Scurt teammbuilding de burdihan ieri la prânz cu Luca și Zaf. Luca ne anunță că a aflat de o chinezărie unde mănâncă “chinezi adevărați”, deci nu e de ratat. Ne-nvârtim, găsim locul, verificăm înăuntru, într-adevăr, niște chinezi la o masă, chelnerițe chinezoaice, ceva șefă tot chinezoaică, deci e-n regulă. Ieșim pe terasă, la soare, că înăuntru nu se poate sta de miros (e ceva în regulamentele cârciumilor chinezești care interzice ventilația?) și apare ospătărița… cred, pentru că se plasează fix în spatele meu. – Haideți, veniți în față, zic, că nu vă văd. – Nu, aiți, face ea dinspre ceafa […]

Ați văzut piesa care a câștigat la Eurovision? Merită. Te face să-ți pui întrebări. Adică, știți? Eurovision nu e vreun program de nișă. Anul trecut audiența a fost de peste 180 de milioane de oameni, și nici nu s-a difuzat în Rusia. Anul ăsta probabil că trece de 200. De votat, se votează mixt, știți prea bine, cu juriu și vot popular, deci nu e ca și cum piesa ar fi fost preferată de “specialiști” în dauna publicului, să zicem, sau invers. A nu se înțelege că-i calific în vreun fel pe cei care apreciază melodia. Muzica vine în nenumărate […]

Făceți-vă un favor: data viitoare când ajungeți în Praga, căutați statuile și instalațiile controversate ale unui artist plastic ceh cu totul neconvențional, David Černý. Sigur, bifați ceasul astronomic, Podul Carol, piața orașului vechi, dar faceți acest quest pe la statuile lui Černý și veți primi, în schimb, un amestec curios de sentimente: surpriză, amuzament, nesiguranță, repulsie și multe altele, după cum e fiecare construit. Găsiți pe net descrierea și harta exponatelor – de altfel, pe lângă unele veți trece chiar în timp ce vă plimbați prin orașul vechi, cum ar fi, de pildă, “Embrionul” sau “Sigmund Freud”, iar pentru altele […]

August – în continuare cu mașina prin Mitteleuropa. Escală scurtă în Bratislava, câteva ore de pierdut și-un prânz de luat în drum spre Praga. Intrăm în capitala Slovaciei printr-o zonă industrială, ratăm o bretea, ne-nvârtim nițel și ajungem în orașul vechi, în cele din urmă. Parcăm pe deal, la intrarea în cetate, vedem un microbuz turistic și ne urcăm în el, șoferul țipă la noi și ne dă jos, pricepem, cumva, că n-avem bilet, ne oferim să cumpărăm de la el iar șoferul răcnește și mai tare, dând din mâini, ne retragem cam jenați. Luăm mașina, coborâm de pe deal […]

August. Vacanță prin orașele Mitteleuropei. Avem două zile programate în Praga. În prima, toarnă cu găleata. Un potop vertical ne cade-n cap din cerul plumburiu și ne ricoșează până-n turul pantalonilor din bălțile ce îneacă pavajul. Apa vine de peste tot. Suntem ca-ntr-o mașină de spălat. Ne-am luat niște pelerine de plastic cu glugă, dar nu scăpăm: umezeala e atât de mare încât, pe dedesubt, chiar dacă nu ne plouă, ne murează la condens și abur. Stoici, înotăm prin centru, dinspre Piața Wenceslas, pe lângă Catedrala Clement, spre podul Carol, cu gândul să urcăm, dacă nu ne scufundăm până atunci, […]

Ehei, păi dac-am fi noi președinte… Să fie acu’ domnu’ Dragnea la mâna noastră, cu desemnarea premierului, ce l-am mai frige, ce l-am mai fierbe! Traian Băsescu îi dă cu sete: “președintele Iohannis are obligația să ofere guvernarea altui partid, deoarece PSD este inapt pentru guvernare. Ce facem dacă pe dl. Dragnea iar îl apucă hachițele și vrea să-și dărâme guvernul?” Ne place sau nu dl. Băsescu, dar de data asta le spune pe bune. N-avem nicio garanție că următorul prim-ministru PSD va rămâne limba de pantofi a dlui Dragnea. Poate se-ncordează emanciparea și în următorul, mai știi? Hachițele dlui […]

Azi, un alt text uitat și regăsit prin arhivă cu ocazia curățeniei de 10 ani: e un comentariu pe marginea unei gulgute de campanie electorală – campania prezidențială din 2009. Atunci, între cele două tururi de scrutin (și cu 6 zile înainte de vizita fatală la spa-ul dlui Vântu), Mircea Geoană, încă favorit pentru câștigarea alegerilor, a încheiat un soi de “pact”, la Timișoara, cu PNL (Crin Antonescu), PNȚCD (Radu Sârbu, Gheorghe Ciuhandu) și FDGR (Klaus Iohannis). Nu știu ce spera să obțină, dar sigur nu se aștepta să primească o manifestație de protest drept răspuns, pentru că s-au strâns […]

Fac ordine în ciornele blogului – 12 ecrane de browser cu texte începute și neterminate vreodată, vreo 200 de capodopere de blogging ucise prematur de lipsa inspirației, plictiseală sau, cel mai plauzibil, de lene (lenea, ah, acest criminal în serie al marilor idei…). Deodată, dau peste un text nepublicat al lui Julius. Ce-o fi vrut să spună, nu știu, dar, iată, aproape 10 ani mai târziu, articolul lui, scris în noiembrie 2007, vede lumina tiparului (gen), să nu zică omul c-a lucrat degeaba pentru mine: Julius Maria D., o femeie de 35 de ani din satul Cordăreni, judeţul Botoşani, fugise […]