Vestea bună a zilei este că, probabil îmboldit la ora de citire a legii fundamentale de eșuarea puciului din PNL, dl Nicușor Dan a ajuns cu răsfoirea Constituției la articolul 103 (din 156), articol care stabilește că președintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru în urma consultării partidelor reprezentate în Parlament. Poate și de aceea, fiind acum mai bine informat cu privire la obligațiile mandatului, dl. Dan a anunțat în sfârșit că invită partidele parlamentare la Cotroceni, pentru consultări, joia asta sau luni, săptămâna viitoare – ceva foarte diferit, și în sfârșit constituțional, față de „consultările informale” – și selective pe care le-a comis domnia sa până acum.
Dl. președinte a mai spus două lucruri importante ieri.
Primul, că va întreba partidele, mai întâi de toate, dacă au o majoritate în Parlament pentru învestirea unui nou guvern. Președintele a adăugat că nu va face experimente, adică nu va desemna pe cineva ca prim-ministru urmând ca această persoană să-și caute abia apoi o majoritate de învestire.
E adevărat, Constituția nu-i interzice dlui Dan această ordine a trebii, și poate că e și bine ca premierul desemnat să aibă deja susținerea parlamentară stabilită, ca să nu pierdem timpul și să adâncim criza.
Dar, în acest context, să ne reamintim că există deja o majoritate parlamentară care s-a exprimat concret și foarte vocal, printr-un vot-record, împotriva guvernului în funcție. N-a trecut decât o săptămână de când această majoritate, compusă din PSD+AUR+diverși, a incriminat guvernul Bolojan că distruge, efectiv, țara și națiunea, că subminează economia națională și c-o vinde străinilor, așa, subminată, că e sluga birocraților transnaționali și că impune țărișoarei un model străin de sufletul – pur și inocent, se înțelege – al acestui popor.
În textul aceleiași moțiuni, partidele semnatare afirmă – și citez – că „este nevoie de o schimbare rapidă și fermă, înainte ca efectele acestei guvernări să devină ireversibile, [că este nevoie de] un Guvern care chiar înțelege ce înseamnă interesul național și lucrează pentru oameni”.
Or, iată, aceste partide, adică PSD+AUR+ceilalți, au acum ocazia să ne arate tuturor cum guvernează ele în interesul național și cum lucrează ele pentru oameni, nu ca ăilalți. Pentru asta, e suficient să-l informeze pe președintele republicii, când vor fi întrebate joi sau luni, că au împreună o majoritate solidă de guvernare, așa cum a precizat dânsul că așteaptă și așa cum au și demonstrat când a fost să se exprime anti-guvernare. PSD și AUR nu trebuie decât să se tragă din nou în poză, ca acum o săptămână, și să arate că pot vota din nou împreună și că împreună vor da votul de învestitură unui nou guvern care, nu-i așa, va salva țărișoara de bampirii birocratici transnaționali.
Mi se pare că ezită. De ce oare?
De ce oare nu vor PSD și AUR să-și asume guvernarea? Din discursurile de până acum, părea că e foarte simplu să se guverneze cum trebuie, doar că “nu s-a vrut, domnule”. Poftim, dnilor Grindeanu și Simion, Neacșu și Peiu, mai bateți o dată palma, cum ați tot făcut-o până acum, luați mandatul de premier desemnat și arătați ce puteți și ce știți să faceți! Țara vă vrea, aveți împreună cel mai mare număr de parlamentari și, tot împreună, cele mai bengoase discursuri împotriva măsurilor de austeritate. Să vină belșugul, să vină bogăția, să-nceapă iar petrecerea! De altfel, dl. Sorin Grindeanu a și raționalizat zilele trecute că “și așa e un pic forțat sau sunt forțate regulile astea ale democrației când ai un premier de la un partid care a ieșit pe locul trei la alegeri, cum e cazul acum” – adică PNL, dacă mă-nțelegi ce vreau să spui. Păi, gata, dom’ Sorin, înseamnă că revenim la normal, cu premier de la partidul care a ieșit pe primul loc, adică PSD, nu-i așa?
Nu vă bucurați, dom’ Sorin, că se face dreptate?
Păi unde-i entuziasmul PSD pentru guvernare, unde-s discursurile bombastice, unde-s bătăile cu cărămizile tricolore-n piept? De ce nu fac pesediștii iar consultări cu filialele și spectacole cu artificii ca să ceară președintelui guvernarea care li se cuvine?
