mdaaaa… știți ce zi e azi, prieteni? E ziua în care, acum 4 ani, “Am câștigat! Ne-am luat țara înapoi!”, după cum a scris pe Facebook, vai, atât de frumos atunci, pe 16 noiembrie 2014, noul nostru președinte ales, dl. Klaus Iohannis. Noi l-am bătut la urne pe contracandidatul său, dl. Victor Ponta, și dl. Iohannis s-a bucurat și dânsul, cred, de așa surpriză. N-ai cum ști, dar presupun că, da, a fost bucuros. Sper. Moș Crăciun a venit mai devreme, nu? Sau ceva. Credeți că l-am încurcat cu voturile noastre? Mă rog, oricum ar fi, s-a adaptat imediat la […]

Noi, ochelariștii, știm: când ne schimbăm ochelarii, partea cea mai complicată nu e măsurarea dioptriilor, ci alegerea ramelor. Acum, ordinea lucrurilor asta e – mai întâi ramele, apoi lentilele (și abia la final vederea). Regula e inflexibilă: ramele ochelarilor noștri trebuie să ni se potrivească nu doar estetic, ci și fizic – sau în primul rând fizic. Trebuie să aibă o anumită lățime, ca să nu-ți strângă tâmplele, dar trebuie să se centreze corect și pe globii oculari, că ochii înșiși pot fi mai apropiați sau mai depărtați. Trebuie să stea cum trebuie pe șaua nasului, și câte fețe, atâtea […]

Mai e un pic până la Black Friday iar magazinele online au început să crească deja prețurile… nu, nu despre aceste țepe e vorba azi ci despre cum să nu pierzi mult mai mulți bani când te arunci la cumpărături cu reduceri în această perioadă, că vin și sărbătorile de iarnă și vom sparge, cu toții, toate economiile pe cadouri, chefuri și excursii. Regula simplă de autoprotecție este: dacă o ofertă pare prea bună ca să fie adevărată, atunci mai mult ca sigur nici nu e. Nu da click pe linkuri/fișiere din oferte-minune cu 90% reducere sau cu iPhone cadou […]

Un comentariu remarcabil la articolul de ieri, despre românii care se luptă cu soarta și înving: “(…) eu sunt fierar. Nu spun că am fost, pentru că atât avreme cât știu meseria aia, tot fierar sunt. Dar, după ce am vazut că nu sunt cărțile de istorie pe care voiam să le citesc, am hotărât să le scriu eu. Și așa, pas cu pas, de la 10 clase, după o vreme am reluat și am terminat liceul, după încă un deceniu am intrat la facultate, master și doctorat – luat pe bune. Sunt arheolog, doctor în istorie și lucrez în […]

Inspirat de propria-mi experiență de-acum o viață, când am plecat din fabrică într-o redacție, am întrebat de curând ascultătorii (la Deșteptarea, evident) care a fost cea mai radicală schimbare de job pe care au încercat-o vreodată. Am primit un val de răspunsuri, zeci și zeci de mesaje, telefoane, povești grozave, mărturii despre puterea de adaptare a oamenilor. “Am trecut de la țesător, la pirotehnist, apoi la cusut manual mocasini, acasă, iar acum sunt artificier… Am fost șofer de TIR, acum sunt polițist… Am început ca spălător de vase într-un restaurant din Italia, am avansat până am devenit șeful bucătăriei, după […]

Poke toarce ca un diesel la deal, răsturnat pe spate, cu ochii pe jumătate închiși de plăcere, în timp ce face alene cozonaci în aer cu lăbuțele din față. Cum stă așa, cu burta încârlionțată-n sus și capul dat pe spate, i se răsfrâng buzele și i se văd caninii. Chicotesc, că-i știrb, unul îi lipsește, rezultat al vreunei încăierări pisicești din tinerețe, sau poate o fi ros de foame vreun os până și-a rupt dintele, cine știe, dar acum îi stă bine așa, că parcă zâmbește într-o parte, pișicher. Cred că dacă ar vorbi, ar fi peltic, și de […]

Scurt teammbuilding de burdihan ieri la prânz cu Luca și Zaf. Luca ne anunță că a aflat de o chinezărie unde mănâncă “chinezi adevărați”, deci nu e de ratat. Ne-nvârtim, găsim locul, verificăm înăuntru, într-adevăr, niște chinezi la o masă, chelnerițe chinezoaice, ceva șefă tot chinezoaică, deci e-n regulă. Ieșim pe terasă, la soare, că înăuntru nu se poate sta de miros (e ceva în regulamentele cârciumilor chinezești care interzice ventilația?) și apare ospătărița… cred, pentru că se plasează fix în spatele meu. – Haideți, veniți în față, zic, că nu vă văd. – Nu, aiți, face ea dinspre ceafa […]

O ştiu pe R. de câţiva ani, ne-am mai intersectat pe diverse holuri de redacţii, dar niciodată n-am interacţionat mai mult de “bună”, “Crăciun fericit” sau “vacanță frumoasă şi ţie”. Până într-o zi, când mi s-a părut că șchioapătă vizibil şi are fruntea încruntată de durere. “Ai păţit ceva? Ai căzut?”, am întrebat-o. Mi-a zâmbit, a tăcut, a strâns din maxilare. De durere. Şi de furie, aveam să aflu două fraze şi trei minute mai târziu. R. suferă de o boală care îi macină, încet, articulaţiile. Are demult o proteză de şold, a avut nevoie de încă una, “și n-au […]