A revenit în actualitate discuția asta, cu toate nelămuririle aferente: când e referendum de modificare a Constituției și când nu? În urma unei discuții cu Moise a rezultat textul de mai jos. E primul guest-post semnat de Moise pe blogul meu. Citiți-l, comentați, decideți. Mă cert cu Petreanu. Nimic nou până aici. Care-i diferența între un referendum consultativ și unul decizional? Niciuna, îi spun. Chestie de proceduri. “Eu te întreb de diferența dintre Dacie și BMW și tu îmi spui că amândouă merg pe șosea”, replică el, cu tonul ăla de redactor-șef (da, încă mă mai calcă pe bătături). Prietene, […]

Are președintele Iohannis un talent să cadă cu fața-n în folclor, ceva de speriat. De la “ghinion!”-ul campaniei electorale, apoi agale prin lentoarea proverbială care-i anesteziază orice ieșire publică, la oximoronul aproape-hotărârii de a declanșa, sau nu, un referendum consultativ pe chestiuni de Justiție, președintele oferă generos, dezamăgiri susținătorilor și muniție contestatarilor. Dar, fie – defilăm cu ce avem. Ce ne dă? Avem aici, probabil, primul șah semnificativ pe care Klaus Iohannis îl dă guvernării PSD, în sensul în care împinge adversarul nu doar în defensivă, ci și în situația în care nu are, drept răspuns, decât mișcări dezavantajoase. Ce […]

unt, oare, gândurile şi alegerile noastre zilnice chiar ale noastre în totalitate? În cartea lui, Puterea Obiceiurilor, Charles Duhigg povesteşte cum departamentul de analiză a clienţilor a gigantului Target (reţea de magazine din SUA) a reuşit să identifice faptul că o adolescentă era însărcinată înaintea părinţilor ei. Istoria a suscitat nenumărate comentarii – multe neîncrezătoare – fără însă ca mulţi să ştie că Andrew Pole, şeful departamentului în cauză, anunţase posibilitatea încă din 2010, la o conferinţă de statistică. Target are milioane de consumatori cărora le cere şi adună orice frântură de informaţii. Cu toate acestea, nici nu se compară […]

Oscilez între revoltă și amuzament când văd cum se dau de ceasul morții pesediștii să blocheze, prin abuz și furt, avansul inițiativei “Fără penali în funcții publice”¹. Revoltă față de ticăloșia celor care au hărțuit și au împiedicat cetățenii să-și exprime opinia despre o chestiune de interes public, iar acum fură dosarele cu semnături². Amuzament față de prostia argaților de partid care, prin străduința de a scufunda această inițiativă, nu fac altceva decât s-o popularizeze și s-o valideze. Adică fac exact singurul lucru pe care-l pot obține, de fapt, susținătorii inițiativei “Fără penali”: să se vorbească despre propunerea lor, să […]

Tolo s-a supărat pe mine că nu cred în onestitatea poveștii cu copilul înfiat de dna Dăncilă. M-a făcut “Gâdea în oglindă” sau cam așa ceva.* Mă știu cu Tolo din anii ’90, îl respect foarte mult, cred că e unul dintre cei mai buni gazetari ai României, am lucrat împreună, mai bine sau mai rău, ne-am mai și ciondănit uneori, deh, dar așa nemulțumit nu l-am văzut niciodată. Păi, ce să zic, se mai întâmplă. Supărare sau nu, eu nu înțeleg în continuare care e interesul public în expunerea înfierii unui copil, dacă nu e nicio ilegalitate la mijloc. […]

Mă uit la PSD, cum încearcă să se spele pe mâini de eliberarea a 14 mii de infractori și observ că, cu cât se zbate mai mult, cu atât se afundă mai mult. Avem abordarea cinic-doctă: “Efectele cred că ar fi fost aceleași și dacă (deținuții) ar fi stat un an în plus în închisoare”, zice Oana Florea, deputat PSD. Sigur, doamnă, oferiți-vă dv. în locul adolescentei date cu capul de ciment în holul blocului de un recidivist, ca să evaluați mai bine “aceleași efecte”. Avem abordarea teoretic-găunoasă: “În niciun caz (nu simt vreo responsabilitate – n.m.)”, spune deputatul PSD […]

Sunt cititor de când mă știu, dar să scriu ceva, despre orice, este totuși în afara zonei mele de confort. Astăzi fac acest demers fiindcă e în logica deciziei pe care am luat-o acum ceva timp, de a mă implica în viața cetății mai mult decât doar prin vot. Am mai spus aici drept comentariu, acum câteva zile: pentru mine emigrarea nu e o soluție și, cumva, mă simt dator să fac ce pot eu ca țara să fie populată cu oameni cât mai de calitate. Astăzi demersul se referă la poziția anti-sistem bancar pe care o văd în comentarii […]

În Imperiul Țarist, prima cale ferată a fost construită abia în 1837. Avea 27 km lungime și lega palatele familiei țarului din Sankt Petersburg și Tsarskoe Selo. Valoarea economică a acestei linii era, evident, nulă. Când țarii își făceau prima lor linie de cale ferată din Rusia, pentru uz personal, vestul Europei avea deja mii de kilometri (2.500 în Franța, peste 5.000 în Germania) iar în Marea Britanie era funcțională o rețea completă, la nivel național, care aducea transportul feroviar practic în fiecare oraș și în majoritatea satelor cu oarecare semnificație. Transportul pe calea ferată a scăzut considerabil costurile de […]