Un obicei foarte frumos de observat în Thailanda, cel puțin în zonele unor situri istorice: localnicii vin să viziteze ruinele înveșmântați în port tradițional. Când i-am văzut pe primii thailandezi îmbrăcați așa printre ruine, am crezut că e vorba despre niște actori puși să defileze pentru turiști, dar fenomenul este autentic și pare să fie un obicei foarte popular, la care localnicii se raliază cu zâmbete și bună-voie. De altfel, aceste costume pot fi cumpărate dintr-o grămadă de magazine, mai ieftin sau mai scump, după buzunar, ceea ce confirmă popularitatea obiceiului. Mai mult, le place să fie fotografiați de străini […]

ilele trecute, administratorii Castelului Bran și-au cerut scuze turiștilor (practic, în locul statului român) “pentru toate mizeriile prin care trebuie să treceţi ca să vă puteţi bucura de un sfârşit de săptămână binemeritat la munte”. Referința indignată, și pe bună dreptate, este la DN73, adică porcăria de drum național care leagă Râșnovul de zona Bran-Moeciu. Această șosea a fost lăsată de izbeliște decenii la rând, până a ajuns ca scăpată din bombardament. După ce a decis să înceapă lucrările de reabilitare, CNAIR a căutat vreo 7 ani finanțare înainte să deschidă efectiv șantierul, în 2016, șantier care este acum cvasi-abandonat […]

Să ne îndulcim. Am ezitat dacă să vă zic că știu unde se mănâncă cele mai bune pastéis de nata din Lisabona sau doar că știu un loc unde se mănâncă pastéis de nata pur și simplu foarte bune în Lisabona. Eh, până la urmă… eu aici le-am găsit pe cele mai bune și, din punctul meu de vedere, sunt pe primul loc. Dac-or mai fi și altele, ok, ziceți în comentarii, că mai facem schimb de experiență. Deci: când ajungeți la Lisabona, o să vedeți peste tot pastéis de nata, adică tartele acelea cu cremă un pic caramelizată, desertul […]

Hai c-am ajuns și aici, după 11 ani cu blogul ăsta: primul articol de gagici, în sensul că-i cu poze colorate cu flori, dacă vă puteți imagina. Da, știu, știu – doar că nu m-am putut abține. Săptămâna trecută, într-una din zilele de vacanță din Singapore, am ajuns (mai degrabă târât, la drept vorbind, “pfui, flori, nu mai bine mergem să mai mâncăm ceva pe undeva?”) în Grădina Națională de Orhidee – și am rămas cu gura căscată. E acolo un delir de culori și forme, o feerie în nuanțe de curcubeu, un asalt magnific de frumusețe și delicatețe, mii […]

Ajungi în Singapore, iei un taxi, conversezi nițel cu șoferul, ăsta te-ntreabă de unde ești și-i spui Romania cu o anume ușurare defensivă pe care nu prea vrei s-o admiți, dar, mna, asta e, parcă altfel zici de unde vii când aterizezi în Italia sau în Franța sau în Germania, însă acum ești în partea cealaltă a lumii, departe de reputația aia nasoală, te simți chiar binișor, dar asta până când închizi gura și șoferul de taxi replică instantaneu: – Romania? Ah, the ambassador… Futu-i, da, ambasadorul, uite cum n-au uitat singaporezii nici după aproape un deceniu povestea aia mizerabilă […]

La plecarea din Pingwe, o pocnitură și-un fleoncănit din stânga față, fleop-fleop-fleop. Mașina se hâțână-n ritm, șoferul mormăie ceva ce sună a-njurătură și trage de volan. Oprește la o margine de drum african și ne facem semn, toată lumea afară, e pană, dracului. Coborâm, albi grăsuni, wazungi nedumeriți, și rămânem strânși unii-ntr-alții, suntem în Africa neagră, sinistrați de-un cauciuc spart, cine știe ce ne-așteaptă aici, departe de resort, în mijlocul sălbăticiei? Șoferul apucă și smucește de sub portbagaj o roată prăfuită, pe care-o târâie pe-asfaltul crăpat spre botul mașinii. O trântește cu năduf și scoate de undeva dinăuntru, de sub […]

Se adună la apus, pe faleza din Stone Town. În fața lor, soarele coboară în oceanul auriu printre nori kitsch. Copiii zburători își iau avânt, zdupăind în picioarele goale printre trecători, și sar spre soare cu brațele întinse, ca și cum și-ar desface aripi imaginare. Plutesc două secunde prin aerul cald, apoi străpung apa și se scufundă. Pământul îi trage-n jos, aerul din plămâni îi ridică. O secundă, două, sunt din nou imponderabili, învăluiți de-un miriad de bule argintii, apoi ies la suprafață, chiuie, urcă pe scara de piatră alunecoasă a barcagiilor și o iau de la capăt. Într-o parte, […]