Frate, frate, dar bryndza-i pe bani

August – în continuare cu mașina prin Mitteleuropa. Escală scurtă în Bratislava, câteva ore de pierdut și-un prânz de luat în drum spre Praga. Intrăm în capitala Slovaciei printr-o zonă industrială, ratăm o bretea, ne-nvârtim nițel și ajungem în orașul vechi, în cele din urmă. Parcăm pe deal, la intrarea în cetate, vedem un microbuz turistic și ne urcăm în el, șoferul țipă la noi și ne dă jos, pricepem, cumva, că n-avem bilet, ne oferim să cumpărăm de la el iar șoferul răcnește și mai tare, dând din mâini, ne retragem cam jenați. Luăm mașina, coborâm de pe deal și găsim o parcare subterană, întrebăm două femei de la barieră dacă sunt locuri, ele se opresc din țipat una la alta și se uită urât la noi, intrăm oricum, că doar ne-om descurca într-un fel. Ne-nvârtim apoi pe străduțe și căscăm gura la vitrine; e-o vipie năucitoare, nici un copac pe ulițele pietruite, toate zidurile radiază ca-n cuptor. Intrăm într-o cârciumă, ne așezăm. După 5 minute apare un chelner și ne dă afară, înțelegem că toate mesele sunt rezervate pentru un grup, ceva, care urmează să apară la un moment dat, nu acum, mai încolo, dar poate chiar acum, face chelnerul vânt din brațe.

Prima impresie: localnicii nu par prea prietenoși.

În pragul leșinului, vedem două măsuțe libere la o terasă umbrită de fațada clădirii. Pare să fie un restaurant cu gastronomie băștinașă. Pe perete, simbolul cârciumii, un țap de benzi desenate care ne rânjește pișicher dintr-o ștampilă pe care scrie, circular, “Koliba Kamzik”.

Am nimerit în coliba unui țap.

Din colibă iese o slovacă în sarafan cu decolteu dreptunghiular. Pe pieptul ei, cuadratura cercului, în dublu exemplar. Când se apleacă să ne dea meniurile, mă uit politicos într-o parte. De pe perete, țapul rânjește, pișicher. Cer un Urquell, e rândul Ionelei să conducă (“de ce șofez eu mereu după masă?”).

Răsfoiesc meniul. Deodată, mă simt ca acasă. Nu e de la localnicii a căror țâfnă mi se pare cunoscută, chiar și la o mie de kilometri de casă, ci de la ingredientul de bază al majorității felurilor de mâncare: “bryndza”.

Avem, de pildă, “pravá ovčia bryndza na opečenom”, “cesnaková polievka s bryndzou”, “zemiakový posúch s pravou bryndzou”, “domáce bryndzové pirohy s kyslou smotanou” și chiar “bryndzové halušky so slaninou a pažítkou”, dacă vă vine să credeți.

Bryndza, bryndza peste tot!

Mai cer o bere, ca să reflectez la descoperire. Carevasăzică, brânza dacică era, de fapt, slovacă? Sau, dimpotrivă, slovacii numa’s alți daci? O fi existând și un tunel din Carpați până-n Tatra, să ducă dacii din Sibiu mai ușor brânza la Bratislava? Un munte energetic de caș și urdă, undeva?

Cum se spune la viezure-n slovacă? Dar la barză, varză, mânz, spânz?

Cuadratura cercului se-ntoarce cu-n carnețel și-un pix. Nu poartă verighetă. Îi rânjesc și eu țapului.

Hello, brânza sup, zic eu, și ea repetă, întrebător: bryndza supa? Îhî, fac eu, încântat. Ione pufnește. Chicken? întreabă ea. Yes, zice decolteul. U want bryndza? Ione scutură din cap că nu, îi e de-ajuns, ce atâta veselie cu bryndza asta, ne potolim? Chelnerița face o piruetă și țupăie spre bucătărie. La masa vecină, un rus în pragul hipertermiei își varsă berea pe el. Nevasta îl suduie printre dinți și scotocește printr-o sacoșă după șervețele. N-ar chema chelnerița pentru nimic în lume. de fapt, cred că i-a trecut și foamea – și lui, desigur, doar că pentru mai multe zile, o să afle curând.

