un guest-post de Elisabeta Petreanu OSTA avea sediul pe Calea Victoriei 174. Am ajuns, am intrat, mi-am prezentat legitimația și, țeapănă, cu o îndrăzneală de care astăzi îmi vine să râd, am cerut să vorbesc cu directorul. Taman cu directorul! Nu mă rugam, nu mă ploconeam. Ceream! Da, să vorbesc cu N. M.! Cu nimeni altcineva! Dis de dimineață, “pe nepusă masă” – cum se spune. Secretara, o blondă înaltă, elegantă, dichisită ca o vedetă de cinema, surprinsă, poate, de îndrăzneala mea, m-a privit cu atenție o clipă. O clipă ce mi s-a părut incomensurabilă, întrucât mă luase de la […]

un guest-post de Elisabeta Petreanu va Molho publicase, e drept, la început de an, în 5 ianuarie 1958 (v. România liberă, anul XVI, nr. 4118, Duminică 5 ianuarie 1958) un reportaj informativ despre evenimentele muzicale și artistice ale anului, intitulat “Ce artiști străini ne vor vizita țara”. Era, de fapt, agenda OSTA (Oficiul pentru Spectacole și Turnee Artistice) pe anul în curs. Ea prezenta lista muzicienilor străini ce aveau să viziteze România, dar și a muzicienilor români ce aveau să concerteze în alte țări. Am căutat acel reportaj și l-am citit din nou – desigur, acum cu alți ochi – […]

un guest-post de Elisabeta Petreanu apa Rusu citea România liberă și avea sub ochi chiar articolul lui Alfred Hoffman despre Concurs și Festival. Am intrat, a lăsat ziarul, m-a privit calm, pe deasupra ochelarilor și m-a întrebat: “Ai citit?” I-am răspuns că da. “Și?”. Nu știam ce să spun. De ce mă întreba pe mine? N-aveam nicio treabă cu domeniul muzical. Citisem articolul lui Hoffman din curiozitate, pentru că mă interesa orice s-ar fi scris despre George Enescu. Nu îndrăzneam să-l critic pe Hoffman, deoarece trecea ca un bun profesionist, și nici nu mă pricepeam la muzică. Așa încât am […]

un guest post de Elisabeta Petreanu eci, era luni dimineață și citeam ziarele de duminică. La pagina a doua mi-a atras atenția un articol redacțional semnat de cronicarul muzical al României libere, muzicologul Alfred Hoffman, intitulat ”Sub semnul artei lui George Enescu” (vezi România liberă, Anul XVI, Nr. 4321, Duminică 31 august 1958). Titlul mi s-a părut cam general, dar orice s-ar fi scris despre George Enescu stârnea imediat interesul și nu puteai trece peste titlu (ca în alte cazuri) fără să-l citești. “Doar câteva zile ne mai despart – scria Alfred Hoffman – de cea mai mare sărbătoare muzicală […]

un guest post de Elisabeta Petreanu ra luni, pare-mi-se, da, da, luni, 1 septembrie 1958. În ziua aceea nu aveam programat nimic “pe teren”, așa încât am venit la redacție devreme. Mai devreme ca de obicei. M-am apucat să citesc ziarele. În redacția României libere exista o regulă: în fiecare birou se afla un set cu publicațiile care apăreau în ziua aceea – cotidiene, săptămânale, lunare – astfel încât fiecare membru al redacției, de la reporter la secretarul de redacție și până la redactorul șef, avea acces imediat (și gratis) la ziare – în fond, la ceea ce presa publica […]

Prim-ministrul Ludovic Orban și-a început conferința de presă de duminică seară felicitându-se pentru numărul încă mic de cazuri de covid-19 din România, fapt care ar fi “cea mai bună dovadă că măsurile luate au fost eficiente și, chiar dacă au părut severe și au fost criticate, au produs rezultate bune”. “În 26 februarie, când în România era un singur caz, în Spania erau 2 cazuri”, a spus dl. Orban, care a adăugat: “ieri (sâmbătă), România avea 123 cazuri, Austria peste 500, Spania 4.221 de cazuri”. Că dl. Orban se laudă pe sine n-ar trebui să fie chiar o surpriză: e […]

Da new shiet la mall e acum să lași mașina pe avarii, “ân față pe avari” chiar în buza ușii, dacă se poate, “numa’ un pic, bos, să iau ceva de la mec”. Cu o bandă blocată chiar în marginea curbei, traficul se-mpute imediat, se fac ambuteiaje, se claxonează, se ambalează și se sfidează orice căcărează cu mașină de clasă mijlocie, fraiere, n-ai banu’ pă tine, n-ai respect. Dacă ești bos-de-bos, lași și motorul pornit, ca s-arăți că ești în bani, ai băgat de-o sută adineauri. Gazele umplu parcarea subterană, trec nefericiți tușind pe lângă pârțâitoarea ta, copii, gravide, nu […]

E mare-mbulzeală pe bilanțuri de Facebook și blog la “100 de ani de Românie”. Cum e moda, musai să fie nasoale, cumva, “ne ducem dracu’, păi pe vremuri…” Pe mine, sarcina acestui bilanț mă depășește: e prea serioasă și prea neserioasă, în același timp, și-s prea multe de cântărit înainte de a fi atât de multe de zis. Eu am preferat să trăiesc clipa, în cazul de față. Am jumătate din vârsta Unirii și m-am simțit îndreptățit să mă dedulcesc la frivolitatea simplei sărbătoriri, iac-așa. Mi-am dorit foarte tare să fiu la Alba Iulia de 1 decembrie, pentru simbolistică, desigur, […]