Un coleg trecut prin multe ale vieții mi-a explicat odată diferența dintre insultă și pamflet. – Mă, insultă este când Badea zice: “oligofrenul de Julius…” Pamflet este, însă, când zice Vadim: “binecunoscutul oligofren Julius…” Nu-l poți contrazice. Omul știe, inclusiv din proprie experiență. Una-i măciucaru’, alta-i pamfletaru’. Numa’ că nicăieri nu scrie că diferența trebuie s-o facă un organism numit politic. CNCD a anunțat că amendează Times New Roman cu 16.000 de lei pentru un articol publicat luna trecută, cu titlul “Curva lui Dragnea, asaltată de pesediști…” Textul respectiv a fost, între timp, retras de pe site iar redacția a […]
Articole scrise deVlad Petreanu
Pe la o mie patru sute ș-un pic, regele Neapolelui (tehnic, regele Aragonului, dar să nu ne complicăm) a inventat o nouă taxă: orice supus din regat urma să plătească o anumită sumă când își ridica o casă nouă cu scopul de a locui cu familia în ea. Pe teren, baronul local din Alberobello (tehnic, un conte, dar să nu ne pierdem în detalii) a făcut, mai mult ca sigur, o criză de nervi când a aflat cum urmau să-i fie dijmuite veniturile dintr-o regiune și-așa cam sărăcuță. Dar, vorba ceea, nevoia te-nvață. Ce face omul când nu vrea să […]
“Va fi un miting mare. Foarte mare”, a anunțat Liviu Dragnea, iar în teritoriu filialele PSD s-au pus pe treabă, așa cum cere șeful. E mult de lucru cu recrutarea, instruirea, transportul și păstorirea atâtor oameni ce trebuie aduși la București pentru o demonstrație “mare, foarte mare” de susținere a liderului maxim. Interesant că PSD, cel mai mare partid din România, n-a beneficiat niciodată de o manifestație spontană de solidaritate din partea membrilor și simpatizanților săi; mereu a fost nevoie de convocatoare, de lozinci tipărite, de hrană rece și de rezolvarea a tot soiul de probleme tipice acestui gen de […]
Am fost câteva zile-n Bari (Puglia) săptămâna trecută. Sunt niște zboruri convenabile Wizz până acolo (de pe Otopeni) și, pentru că Puglia nu e chiar turistică, prețurile-s mici și la cazare, și la transport local, și la mâncare. În regiune poți vedea locuri cu totul neobișnuite, unde ajungi simplu, cu trenuri regionale sau cu autobuze – asta dacă nu închiriezi o mașină, ceea ce recomand dacă ai mai multe zile de petrecut în zonă. Noi ne-am dus mai mult de curiozitate, fără mari așteptări, dar am avut o surpriză foarte plăcută și sigur vom reveni. În 4 zile am văzut […]
Întâlnire la o cafea cu un vechi amic, plecat de ceva vreme din țară. Cum e? Îl întreb. “Ordine”, îmi răspunde. După care: “știi de ce am plecat, de fapt? Am vrut să trăiesc într-o țară în care să nu-mi pară rău că-mi plătesc taxele”. Și: “n-am mai suportat șmecheria; vreau să fiu sigur că, atunci când îmi taie cineva fața în trafic, e din prostie sau necunoaștere, nu din șmecherie”. Cădem de acord că ne-ar trebui un program național de eradicare a șmecheriei. Educație și legi, simplu – dar cum să le faci p-astea, în România, fără șmecherii? **** […]
După mulți ani, am luat o cameră foto cu film în vacanță (am avut câteva zile libere săptămâna trecută). 3 filme-n cutie și unul încărcat în cameră, adică 144 de cadre cu totul, pentru o excursie de 5 zile, practic mai multe poze decât trăgeam într-un an întreg înainte de iPhone. Revenirea – fie și temporară – la film mi s-a părut o idee foarte bună: mai multă disciplină, mai multă răbdare, mai multă atenție n-au cum să strice în meșteșugul ăsta, m-am gândit. Până am ajuns la filtrul de securitate de la Henri Coandă: – Bună ziua. Am niște […]
Erau anii ’80 și tovarășul Georgescu avea un BMW. Nu vedeai BMW în România decât în Neckerman și-n filmele aduse de marinari, pe VHS. Nici Ceaușescu n-avea BMW. Tovarășul Georgescu știa cât de neobișnuită era mașina lui în RSR. Poate și de aceea o ținea practic tot timpul ascunsă într-un garaj din spatele casei, la capătul unei alei lungi și înguste, mărginită de zidul casei, într-o parte, și de-un gard de beton cenușiu spre vecini. Dar vara, o dată pe lună, tovarășul Georgescu scotea cu infinită atenție BMW-ul din garaj, urmărit cu sufletul la gură de copiii de pe stradă, […]
Duminică am dat o fugă până la mare, dacă tot era frumos. La cherhanaua din Olimp, lumini și umbre. Și-așa nu mai făcusem demult o poză, două, așa că am privit detalii, linii, spirale, poligoane. Mai încolo, am trecut la studiu în bancă – de la romburi și conuri, la diametrale de zargan pe-un disc de porțelan: Cică sezonul la zargan ține până-n mai. De revenit.