Tehnic – urmează consultări cu partidele parlamentare, dar nici măcar asta nu e ceva simplu, în contextul actual.
Obiectivul este, în esență, ca președintele să identifice o majoritate parlamentară care dorește să-și asume guvernarea și să desemneze un premier care să obțină învestitura acestei majorități.
Acesta este spiritul Constituției. E adevărat că legea fundamentală nu-l obligă, textual, pe președinte să desemneze un anume candidat pentru învestitură, dar președintele nici nu-și poate bate joc, e obligat să facă eforturi oneste și loiale față de țară pentru a obține o guvernare stabilă.
În acest moment, există o majoritate parlamentară, care s-a manifestat efectiv la votul pentru moțiunea de cenzură.
A fost un vot împotriva guvernului în funcție, dar asta înseamnă că, dacă aceste partide vor, pot obține și guvernarea. Au demonstrat-o, cu 281 de voturi.
Această majoritate este PSD-AUR-SOS-POT plus alți electroni liberi de prin Parlament.
Deci, care mai e problema? Ce majoritate mai căutăm? Ce consultări mai facem?
Aritmetica asta o înțelege și dl președinte, care a spus, aseară, că va avea mai întâi consultări informale, ca să se lămurească cine merge cu cine, și abia după aceea va avea și consultările formale, așa cum impune Constituția. Ce vrea dl președinte este “un nou guvern, pro-occidental”.
Dar una-i dorința, alta-i putirința.
Apropo, am avut un guvern pro-occidental, până ieri. Care era defectul lui? Era condus de Ilie Bolojan, pe care dl Dan nu-l suportă și pe care nu-l suportă nici mafioții care căpușează administrația statului român.
Să nu uităm niciodată că dl președinte Nicușor Dan n-a ridicat un deget în apărarea unui prim ministru care s-a angajat să facă reformele necesare României, pe baza unui program agreat de toate partidele de guvernământ, și care a fost sabotat apoi, în mod profund imoral și incorect, de cel puțin unul dintre aceste partide.
Iar ieri, la ora 18.00, când a ținut un discurs pur constatativ de nici măcar 3 minute în care n-a spus de fapt nimic despre cea mai severă criză politică în care a intrat România în ultimele 3 decenii, dl. președinte nu a avut minima gentilețe de a mulțumi, măcar formal, premierului Bolojan pentru munca sa din ultimele 10 luni. Nici măcar nu i-a rostit numele.
Nu cumva ranchiuna președintelui ne costă cam mult?
Revenind: obiectivul dlui Dan este, evident, să refacă un soi de USL, un fel de guvernare Ciucolacu, ceva fără Bolojan, orice-ar fi. E străveziu acest obiectiv, deja de luni de zile. Suntem în această situație imposibilă inclusiv – sau mai ales! – din cauza acestui plan nătâng al președintelui României, care a ales să ia partea unui cartel de corupți aflat la guvernare în dauna unei facțiuni reformiste care a încercat să guverneze în interesul cetățenilor, nu al cartelurilor.
Acest USL 3.0, care ar urma să mențină stabilitatea prin îngroparea oricăror reforme serioase și să se mențină mufat la resursele publice, deci acest USL 3.0 are nevoie de ejectarea lui Ilie Bolojan și subordonarea PNL vechilor securici de sistem care au mai tot asigurat genul acesta de stabilitate extractivă, pentru România, de 35 de ani încoace. Se manifestă tot timpul, demagogic-populist, s-au manifestat și ieri. L-am văzut ieri după-amiază, sărind din baie la numai câteva minute după anunțarea rezultatului moțiunii, pe Cătălin Predoiu, scoțând placa cu responsabilitatea guvernării, pe care, vezi doamne, PNL n-o poate abandona. Porecla care i-a fost dată imediat după acest moment de un penibil total îi va rămâne înscrisă pe obraz ca arsă cu fierul roșu: Cătălin Trădoiu. Nu e singurul. Mai sunt și alți pesediști în conducerea PNL, care nu dau doi bani pe soarta partidului și a alegătorilor, doar să rămână ei, cumva, mufați la robinetul resurselor publice. O să-i vedem curând făcând ceva acrobații fracționiste, gen ALDE.
De ce face asta președintele, de ce vrea un USL și nu reformarea României, tot nu mi-e este clar, dar dacă obiectivul său o fi fost cumva să elimine un potențial contracandidat, adică pe Ilie Bolojan, ei bine, mi se pare foarte meschin și oricum i-a ieșit exact pe dos.
Demonizat de cartelul corupților, Ilie Bolojan s-a transformat, deci, în speranța pentru reformă și reorganizare a statului român pe care o așteaptă milioane de români exasperați.
Vom vedea ce va face dl Bolojan cu această energie care nu apare prea des în politică. Deocamdată, el a trecut primul test – mă refer la decizia de ieri seară a conducerii PNL, care a stabilit că liberalii vor refuza o alianță de guvernare cu PSD și vor merge în opoziție.
USR, de asemenea, și-a menținut o decizie asemănătoare.
Acesta e contextul în care președintele României insistă că “vom avea un nou guvern, pro-occidental, într-un termen rezonabil”. Ce înseamnă “rezonabil” în acest climat tensionat, dl. Dan nu a explicat, dar putem bănui că domnia sa are altă percepție asupra urgențelor față de noi, oamenii obișnuiți: de exemplu, vara trecută, înainte de a-l desemna pe Ilie Bolojan ca premier, președintele a supervizat negocieri pe programul de guvernare care au durat aproape o lună, iar aceste negocieri s-au desfășurat chiar la Palatul Cotroceni. O lună, când deficitul național spărgea plafonul bunului simț și fiecare zi pierdută reducea șansele stabilizării finanțelor publice.
