Într-una din zilele vacanței noastre în Bari am închiriat o mașină și am condus cei 70 de km până în Matera, unde am descoperit una dintre cele mai interesante, dar stranii așezări pe care le-am văzut vreodată. Orașul modern e destul de anost, iar intrarea pe șosea dinspre Bari traversează cartiere chiar urâte, dar atracția e partea veche, Sassi di Matera, o aglomerare claustrofobică de locuințe construite pe și, mai ales, în versantul calcaros ce mărginește râul Gravina. Arheologii afirmă că aici se află una dintre cele mai vechi așezări locuite neîntrerupt din lume. Oamenii preistorici au ocupat grotele săpate […]

Pe la o mie patru sute ș-un pic, regele Neapolelui (tehnic, regele Aragonului, dar să nu ne complicăm) a inventat o nouă taxă: orice supus din regat urma să plătească o anumită sumă când își ridica o casă nouă cu scopul de a locui cu familia în ea. Pe teren, baronul local din Alberobello (tehnic, un conte, dar să nu ne pierdem în detalii) a făcut, mai mult ca sigur, o criză de nervi când a aflat cum urmau să-i fie dijmuite veniturile dintr-o regiune și-așa cam sărăcuță. Dar, vorba ceea, nevoia te-nvață. Ce face omul când nu vrea să […]

Am fost câteva zile-n Bari (Puglia) săptămâna trecută. Sunt niște zboruri convenabile Wizz până acolo (de pe Otopeni) și, pentru că Puglia nu e chiar turistică, prețurile-s mici și la cazare, și la transport local, și la mâncare. În regiune poți vedea locuri cu totul neobișnuite, unde ajungi simplu, cu trenuri regionale sau cu autobuze – asta dacă nu închiriezi o mașină, ceea ce recomand dacă ai mai multe zile de petrecut în zonă. Noi ne-am dus mai mult de curiozitate, fără mari așteptări, dar am avut o surpriză foarte plăcută și sigur vom reveni. În 4 zile am văzut […]

După mulți ani, am luat o cameră foto cu film în vacanță (am avut câteva zile libere săptămâna trecută). 3 filme-n cutie și unul încărcat în cameră, adică 144 de cadre cu totul, pentru o excursie de 5 zile, practic mai multe poze decât trăgeam într-un an întreg înainte de iPhone. Revenirea – fie și temporară – la film mi s-a părut o idee foarte bună: mai multă disciplină, mai multă răbdare, mai multă atenție n-au cum să strice în meșteșugul ăsta, m-am gândit. Până am ajuns la filtrul de securitate de la Henri Coandă: – Bună ziua. Am niște […]

Erau anii ’80 și tovarășul Georgescu avea un BMW. Nu vedeai BMW în România decât în Neckerman și-n filmele aduse de marinari, pe VHS. Nici Ceaușescu n-avea BMW. Tovarășul Georgescu știa cât de neobișnuită era mașina lui în RSR. Poate și de aceea o ținea practic tot timpul ascunsă într-un garaj din spatele casei, la capătul unei alei lungi și înguste, mărginită de zidul casei, într-o parte, și de-un gard de beton cenușiu spre vecini. Dar vara, o dată pe lună, tovarășul Georgescu scotea cu infinită atenție BMW-ul din garaj, urmărit cu sufletul la gură de copiii de pe stradă, […]

Duminică am dat o fugă până la mare, dacă tot era frumos. La cherhanaua din Olimp, lumini și umbre. Și-așa nu mai făcusem demult o poză, două, așa că am privit detalii, linii, spirale, poligoane. Mai încolo, am trecut la studiu în bancă – de la romburi și conuri, la diametrale de zargan pe-un disc de porțelan: Cică sezonul la zargan ține până-n mai. De revenit.

Nu știu cum sunteți voi, dar eu mă dau în vânt după bisericile cu tâlc și legende. În Munchen găsiți una, dacă vreți, și e chiar importantă, cea mai veche a orașului (reconstruită și extinsă, evident, de mai multe ori de-a lungul secolelor, ultima dată după bombardamentele din al doilea război mondial) și, foarte probabil, locul de origine și punctul de unde a început să crească așezarea. Este vorba despre biserica Sf. Petru, ridicată pe dealul Petersbergl – și cine are picioare zdravene și plămâni tari poate urca cele 299 de trepte prin turnul bisericii până la o mică platformă […]

În Munchen, faimoasa Hofbräuhaus este genul de berărie pe care localnicii refuză cu încăpățânare s-o cedeze turiștilor. În orice altă țară, asaltul neobosit al vizitatorilor ar dezgusta și îndepărta, în cele din urmă, clienții casei. Nu și aici. Printre roiurile de chinezi, găștile de americani, galeriile de italieni și cohortele de orice alte naționalități și cetățenii din toată lumea, localnicii rezistă lălăind cântece nemțești, legănându-se cu berea-n mână – Gemütlichkeit, nu glumă! Dovada e nu doar la mese, ci și la rastelurile cu halbe – prin berărie vezi grilaje de fier cu sute de halbe încuiate cu lacăte; sunt liste […]