Niciodată n-a fost mai clară ipocrizia și demagogia vomitivă a acestor politicieni anti-naționali, care au provocat o criză îngrozitoare și au destabilizat România în cel mai prost moment posibil – adică cel mai prost moment posibil deocamdată, să ne înțelegem, că lucrurile se vor agrava în următoarele luni.
Firește că dnii Grindeanu și Simion se feresc ca dracul de tămâie de guvernare în aceste vremuri, când, orice-ai face, oricum l-ai împacheta, medicamentul reducerii deficitului și stabilizării finanțelor rămâne îngrozitor de amar.
Evident că dnii Grindeanu și Simion așteaptă să scoată alții castanele din foc înainte să se deranjeze ei cu dulcea responsabilitate a guvernării pe creștere economică. În fond, PSD e specialist în șmecheria asta, adică să răzuie pân-la cărămidă trezoreria cu-nvârteli și mangleli, după care să se mute la adăpost, în opoziție, cât vin niște fraieri să curețe rahatul economic și financiar lăsat, moț, în mijlocul vistieriei goale. De ce n-ar prelua și AUR modelul? În fond, aceste două partide par să se înțeleagă din ce în ce mai bine unul pe celălalt.
Și, cu asta, ajungem la al doilea lucru important spus ieri de președinte. Dl. Dan a declarat că varianta unui premier tehnocrat sau a unui guvern compus exclusiv din tehnocrați este „un scenariu care are șanse” și că are variante de premieri tehnocrați pe care le va avansa „dacă există o formulă majoritară pentru asta”.
Mai întâi că un guvern de tehnocrați n-ar avea niciun strop de autoritate în fața partidelor. Dacă un guvern politic, format pe baza unui program asumat public, prin semnătură, de toate partidele coaliției respective, a fost trântit când a încercat să facă reforme, cam câte șanse dați unui guvern fără legătură cu partidele acestea ca să reușească ceva cât de cât semnificativ în această privință?
Dar iată cum își ițește acum din nou capul fantoma prietenoasă a premierului tehnocrat și a guvernului de tehnocrați. Ea bântuie periodic spațiul public românesc, de obicei când partidele refuză să-și îndeplinească prima și principala rațiune a însăși existenței lor – și anume, să guverneze, când au această posibilitate, pentru a pune în aplicare programele pe baza cărora au cerut și au obținut voturile cetățenilor – ah, da, și pentru care și iau bani publici ca să poată funcționa fără să fure (chit că asta, aparent, nu prea merge).
Tehnocratul este prezentat, în asemenea cazuri, ca un soi de salvator al nației, un expert în guvernare responsabilă ce deține puteri miraculoase de a descâlci tot ce-au încurcat niște politicieni cam tâmpiți, până la momentul respectiv.
Și atunci, cum e – vine tehnocratul șef cu grupul lui de tehnocrați și face să fie bine dintr-o semnătură și două ședințe, așa cum trebuie, după care ei pleacă și se-ntorc politicienii, să strice ce-au reparat ăștia, nu?
Următoarea întrebare, în această secvență logică, este, inevitabil – păi și-atunci de ce mai avem noi nevoie de partide, dacă soluția e atât de simplă și la îndemână?
Iar această întrebare atacă însuși principiul de organizare a democrației reprezentative, care este următorul: noi, cetățenii, poporul, delegăm prin vot puterea noastră suverană unor partide pe care le împuternicim să guverneze în numele nostru. Ori un guvern din care partidele refuză, pur și simplu, să facă parte, deși au cerut și primit votul poporului pentru asta, este, la limită, un non sens.
În fine, în practica românească, premierul și guvernul de tehnocrați pe care „le are în minte” dl. președinte nu înseamnă decât o altă cale prin care cei care au provocat actuala criză plănuiesc să se fofileze la adăpost, ca să scape de răspundere. Știm, că s-a mai întâmplat. Ultima dată cu Dacian Cioloș. Mai țineți minte cu câtă furie a târnosit PSD guvernul tehnocrat Dacian Cioloș, un guvern în care, de altfel, PSD ocupa portofoliul de viceprim-ministru plus, de facto, încă vreo alte trei-patru ministere grase și bănoase? După care partidul acesta nemuritor – ca să nu zic nemort de-a dreptul – s-a prezentat în alegerile din 2016 ca mare reformator și a mai păcălit o dată electoratul, căruia i-a servit imediat o porție indigestă de Grindeanu premier cu Ordonanța 13 ca garnitură.
Întrebarea e de câte ori vom tot retrăi istoria asta în care se întâlnesc hoții din politică cu proștii care votează.
