Apariţii şi dispariţii pe tura portarului
Miercuri după-amiază, cineva sună insistent la uşă. Prin vizor, o dreaptă lungă, disproporţionată, dispare în lateralul cadrului, înfiptă în butonul soneriei. La celălalt capăt al ei, mic, portarul, privind fix spre ochiul de sticlă. Cu stânga ţine o pungă de hârtie. Deschid. Portarul e, în mod hotărât, foarte surprins: – Da’ când aţi venit, dom’le? […]
