Nu-mi revin după întâmplarea cu infractorul trimis de PSD în Biroul Electoral Central ca să se ocupe de alegeri – și de referendumul CpF. Slavă cerului, a existat o reacție din partea BEC care a comunicat, ieri, că PSD l-a înlocuit la cerere pe dl Vasilescu cu un alt domn, Pavelescu – care, să sperăm, nu are cazier. Rămâne, însă, fapta: PSD a trimis un tip cu cazier să se ocupe de alegeri. Carevasăzică, dacă nu știi subiectul, uite (altfel, sări peste această casetă): După ce a ieșit de la pușcărie, dl. Vasilescu a revenit, nu-i așa, între prieteni. În […]

Scurt teammbuilding de burdihan ieri la prânz cu Luca și Zaf. Luca ne anunță că a aflat de o chinezărie unde mănâncă “chinezi adevărați”, deci nu e de ratat. Ne-nvârtim, găsim locul, verificăm înăuntru, într-adevăr, niște chinezi la o masă, chelnerițe chinezoaice, ceva șefă tot chinezoaică, deci e-n regulă. Ieșim pe terasă, la soare, că înăuntru nu se poate sta de miros (e ceva în regulamentele cârciumilor chinezești care interzice ventilația?) și apare ospătărița… cred, pentru că se plasează fix în spatele meu. – Haideți, veniți în față, zic, că nu vă văd. – Nu, aiți, face ea dinspre ceafa […]

O ştiu pe R. de câţiva ani, ne-am mai intersectat pe diverse holuri de redacţii, dar niciodată n-am interacţionat mai mult de “bună”, “Crăciun fericit” sau “vacanță frumoasă şi ţie”. Până într-o zi, când mi s-a părut că șchioapătă vizibil şi are fruntea încruntată de durere. “Ai păţit ceva? Ai căzut?”, am întrebat-o. Mi-a zâmbit, a tăcut, a strâns din maxilare. De durere. Şi de furie, aveam să aflu două fraze şi trei minute mai târziu. R. suferă de o boală care îi macină, încet, articulaţiile. Are demult o proteză de şold, a avut nevoie de încă una, “și n-au […]

Ministrul Finanțelor propune diferențierea serviciilor medicale de care beneficiază cetățenii în funcție de cât de mult plătesc aceștia sub formă de asigurări de sănătate. Cu alte cuvinte, toată lumea-i egală în sistemul medical de stat, dar unii ar putea deveni chiar mai egali decât ceilalți, dacă plătesc mai mult (ca procentaj din venituri). Dublă șmecherie și dublă discriminare: statul le ia tuturor salariaților din țara asta, că vor, că nu vor, asigurare de sănătate (CASS), 10% din salariu. În schimbul acestor bani, pe care ni-i ia fără să ne lase opțiunea vreunui refuz, statul trebuie să organizeze, să finanțeze și […]

Cumva, două incidente petrecute ieri definesc o bună parte din țara asta. Unul, știut deja de toată lumea, ultra-distribuit și comentat. Celălalt, completamente banal, anonim și neobservat. Ele au, însă, un numitor comun: i-aș zice gherțoism aspirațional, în sensul în care, în România, a fi gherțoi, cocalar, mitocan etc. este, din păcate (și pentru foarte mulți), o aspirație, nu o rușine. Primul incident e cel de la Otopeni, unde omul de afaceri Gigi Becali și europarlamentarul Cristian Preda au avut un conflict verbal violent, pigmentat cu înjurături, amenințări și cu niște șuturi în genți (sau pe-acolo). Că primul a dat […]

Să ne îndulcim. Am ezitat dacă să vă zic că știu unde se mănâncă cele mai bune pastéis de nata din Lisabona sau doar că știu un loc unde se mănâncă pastéis de nata pur și simplu foarte bune în Lisabona. Eh, până la urmă… eu aici le-am găsit pe cele mai bune și, din punctul meu de vedere, sunt pe primul loc. Dac-or mai fi și altele, ok, ziceți în comentarii, că mai facem schimb de experiență. Deci: când ajungeți la Lisabona, o să vedeți peste tot pastéis de nata, adică tartele acelea cu cremă un pic caramelizată, desertul […]

Mai am o întâmplare de la Henri Coandă – e fie despre tupeu fără limite, fie despre prostie fără limite, încă nu m-am lămurit. De data asta, nu e vina administrației aeroportului, ci a unor românași verzi, d-ai noștri. Vineri seară m-am dus să iau un prieten de la aeroport (ne mai ajutăm între noi când putem, ca să evităm negocierile alea penibile cu taximetriștii). Nu-i niciodată simplu să intri în parcarea aia de la Sosiri, că ba e stricată vreo barieră, ba se-ncurcă unii cu accesul spre salonul de protocol și dau în marșarier, mă rog, d-ale vieții, dar […]

Hai c-am ajuns și aici, după 11 ani cu blogul ăsta: primul articol de gagici, în sensul că-i cu poze colorate cu flori, dacă vă puteți imagina. Da, știu, știu – doar că nu m-am putut abține. Săptămâna trecută, într-una din zilele de vacanță din Singapore, am ajuns (mai degrabă târât, la drept vorbind, “pfui, flori, nu mai bine mergem să mai mâncăm ceva pe undeva?”) în Grădina Națională de Orhidee – și am rămas cu gura căscată. E acolo un delir de culori și forme, o feerie în nuanțe de curcubeu, un asalt magnific de frumusețe și delicatețe, mii […]