Încă două teme suplimentare interesante din ultimul barometru Europa FM/IMAS.
Am vrut să aflăm cum au evoluat veniturile respondenților în acest an. Răspunsul e dramatic. Mai mult de o treime dintre respondenți spun că veniturile gospodăriilor lor au scăzut mult sau foarte mult:
Probabil că veniturile au scăzut mai ales în cazul angajaților din mediul privat, ceea ce mai adaugă un grad de injustiție acestei traume.
Consumul a fost motorul creșterii economice a României în ultimii ani. O creștere nesănătoasă, în condițiile în care consumăm mai mult din import iar investițiile au fost mereu neglijate sau de-a binelea anulate.
Știm că recesiunile – sau, mai grav, depresiunile economice – au o componentă psihologică importantă. Aș vrea să avem și noi o cercetare sociologică periodică privind gradul de încredere al consumatorilor în economie, așa cum au americanii un „consumer sentiment report”. Când o proporție importantă a populației e pesimistă și se așteaptă la vremuri grele, automat își taie cheltuielile și își reduce consumul. Mai puțini bani cheltuiți înseamnă mai puține businessuri viabile, mai puțini angajați, mai puține taxe plătite, iar asta determină reducerea suplimentară a veniturilor, ceea ce reamorsează spirala. Dacă au resurse și inteligență, guvernele intervin pentru întreruperea spiralei cu măsuri anticiclice. Dar nu e aproape niciodată ușor și nici imediat. În cazul României, nici resursele și nici inteligența nu-s niciodată îndestulătoare.
Aici vine a doua evaluare sociologică făcută în barometrul Europa FM/IMAS. Am cerut respondenților să evalueze criza provocată de pandemie, dând o notă de la 1 la 10 („1”, deloc grav, „10”, foarte grav). Am codificat apoi în spectru color răspunsurile, ca să fie mai simplu de înțeles. Ce e roșu sau spre roșu reprezintă sentimente de pesimism, îngrijorare, preocupare – de natură să agraveze criza. Ce e cu albastru, verde, etc, e mai bine. Iată:
Rezultă că aproape doi din trei români sunt îngrijorați în diverse grade de impactul crizei provocate de pandemie asupra vieților lor, iar unul din cinci este realmente foarte îngrijorat.
Acum, s-ar putea să fie vorba de o reacții firești, în bună măsură, față de un pericol sanitar, sau de o anume prudență pur umană în fața unui fenomen necunoscut, cu potențial disruptiv. Dar teama asta, rezerva, prudența și atitutinea retractilă care apasă o parte atât de importantă a societății va avea, inevitabil, efecte economice.
4 comentarii Adaugă comentariu
Cam aceleași procente le-ai obține si prin vest, nu e doar Romania grav afectată.
Si, nu, nu este doar teama sanitara (promovată intens si într-un mod dobitoc de catre media românească). De fapt, in Germania, printre colegii mei, asta-i ultima grija. Prima temere este strict legată de latura economică. Cand vânzările din industrie sunt cu 50-60% mai jos decât in anii precedenți, iar tu ai un singur venit in familie, te cam doare fix undeva de Corona si începi sa te gândești cum o scoți financiar la capăt să-ți întreții copiii.
Ideea e ca societatea modernă, bazată pe consum si pe creștere continua, nu poate funcționa normal intr-o atmosfera de teama. Gazelele nu-și vor umfla matzul in liniste, cat timp sunt conștiente ca leul e printre ele.
Așadar, daca media (ca sa-si umfle propriul maț), promovează doar teama, “gazelele” vor sta flămânde si captive in aceasta teama a morții iminente.
Imi este suficient sa deschid seara 10 minute un post de știri din Romania, pentru a ma umple de spaima 😐 Adică, ok, inteleg sa raportezi punctual cateva minute o statistica, apoi sa treci la chestii serioase si pozitive.
Pai când ai peste 1 milion în șomaj tehnic deja vorbim de peste 20% din totalul angajaților cărora li s-au redus veniturile cu 25%, însă pe lângă asta mai e o pătură importantă, cei care lucreaza la negru care nu pot accesa șomajul tehnic și cărora foarte probabil li s-au redus veniturile mult mai dramatic.
Prea multa lume se plange si vrea totul de-a gata. Eu unul mi-am mai luat inca o jumatate de norma ca munca si acum castig mai mult ca inainte de inceperea pandemiei. Marea majoritate a oamenilor nu viseaza decat salarii ca in vest pe munca ca in Romania….
Puterea de cumparare mi.a scazut. Dar cu lucratu de acasa, mi.au scazut cheltuielile – nu mai mananc la cantina / restaurant la pranz.