu prea permite elaborări complexe.

      0
      0
    • #24 Comentariu nou

      @CB
      De revizuit!
      „propaganda prinde pentru că utilizează niște mecanisme, niște moduri de funcționare naturale”
      Până aici corect.
      ” care ne-au folosit în copilăria speciei”
      Incorect! Aceste mecanisme sunt utile și acum, dar am pierdut „știința” de a le utiliza corect pentru „conservarea” speciei.
      „dar au devenit toxice în lumea de azi”
      Corect este au fost pervertite în lumea de azi fiind utilizate în scopul contrar existenței lor în procesul evoluției speciei.

      Argumentația la alternativa „inspirată de Tim Urban (16)” trebuie și ea revizuită. Dezvoltarea personală este instrumentul, iar inteligența emoțională este scopul, dar metoda nu este nici pe departe revelată.
      Dezvoltarea personală ar trebui sa fie o disciplină riguroasă de explorare a echilibrului emoțional/rațional care presupune decodificarea și controlul rațional a emoțiilor până la starea lor pură. Nimic din „experiența ancestrală” nu este inutil. Desigur există riscuri majore în manipularea „programului existenței”, comparabile cu manipularea energiei atomice, dar suntem întradevăr prea comozi prea grăbiți și prea superficiali pentru a ajunge până acolo.

      0
      0
  11. #25 Comentariu nou

    Azi un coleg a pus o întrebare unui grup de colegi antivaccin: „Care este motivul pentru care nu va vaccinați?” . Tăcere. Apoi o colega a spus agresiv: „Pentru ca nu vreau”

    3
    1
    • #26 Comentariu nou

      Cred că există motive destul de variate pentru cei nevaccinați, mai mult sau mai puțin argumentate rational, dar în general poate fi considerată o reacție emoțională antisistem.

      0
      0
    • #27 Comentariu nou

      Hai sa iti spun eu de ce nu ma vaccinez, pentru ca nu am vazut niciodata acest virus ca un pericol pentru mine si familia mea.
      Iar asumarea unui vaccin netestat in timp mi se pare un pericol mai mare decat contactarea Covid.

      De asemenea contactele sociale pe care le am nu sunt asa dese, ies din casa doar cand am nevoie stricta de ceva si atat.

      0
      0
    • Eugen,

      1. Covid este de 10 ori mai letal ca gripa in populatii nevaccinate. In plus, efectele pe termen lung ale infectiei pot fi severe.

      2. Principiile de functionare ale vaccinurilor sunt cunoscute si bine intelese de aproape 200 de ani. Tehnologia ARNm e mai noua, in sensul ca e studiata de peste doua decenii. Pana acum, cu diversele vaccinuri anti covid s-a vaccinat jumatate din populatia intregii planete.

      3. Nu faci un vaccin doar pentru propria ta protectie, ci si pentru protectia celor din jur. Nu traim singuri, ci in societate.

      0
      0
    • #29 Comentariu nou

      Da domnul Petreanu, aveti dreptate, e un risc pe care mi-l asum constient.
      De asemenea nu am incredere oarba in stiinta, mai ales stiind ca rasa umana e acum mai indobitocita decat oricand.
      Totul e facut de mantuiala in ziua de azi, fie ca vorbim de politica, inginerie sau presa in care activati.
      Mi-e greu sa cred ca vaccinul poate fi o exceptie, o capodopera a perfectiunii…
      Cercetatorii aia ce au lucrat la vaccin sunt si ei oameni, se gandesc la bani, masini, vacante, amante si nu la studiu non stop cum facea generatia medicului Leon Danaila.
      Stiinta a dat-o de atatea ori in bara daca e sa ne uitam in istorie.

      0
      0
  12. #30 Comentariu nou

    E foarte bine ca se intampla asa, asta arata ca suntem diferiti astfel incat sa gandim si sa actionam.
    Horror ar fi ca toti sa gandim si sa actionam la fel ca intrun regim totalitar,asa cum iti doresti tu Petrene.

