În fiecare dintre noi stă ascuns câte un mic meșter. El e bun prieten atât cu micul înger, cât și cu micul diavol care ne sfătuiesc, în fiecare clipă, ce-i mai bine de făcut – sau nu – când e de făcut ceva. Uneori câștigă micul înger, și atunci reparăm o priză, vopsim gardul sau schimbăm garnitura în baie iar nevasta e fericită că bărbatul ei face lucruri. Când câștigă micul diavol, ne-nvinețim unghia cu ciocanul, ne opărim cu apa fierbinte din robinetul stricat sau scăpăm bidonul de vopsea pe picior iar nevasta ne oblojește și-i fericită că bărbatul ei […]

Îți place intimitatea propriei tale locuințe? Te simți confortabil acasă, relaxat în spațiul tău personal, îți place să te destinzi în mediul tău controlat, sigur, protector? Normal că da. Vine din programarea noastră genetică, să ne facem viziuni în care să ne adăpostim de pericole. Intimitatea bârlogului e pre-condiție pentru starea de fericire. Dar intimitatea devine rapid o marfă rară. Evident, într-o lume în care informația înseamnă putere, informația despre altul înseamnă putere asupra lui. Până nu demult, obțineai intimitatea când încuiai ușa și trăgeai draperiile. Not anymore. Următoarele au, toate, ceva în comun: televizoare smart, termostate, camere web, sisteme […]

Știți pe cineva cu o fobie? Dar fobie-fobie, nu așa, alintătură cu fricuțe, da? Fobie de… insecte, să zicem, mai ales dintr-alea zburătoare. Orice fel de zburătoare, începând de la drosofila melanogaster în sus. Credeți că musculița bețivă nu-i periculoasă? Ei, aș! Este, pentru că deși- destul de mică pentru a fi, totuși, atacată direct, cunoaște manevre evazive, ceea ce înseamnă că-i vicleană. Țânțarul? Un ticălos țiuitor care are capacitatea înspăimântătoare de a se face invizibil când aprinzi lumina. Musca? Musca e terifiantă din cauza vitezei: o creatură care se poate deplasa prin aerul încăperii atât de iute, cu viraje […]

– Cum găsești motivația de a depăși un eșec? Întrebarea e primită cu tăcere de studenții răspândiți prin rândurile amfiteatrului. Jos, sprijinit de catedră, cel care a aruncat-o așteaptă, răbdător, cu un zâmbet și cu o mână întinsă a invitație retorică spre sală: hai, că nu-i chiar așa greu. E chiar simplu, de fapt, dar eu am 30 de ani de experiență în plus față de puștii din jur în materia eșecului și succesului, așa că tac. Azi, sunt doar un observator printre ei, însă îmi e familiar și de neuitat din propria-mi studenție acest amfiteatru de la Automatică în […]

Ne-adunam pe-nserat, după cum vorbiserăm în ziua de dinainte. Care cum scăpa de temele zilei cobora în stradă și se-ndrepta spre băncuța din curtea fraților Deaconu, punctul de unde începeau toate în vremea aceea. Mai întâi ajungea Andu, care era în clasa a VI-a și pe care-l ajuta mereu soră-sa cu lecțiile; scăpa mai repede. Apoi, frații Deaconu, Nelu și Marian, primul într-a IV-a, celălalt într-a VII-a, nedespărțiți de când fuseseră închiși în casă o săptămână, pedepsiți de tatăl lor exasperat că se bat întruna din nimic: “mă, sunteți frați, niciodată nu vă certați, sunteți voi împotriva tuturor!” Veneau, de […]

Ianuarie 1999. Sunt în Minneapolis, Minnesota, cu o bursă de jurnalism care presupune lucru în redacții, dar și să locuiesc la diverse familii americane, ca să înțeleg mai bine nu doar meseria, ci și societatea în slujba căreia se află colegii mei temporari. Mă găzduiește Peter, un burlac de vârsta mea, care e un soi de agent la o firmă care tranzacționează businessuri. Din ce-mi explică, îmi imaginez c-ar trebui să fie un soi de Gordon Gekko, dar într-o fază incipientă în care ar putea rămâne pân-la pensie; acest prădător bursier pare, deocamdată, mai interesat de meciurile lui săptămânale de […]

Dați-mi voie să vă fac cunoștință azi cu Dana Demetrian, vicepreședinte BCR, pe care am intervievat-o de curând într-o acțiune de comunicare organizată de bancă. Dana este un bancher mai degrabă surprinzător, pentru că, spre deosebire de mulți dintre colegii săi de industrie, are abilitatea de a vorbi și pe limba noastră, a oamenilor obișnuiți, nedeprinși cu subtilitățile bancherezei. Drept urmare, ne-am întâlnit la o cafea, într-un cadru mai puțin formal, și i-am cerut să răspundă la câteva întrebări despre creditele imobiliare. Un astfel de împrumut este un angajament de lungă durată și, pentru cei mai mulți dintre noi, cea […]

Spuneți cinstit, mai cereți parolele de wifi în locuri publice? Zilele trecute mi-am dat seama că n-am mai intrat pe o rețea wifi de luni de zile. Cum? Am ajuns într-un loc în care era semnal prost și mi-a trebuit ceva timp să-mi amintesc că mai e o posibilitate, wifi-ul local. Uitându-mă după un angajat, am reflectat la ubicuitatea rețelelor mobile de date și la calitatea acestora, care a crescut rapid în ultimii ani, într-așa măsură încât, iată, ne schimbă obiceiurile de consum: nu demult, anunțul “wifi gratuit!” atrăgea clienți; acum nu mai interesează practic pe nimeni, pentru că planurile […]