Cum evaluezi cu Brio performanța școlară a copiilor

Când am trecut în clasa a VII-a, tata mi-a făcut un cadou de neuitat: o carte cartonată, cu un desen abstract pe copertă, care avea să-mi înlocuiască, de-atunci încolo, multe dintre orele mult mai plăcute de joacă cu prietenii. Era culegerea intitulată, cu o foarte nepotrivită simplitate, “Exerciții și probleme de matematică”, sub semnătura lui Grigore Gheba. Din punctul meu de vedere, ar fi fost mai nimerit să se numească “Cifruri, criptări, noduri gordiene și luxații mintale pentru nevinovați”, dar nu mi-a cerut nimeni părerea, desigur. Cartea le fusese recomandată părinților mei de meditatorul de matematică. Ar fi trebuit să fie, cumva, instrumentul miraculos prin care eu aș fi deslușit, în sfârșit, secretele unei materii ce-mi era profund antipatică. N-a fost prima dată când meditatorul s-a înșelat în privința mea.

Culegerea lui Gheba a fost doar primul manual dintr-o serie de panacee care n-au funcționat. Convinși că doar repetiția e mama învățăturii, profesorii mei, fie de la școală, fie de acasă, îmi tot dădeau să completez caiete-ntregi de “exerciții și probleme”, cu speranța că, la un moment dat, se va produce undeva în capul meu un declic miraculos și iar tezele mele la mate vor fi atins un nivel (cel puțin) rezonabil. Părinții se conformau cererilor acestora și-mi cumpărau mereu cărți, culegeri, compendii și gazete matematice, una mai frumos prezentată ca alta. Am învățat destul de repede să le apreciez în mod deosebit pe cele care aveau rezolvările la sfârșit, dar nu toți autorii erau atât de naivi.

Problema era că părinții mei trebuiau să se bazeze mereu pe evaluări subiective în privința mea. Nu aveau un instrument independent de măsurare a performanței mele. La școală, eu treceam cu o ușurință năucitoare de la note bune la note proaste. Eram îngrozitor de obraznic și aveam tendința enervantă să iau note mari doar la materiile predate de profesori ce-mi plăceau. Într-un an, luam 10 cu felicitări. Anul următor, la aceeași materie, alt profesor mă lăsa corijent. Eram îngrozitor de obraznic sau încântător de cuminte, după cum reușeam sau nu să empatizez cu cel de la catedră. Dascălii îi spuneau tatei că-s “brânză bună în burduf de câine”, ceea ce cred că-i ținea aprinsă speranța. Meditatorii îl asigurau că “a mai progresat, dar mai trebuie”, ceea ce putea fi adevărat, dar putea fi și numai atitudinea de business a unor furnizori de servicii remunerate. Tata avea cele mai bune intenții, dar inputul era eronat, ceea ce afecta și rezultatul. Așa am ținut-o cu matematica întreg liceul, în cele din urmă, timp în care am avut același profesor de matematică. Ne caracteriza o neclintită antipatie reciprocă. Nici nu mă-necam, dar nici nu înotam, el nici nu mă trântea, dar nici nu mă încuraja. Totul era relativ și niciodată definitiv.

Spre uluirea generală, a mea și a profului de mate mai ales, am absolvit apoi o facultate de inginerie, demonstrându-mi mie însumi, în primul rând, că-s în stare să duc la bun sfârșit orice proiect, oricât de străin mi-ar fi la început.

După care n-am profesat niciodată ca inginer.

E târziu acum – și inutil – să-mi imaginez istoria mea contrafactuală. Sunt atât de mulți factori de luat în calcul, încât nimic n-ar putea fi calculat. Ar fi o ecuație cu prea multe necunoscute. I-ar fi plăcut dlui Gheba, sunt convins, dar eu și dl. Gheba n-am fost niciodată pe aceeași lungime de undă.

Cred, însă, că dacă în adolescența mea ar fi existat un instrument independent și obiectiv de evaluare a performanțelor mele școlare, ne-ar fi fost tuturor mai simplu și mai confortabil. Un sistem standardizat de verificare sistematică a cunoștințelor mele, dar și a înclinațiilor mele, a personalității și psihologiei mele, ceva care să mă plaseze pe locul meu de start într-o generație în care toți ne căutam locul.

Părinților responsabili și profesorilor dedicați – și chiar elevilor care vor să știe unde se află, cu adevărat – le recomand un instrument de testare și evaluare obiectivă.