Mâncăm, plătim, plecăm spre Praga. Ciudat, dar în mașină e liniște tot drumul.

30 comentarii Adaugă comentariu

  1. Super haios ! Big like !

    Thumb up 3 Thumb down 0
  2. Am tot rasfoit meniul ca sa dau si eu de “Cuadratura cercului”, da’ vad ca ai tinut-o pentru tine 🙂

    Hot debate. What do you think? Thumb up 11 Thumb down 2
  3. AAAAH ce superb scris, ce superba schita.
    Ar trebui cumva candva sa faceti un album cu schite, nuvele si fotografii.
    Ati avea un succes formidabil.
    Ceva din ce si cum scrieti ma face sa imi aduc aminte de “Eu si Charlie descoperim America” de John Steinbeck.

    Thumb up 3 Thumb down 1
  4. Haideti sa va dau eu explicatia 🙂 https://en.wikipedia.org/wiki/Moravian_Wallachia (contributia la razboiul de 30 de ani e cu adevarat fascinanta) La noi in scoli se preda doar istoria celor 2 principate, intr-un mod rupt complet de contextul international. Istoria Transilvaniei este ignorata, ca deh, nu erau romanii conducatori, iar istoria poporului roman in sine la nivelul Balcanilor e inexistenta. Asa ca sa nu ne miram ca aceste comunitati au disparut complet sau aia care inca mai supravietuiesc o sa fie istorie in vreo 2 generatii.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 14 Thumb down 2
  5. Din wiki link in link am aflat ca Ivana Trump e wallachian si se trage din neam de valahi. Deci urmatorul presedinte american (Donald Trump jr) e roman!! 🙂

    Thumb up 3 Thumb down 1
  6. Bine scris. Felicitari!
    Asteptam Praga.

    Thumb up 2 Thumb down 1
  7. Nu mă pot abține. Vă rog să ștergeți dacă sunt caraghioasă fără să-mi dau seama.
    Prin 92, cred, apărea revista ”România mare”. Se vindea pe sub mână și, în ungurime, parola era ”aveți brînză?”. Nu de alta, dar ungurii pronunțau ”brinză”, fără î, și erau ușor de depistat. Sau o fi fost o glumă? 🙂

    Thumb up 4 Thumb down 0
    • Nu.
      Asta e o poveste luata din “Padurea spanzuratilor” de Rebreanu, se studia la scoala mai demult.
      Dialogul era asa:
      Soldat român: – Zi ma brânza
      Prizonier ungur: – Brinza
      Si l-au omorat ca nu era român …

      Thumb up 0 Thumb down 0
    • Și eu îmi amintesc de povestea cu ungurii care cumpărau Romania Mare ca s-o ardă și erau verificați la românism cu brînza. L-or fi citit și capii revistei pe Rebreanu. Sau măcar șeful de la difuzare.

      Thumb up 0 Thumb down 0
  8. Bai, fain, da’ se termina prea brusc, prea repede. Ca si decolteul ala …

    Thumb up 6 Thumb down 0
  9. Faină povestea, dar un pic ne-terminată. Eram curios cum ți-a picat bryndza soup 🙂

