Sunt întrebat (în subtext) de ce n-am mai scris nimic de 12 zile. Răspunsul e destul de simplu și e-n poză. Dar mă bucur că unora dintre cititori le e dor de mine. De asemenea, bieților postaci, rămași fără normă 😘
Twitter Update
Vacanță: Sunt întrebat (în subtext) de ce n-am mai scris nimic de 12 zile… https://goo.gl/fb/ktgYxL #peblog
13 August 2018, 8:53
Răzvan Ștefănescu, românul cu plăcuțele de înmatriculare anti-PSD, a declarat marți seară la Realitatea că polițiștii nu i-au dat o copie după procesul verbal pe care l-au întocmit când i-au ridicat plăcuțele și i-au suspendat permisul. Adică, nu doar că Poliția n-a putut invoca niciun articol de lege pentru acțiunea punitivă față de dl. Ștefănescu, dar a comis abuzul cu o anume premeditare, astfel încât victimei să-i fie mult mai greu să-l conteste. După cum știu mii de români care au trecut deja prin această experiență, ca să poți contesta o măsură aplicată de Poliția Rutieră trebuie să te referi, […]
UPDATE: Va multumesc tuturor pentru comentarii si contributiile la conversatie. Cele 3 licente Bitdefender 2019 merg la GV, flo si Stefan. Verificati-va mailurile. Calu’ lu’ Fat-Frumos, o sa adresam o intrebare in chestiunea ridicata de tine Gândiți-vă la o companie de top mondial, cu 500 de milioane de clienți în 150 de țări, cu cea mai mare infrastructură de livrare a securității cibernetice din lume, care face 11 miliarde de interogări de securitate zilnic și care are capacitatea de a anticipa, detecta și neutraliza cele mai recente pericole cibernetice, oriunde pe glob, în numai 3 secunde de la apariție. Este […]
Dintre toate tipurile de singurătăți, eu cred că singurătatea cea mai cumplită este cea a condamnatului la moarte, mai ales dacă-i condamnat pe nedrept. Cum ar fi, de pildă, condamnatul la moarte prin cancer. Iată-te, din senin, victima unei erori judiciare a destinului. Sentința-i comunicată de-un medic și alții o reconfirmă la recurs și apel, după investigații și cercetări suplimentare. Psihologic, te-așteaptă cele 5 stagii ale pierderii vieții tale de până acum: negarea, furia, negocierea, depresia, acceptarea. Finalul e știut, doar timpul până la execuție e necunoscut. Sau nu? Unii evadează, știi? Unii scapă, cumva. Sunt grațiați, sunt exonerați, sunt […]
La plecarea din Pingwe, o pocnitură și-un fleoncănit din stânga față, fleop-fleop-fleop. Mașina se hâțână-n ritm, șoferul mormăie ceva ce sună a-njurătură și trage de volan. Oprește la o margine de drum african și ne facem semn, toată lumea afară, e pană, dracului. Coborâm, albi grăsuni, wazungi nedumeriți, și rămânem strânși unii-ntr-alții, suntem în Africa neagră, sinistrați de-un cauciuc spart, cine știe ce ne-așteaptă aici, departe de resort, în mijlocul sălbăticiei? Șoferul apucă și smucește de sub portbagaj o roată prăfuită, pe care-o târâie pe-asfaltul crăpat spre botul mașinii. O trântește cu năduf și scoate de undeva dinăuntru, de sub […]
După 11 ani, mi-am schimbat mașina. Am căutat îndelung înainte de a mă decide, am văzut zeci de review-uri video, am citit zeci de articole, am testat diverse modele. Da, știu, sunt pricinos și titirit, dar nu-mi place nici să arunc banii pe-un capriciu și nici să iau mașini doar ca să le vând după câteva luni. Nu spun că nu e și asta o variantă, cunosc oameni care fac așa și se distrează foarte bine, dar pe mine nu mă atrage asta. It’s not my kink; prefer să-mi aleg mașina pe-ndelete și s-o țin niște ani. Am căutat, deci, […]
Se adună la apus, pe faleza din Stone Town. În fața lor, soarele coboară în oceanul auriu printre nori kitsch. Copiii zburători își iau avânt, zdupăind în picioarele goale printre trecători, și sar spre soare cu brațele întinse, ca și cum și-ar desface aripi imaginare. Plutesc două secunde prin aerul cald, apoi străpung apa și se scufundă. Pământul îi trage-n jos, aerul din plămâni îi ridică. O secundă, două, sunt din nou imponderabili, învăluiți de-un miriad de bule argintii, apoi ies la suprafață, chiuie, urcă pe scara de piatră alunecoasă a barcagiilor și o iau de la capăt. Într-o parte, […]
La reflux, siluete feminine se-ndreaptă spre orizont, prin apa strălucitoare a Oceanului Indian. Privită de pe plajele albe ale Zanzibarului, scena e un vis cinemagic: deasupra, cer albastru și nori maiestuoși; în față, smarald și turcoaz în degradé, cât vezi cu ochii; sub picioare, nisip cremos, imaculat. Se aude vântul în cocotierii din spate iar din depărtare vine vuietul profund al oceanului care se sparge în recif. Femeile merg sute de metri prin apa caldă, scăzută, până la micile lor ferme de alge: câteva rânduri de bețișoare înfipte în nisip, în locuri din care apa nu se retrage de tot […]