Deci calm până la imobilism, așa pare să acționeze dl. Dan. Nu e tocmai încurajator, având în vedere urgențele financiare, economice și legislative cu care se confruntă țara noastră – și să nu uităm că aceste urgențe s-au acutizat dramatic în urma crizei politice profunde cu care ne confruntăm, o criză pe care președintele continuă s-o minimalizeze.
Ce guvern va urma, e imposibil de anticipat acum, dar e sigur că ne va fi mai rău înainte să ne fie mai bine.
Oricum, dincolo de procedurile tehnice, care vor dura cât vor dura, votul de ieri din camerele reunite are și consecințe politice profunde.
PNL a primit o nesperată oportunitate de a se reforma și a deveni, în sfârșit, apărătorul și reprezentantul electoratului pro-european, care vrea un stat onest, eficient și respectuos cu cetățenii. Nu e nimic simplu în acest demers, că liberalii s-au dedulcit și ei, de decenii, deja, la sfeterisirea banului public, dar alternativa este – prin eventuala revenire la guvernare, ca breloc al PSD – irelevanța electorală și politică sau chiar dispariția totală.
Interesant ce va urma pentru USR. În mod evident useriștii sunt completamente incompatibili cu pesediștii și, într-o bună măsură, diferiți și de liberali, dar reformarea PNL, dacă se va produce, le va pune probleme, pentru că și ei, și liberalii, vor candida pentru atenția aceluiași electorat.
PSD a reușit contraperformanța de ridica din nou, aproape peste noapte, valul de antipatie pe care are obiceiul să-l provoace și care abia se mai potolise, după ce partidul se alăturase, fără prea mare entuziasm, e drept, dar orișicât, unei coaliții pro-europene. În plus, PSD face acum tumbe populiste în siajul partidului extremist AUR, în care sunt toate șansele să se și înece până la urmă. Olguța Vasilescu, cu viziunea politică și manierele unei țațe de mahala, împreună cu prietenii, sunt hotărâți să facă din PSD o copie fără sare și piper a originalului, cu consecințele firești.
AUR a fost transformat pe neașteptate, prin acest joc bizar între Cotroceni, PSD și pesediștii din PNL, în arbitrul vieții politice din România. E “kingmaker”, cum se spune. Ieri, președintele AUR, dl. George Simion, a și declarat că partidul său este pregătit să-și asume guvernarea, ceva ce ar fi fost complet implauzibil înaintea vrăjilor inabile făcute de ucenicul de la Cotroceni.
Că veni vorba – dl. Nicușor Dan încă nu reușește să înțeleagă ceva extraordinar de simplu, și anume că singura apărare a președintelui României în fața abuzurilor politice este poporul. Nu-l poate salva nicio înțelegere cu niciun partid sau facțiune din vreun partid, nici cu serviciile sau cu părțile întunecate din servicii, nici statul paralel și nicio manevră de culise, oricât de genială i s-ar părea dânsului – ci numai poporul, care poate vota cu el sau împotriva lui la viitoarele alegeri prezidențiale – sau la un eventual referendum de suspendare – sau, cel mai rău, să ajungă să-l ignore, pur și simplu, împingându-l în irelevanța completă.
Ce urmează? Probabil că timp pierdut, într-un moment în care România nu-și permite să mai irosească niciun minut în reformarea statului – și a clasei politice! Iar fiecare minut pierdut în criză se traduce în costuri mai mari pentru fiecare dintre noi: curs mai prost pentru leu, dobânzi mai mari la credite, inclusiv la cele pentru finanțarea deficitului, recesiune și poate și criză economică, adică viață mai grea, sărăcire, stagnare. La orizont se poate vedea – încă departe, dar în creștere – catastrofa unei prăbușiri financiare naționale complete, care ar putea fi provocată de alte gesturi politice iresponsabile în următoarea perioadă. Ar urma FMI și măsuri foarte dure de echilibrare, care ne vor costa enorm, pe fiecare dintre noi. E ca în medicină: una este prevenția, alta tratamentul, și, în fine, cu totul altceva o intervenție chirurgicală de mare urgență, pentru salvarea pacientului. La noi, PSD-AUR-SOS-POT tocmai au împins medicul, cu pastilele lui amare, în jos pe scările Palatului Victoria, și acum sărbătoresc eliberarea de tratament. Partea proastă e că ambulanța nu se vede încă pe nicăieri.
Eu nu pledez pentru reformarea partidelor așa, de dragul lor. Sincer să fiu, mă interesează cât negru sub unghie dacă PNL mai intră sau nu în viitorul Parlament, dacă PSD se face praf sau își revine, dacă AUR se dizolvă la întâlnirea cu realitățile guvernării sau nu. Nu mai pot eu de grija partidelor – așa cum sunt ele azi.
Ce-mi doresc este ca partidele din această țară să reprezinte cu adevărat interesele cetățenilor – diferite, desigur – și nu interesele clientelei politice și ale cartelurilor corupților.
Pot să se cheme cum vor aceste partide, atâta timp cât politicienii înțeleg, în sfârșit, că dacă refuză și în continuare, ca și până acum, să respecte și să împlinească așteptările legitime ale electoratului, ne împing pe toți în haos și sărăcie. Iar aceste așteptări legitime nu sunt să mai primim niște mită electorală, ci să trăim cu toții într-o țară care ne oferă șanse egale, care încurajează munca cinstită, profitul onest și care descurajează eficace corupția și pedepsește exemplar corupții.
De aceea și spun că există acum o oportunitate istorică pentru PNL să ocupe acest loc și să răspundă acestor așteptări. Pur și simplu, aceste așteptări nu mai pot fi ignorate, și alegătorii tot dau semnale în acest sens, din 2024 încoace.