    Thumb up 3 Thumb down 0
  10. #20

    eu am amintiri un pic mai frumoase despre Bratislava!
    Este adevarat, am dormit o noapte in Bratislava in drumul nostru spre Praga. Am rezervat pe Booking cum facem de obicei dupa ce am citit si parerile celor care au fost cazati inaintea noastra acolo.Am gasit foarte usor locatia, Dick, gazda a fost super, apartamentul: ultimul ragnet in ceea ce priveste confortul si modernismul. O singura amintire mi-a ramas pregnanta: rasul lui Dick si expresia fetei cand a vazut Skoda noastra noua in parcarea din fata blocului. A fost ceva intre mandrie ( Skoda se construieste in Slovacia) si mirare. Nu am inteles nici acum de ce a ramas asa mirat! Eu am vazut Loganuri si Duxtere la nemti si am fost numai mandra, nicidecum mirata. In rest, Bratislava, un oras curat si cochet, nu prea impresionant. In piata Primariei era un grup statuar impozant si un afis mare care anunta ca peste cateva luni Slovacia va adera la moneda Euro. Mi-amintesc clar si acum fata unui batranel intelectual care avea lacrimi in ochi si isi exprima in engleza supararea…

    Thumb up 3 Thumb down 1
  11. Cand am vazut logo-ul mi-am amintit automat de restaurantul / terasa respectiva din Bratislava.
    Si da, si eu am fost surprins sa vad ca si ei au bryndza, si ca servesc supa de bryndza..

    Legat de cuvantul si origininea cuvintelor brinza, viezure, varza etc.. Modalitatea prin care s-a ajuns sa se spuna ca ele ar fi cuvinte dacice s-a facut prin eliminare. Au luat cuvintele la rand, si ziceau: asta ii de origine latina, franceza, maghiara, slava, turca etc.. Si putinele cuvintele pentru care nu aveau o explicatie s-a spus ca atunci AR TREBUI sa fie dacice. Dar la cate popoare (goti, gepizi, cumani, avari..) au traiat aici, s-ar putea ca ele sa fi fost de alta origine, si nu dacice. Noi credem ca acele popoare au fost migratoare, si presupunem ca s-au oprit doar ca sa-si alimenteze caii cu motorina si apoi mars spre Vest… Povesti. Multi au stat si au dominat zona Romaniei moderne timp de sute de ani. Si atunci se poate ca ei au adus produsele / obiectele si cu ele si numele lor..

    Thumb up 3 Thumb down 2
  12. Iar la turci gasesti “çorba, köfte”… Adica exact ciorba si piftele/chiftele. Inclusiv pronuntia celor doua feluri e asemanatoare… Oare si turcii erau daci? :)) Sau au invatat retele de la Zamolxe? #ironie

    Thumb up 4 Thumb down 1
    • Naah, e viciversa, noi am luat de la ei – apropo, saray-sarma ai mâncat la turci? E un soi de baclava 🙂

    • Ciorba cu sh e de la persani ,și după cucerire a trecut la arabi.Evident civilizațiile nomade au copiat de la cele sedentare.Turcii erau doar mercenari care își duceau veacul în solda imperiilor persan și a califatului arab etc.

      Thumb up 0 Thumb down 0
  13. Creca pe undeva , intre cuadraturi, fatuca tinea iphonu cu vreo aplicatie din aia care o ajuta sa va ofere menu contextual. Cumva a mirosit si ea la voi un aer “fratern” si a vrut sa va simtiti ca acasa .

    Thumb up 1 Thumb down 1
  14. Wiki trimite doar la doi lingviști români din era comunistă. Sunt sigură că ”globalizarea” funcționa și ÎC, doar că atunci se numea transhumanță, migrație etc.

    Thumb up 1 Thumb down 0
  15. Dacă zăboveați (cuvânt slav de felul său, dar pronunțat în română pe fonetică foarte apropiată de slovacă) mai mult în Slovacia ați fi descoperit multe alte cuvinte cumva cunoscute.
    Slovacii au avut o comunitate destul de însemnată în România, după care cumva istoria i-a trimis acasă. Ăsta este și motivul pentru care cehii (și nu de ieri, de azi) spun despre slovaci că sunt “țigani români”.
    Când ajungi să interacționezi cu ei mai mult este surprinzător de mare numărul slovacilor care au avut bunici sau străbunici în România.

    Thumb up 0 Thumb down 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest blog folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.