    4
    5
    • #31 Comentariu nou

      Ce zice Eugen: „Bine că mai sunt și alții ca mine, pe care-i doare-n c…ot de oricine și orice! Mă cutremur la gândul că aș fi nevoit să trăiesc într-o lume în care mi-ar păsa de semenii mei, în care aș accepta că nu știu totul, nu sunt miezul din dodoașcă și în care aș fi nevoit să învăț lucruri noi, să am de-a face cu oameni diferiți, să încerc experiențe noi* și să ascult de știință chiar când îmi contrazice prostiile în care cred orbește. Quelle horreur, mon Dieu, quelle horreur!…”

      * Reacționarii de teapa asta au 2 trăsături fundamentale: un nivel redus de deschidere la experiențe noi (Openness to Experience redus, în modelul de personalitate Big Five, și dificultăți cognitive – exprimare academică – la procesarea situațiilor complexe).

      😀 Hi there, neighbor!

      0
      0
    • #32 Comentariu nou

      @CB
      Eugen a citit articolul pe diagonala.
      Nici macar nu si-a dat seama ca e scris de tine si nu de Vlad.
      Iti tocesti tastatura de pomana!

      0
      0
  13. #33 Comentariu nou

    Pana acum ati propagat ideea capitalista ca fiecare e pe cont propriu, ca salvarea e la nivel individual, ignorand fara pic de mila saracii, oamenii strazii, iar acum ati descoperit brusc solidaritatea, empatia, grija fata de semeni.
    De fapt asta e tot o atitudine pur egoista, pentru ca va simtiti vulnerabili, ca imunitatea in fata Covid nu tine de cati bani ai in buzunar.
    Ati vorbit mereu de selectie naturala pe criterii financiare, dar hai sa vorbim si de selectie naturala medicala.

    7
    8
  14. #35 Comentariu nou

    Am citit cu sufletul la gură, fără să clipesc. Gândesc la fel dar am vrut să mă conving că nu sunt singură pe lume. De ce ne-ar vrea Bill Gates morți? Cine ar mai planta cip-uri pe scoarță? Sunt atât de revoltată încât îmi vine să zbor spre alte zări. Unde o gaură de golf e o idee mai încăpătoare. Dar nu am anvergura suficientă. Rămân. Și sper. Și plâng.

    0
    0
  15. #36 Comentariu nou

    Am citit cu sufletul la gură, fără să clipesc. Gândesc la fel dar am vrut să mă conving că nu sunt singură pe lume. De ce ne-ar vrea Bill Gates morți? Cine ar mai planta cip-uri pe scoarță? Mi-ar plăcea și mie să zbor. Dar nu am aripile suficient de puternice. Rămân. Și plâng.

    2
    2
  16. #38 Comentariu nou

    @CB
    Articole ca acestea, care pun etichete si impart lumea in doua, nu fac decat sa mareasca falia dintre cele doua ‘subspecii’.
    In fond fiecare om este UNIC! Chiar si tu, chiar si eu.

    2
    0
  17. #39 Comentariu nou

    Impartirea in „doua subspecii”, asa cum e prezentata in acest articol, mi se pare un pic cam superficiala. Inteleg ca totul este facut dupa niste repere americane, dar, daca schimban reperele cu cele autohtone, lucrurile stau un pic mai mult diferit. Curentul „conservator” este prezent in ambele orientari politice, atat la „dreapta” cat si la „stanga”. La fel, „progresistii” se gasesc in „dreapta” cat si in „stanga”. In fapt, la noi, doctrinele politice se cam confunda; intalnim „solutii” de „stanga” la partidele de „dreapta” si invers. Pe ansamblu insa, la noi, ceea ce este figurat ca „progresism” in acest articol, se potriveste mai degraba pentru „dreapta”; iar „stanga” este partea noastra „conservatoare”. Cat despre cei care nu gandesc, pai, nu cred ca poate cineva sa ma contrazica atunci cand spun ca ei sunt „peste tot”.
    Referitor la „fake news”… exista oare cineva care poate jura cu mana pe inima ca „main stream-ul” nu contine „fake news”? Mie mi se pare ca a accepta un lucru fara sa iti pui nicio intrebare, doar pentru ca asa ti se spune in mass-media „main stream”, denota in primul rand lipsa oricarei forme de gandire. Progresul tocmai de aici a pornit, de la a-ti pune intrebari. A dori sa afli mai multe si nu doar sa „inghiti” orice pentru ca asa ti se spune, nu inseamna ca esti „anti”.

    0
    0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.