Neajunsul notelor date de profesori este că ele sunt, inevitabil, subiective. Uneori, sunt nejustificat de mari, “pentru stimulare”. Alteori, ele sunt nejustificat de mici tot “pentru stimulare”. Doi copii pot avea același nivel de pregătire, dar, la tablă, unul este mai convingător și celălalt sufocat de timiditate – ce reflectă, în acest caz, notele lor diferite? La fel ca elevii, și profesorii au simpatii și antipatii. Ne așteptăm ca ei să și le controleze sau le ignore, și probabil că mulți și reușesc asta, ca niște adevărați profesioniști, dar nu toți, nu întotdeauna, nu față de toți copiii. Cum ponderezi aceste variabile când încerci să înțelegi cât de bun – sau de slab – e copilul tău la o materie, sau la mai multe materii?

Cum te asiguri tu, ca părinte, că odrasla va face față cum trebuie competiției școlare? Viitorul său depinde de corectitudinea și obiectivitatea acestei evaluări, nu?

Părinților responsabili și profesorilor dedicați – și chiar elevilor care vor să știe unde se află, cu adevărat – le recomand un instrument de testare și evaluare obiectivă, conceput special pentru a descrie corect nivelul de pregătire la un anumit moment.

Este vorba despre platforma computerizată Brio, care reprezintă o colecție uriașă de teste digitale standardizate pentru elevii de clasese I-XII. Numai la matematică, de pildă, Brio se bazează pe o bancă de peste 20.000 de probleme care acoperă în totalitate programa școlară.

Detalii și explicații:

Metoda Brio este dezvoltată de specialiști în psihometrie și profesori cu expertiză recunoscută, pe baza unor modele și proceduri statistice consacrate internațional și utilizate în prestigioasele teste GMAT, GRE și SAT. Testele se bazează pe un model psihometric numit Teoria Răspunsului la Item (Item Response Theory, IRT).

Pentru că fiecare test este configurat automat de sistem, întrebările nu se repetă, chiar dacă un elev dorește să dea de 10 ori același test.

Brio permite comparabilitatea perfectă a rezultatelor de la două testări. Adică, deși două teste Brio pot fi total diferite, modelele matematice pe care sistemul se bazează fac ca acestea să fie egale ca dificultate. Întrebările din fiecare test sunt în acord cu programa școlară și acoperă 100% materia respectivă.

Brio arată unui elev ce știe și ce nu știe pentru fiecare capitol și subcapitol în parte. La final, este emis un raport care explică unde sunt lacune și mai trebuie lucrat. De altfel, testele sunt configurabile: clasa și capitolele de testare sunt selectabile și, de pildă, poate fi aleasă doar materia recent parcursă la clasă sau poate fi testată materia din anii trecuți, ceea ce este foarte util în pregătirea pentru examene. Un avantaj este că raportul cu rezultate arată ce notă poate fi așteptată la examen, iar prin testare repetată nota poate fi crescută.

Extrem de important, fiecare test precizează poziția comparativ cu toți ceilalți elevi de aceeași clasă, din întreaga țară (prin Scorul Brio). Astfel, un elev și părinții lui pot înțelege obiectiv care este nivelul real de pregătire la un anumit moment. Aceasta este o informație strategică. Este ce n-am avut eu, când descifram problemele inventate de dl. Gheba.

Că veni vorba: testele Brio permit evaluarea independentă și a performanțelor (sau lipsei de performanță) a meditatorilor. În această țară, părinții cheltuiesc enorm pentru meditațiile copiilor, cu speranța că vor vedea rezultate la momentul unui examen – doar că, atunci, e uneori prea târziu. Rezultatele copilului la testele Brio arată dacă meditațiile sunt eficiente și dacă există într-adevăr progres, unul evaluat obiectiv. Pe de altă parte, și meditatorii pot folosi testele Brio pentru a identifica rapid și corect lacunele elevului, ceea ce permite intervenții și corectări în timp util. Cât despre lucrul la clasă, e chiar mai bine: profesorii pot înlocui foarte simplu lucrările de la clasă cu teste Brio. Fiecare elev va primi un test unic la nivel de itemi, dar perfect egal ca grad de dificultate cu al colegilor săi.

Brio oferă teste în trei categorii mari. Două sunt cele clasice: matematică și română. A treia cuprinde testarea nivelului de inteligență, a tipului de personalitate, testarea intereselor vocaționale, testarea stilurilor de învățare, a inteligenței emoționale (bazată pe abilități și bazată pe personalitate). Folosind toate aceste informații, părinții, profesorii și elevii pot să înțeleagă mult mai bine nu doar la ce anume sunt buni, ci și la ce anume ar putea fi foarte buni, în ce domenii ar putea face performanță în viitor, ceea ce le permite să ia cele mai bune decizii de carieră din timp util.

Brio poate fi accesat aici. 

Mi-aș fi dorit să am acces la acest instrument de auto-evaluare în adolescența mea. Mi-aș fi putut folosi energia creativă mai devreme în direcția în care m-a condus oricum, mai târziu, propria-mi personalitate.

Și aș fi evitat și situațiile incomode în care a trebuit să mulțumesc tatălui meu, cu zâmbete pieziș-politicoase, pentru toate culegerile de probleme de matematică pe care mi le-a făcut cadou – cu inima deschisă, sunt convins, dar cu o evaluare greșită a capacităților reale ale odraslei lui.

6 comentarii Adaugă comentariu

  1. Gheba la matematica si Druica Zeletin la fizica. Cumplit!

    Thumb up 0
  2. La mate, mai era si “Petrica” pentru clasele V-VIII (gimnaziu) …

    Thumb up 3
  3. Salut Vlad,
    Un site cu o baterie de teste care sa ajute elevul adolescent (sau chiar inca din copilarie) sa se orienteze profesional spre ce are aptitudini si ceea ce-i place nu stii?
    Cred ca le-ar fi mult mai util decat sa stie cum stau la o anumita materie.
    O consiliere de cariera i-ar ajuta infinit mai mult.
    Nici parintii nu le-ar mai scoate ochii ca au luat 6 la mate, daca vad ca iau 10 la biologie, daca orientarea este spre medicina. Poate ar aparea si o presiune pentru o mai mare flexibilizare a programei si numarului de ore din fiecare materie.

    Thumb up 2
  4. I-am făcut “cadou” juniorului pachetul maxim, să nu se plictisească peste vară. Nu că ar face el 2000 de teste în vacanță, dar am văzut inițiativa ca pe una lăudabilă și am vrut să o susținem. În plus, acolo primeai toate testele de personalitate – două sau trei și nu neapărat utile unui școlar. Și de unde a reieșit clar ce știam – neîmpins de la spate nu ar face nimic. :-)
    De menționat și neajunsurile (pentru moment): întrebările se repetă destul de des, variantele de răspuns nu sunt vizibile în rezultate (ne-ar interesa în special la cele greșite) și mai sunt unele greșeli.
    Una peste alta, platforma este super utilă și pare bazată pe o amplă muncă de cercetare, este în continuă evoluție (am văzut îmbunătățiri pe baza informațiilor de la utilizatori), iar serviciile de suport sunt excelente (pe Facebook).
    Sper ca mai multă lume să o folosească (fie persoane sau școli) pentru a avea rezultate cât mai relevante și cât mai mulți profesori să poată contribui pentru o diversitate cât mai mare a exercițiilor.

    Thumb up 1
  5. Buna ziua, Vlad,
    Sunt dator sa aduc unele completari prezentarii tale.
    In primul rand, prin 1977, 1978, cand eram in clasa a VII-a, a VIII-a, pentru ca d.p.d.v.medical eram ‘un caz’, am fost chemat, impreuna cu unul dintre parinti, la un ‘cabinet de orientare profesionala’. Da, EXISTAU astfel de cabinete in fiecare ‘unitate administrativ teritoriala’, cel putin in Bucuresti existau in fiecare sector. Cazurile ‘deosebite’, ca mine, erau ‘convocate’! Din cate stiu eu, orice parinte care dorea sa se lamureasca ce ar trebui sa faca ‘odrasla’, se putea adresa acestor cabinete. Nu vreau sa compar, nici nu e posibil, ‘facilitatile’ pe care le avea la dispozitie psihologul de la un astfel de cabinet, cu posibilitatile programului informatic si site-ului de internet pe care il promovezi, incerc doar sa subliniez ca, si in aceasta directie, desi tehnologia a evoluat exploziv, oferta Statului Roman a involuat, practic, la ora asta este inexistenta.
    Apoi, citez din textul tau, ‘Extrem de important, fiecare test precizează poziția comparativ cu toți ceilalți elevi de aceeași clasă, din întreaga țară (prin Scorul Brio).’ Din pacate pentru BRIO, si pentru pledoaria ta, NICI un program informatic (in fond NIMENI) nu poate compara ceea ce NU STIE! BRIO te poate compara DOAR cu cei ce au parcurs testele respective! Deci: BRIO ii compara pe elevii romani, de acelas nivel educational, care au parcurs testele BRIO! Este laudabila incercarea ta de a convinge cat mai multi parinti sa-si indrume copiii catre aceste teste, dar nu cred ca e cazul sa ‘lauzi’ comparatiile si clasificarile pe care le-ar putea genera BRIO, atata timp cat testele NU sunt facute de cel putin 80% dintre elevi!

    Thumb up 1

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest blog folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.