Sistemul medical românesc pârâie din toate încheieturile, supus unei presiuni în creștere rapidă odată cu intensificarea epidemiei de covid-19. Pe alocuri, a început deja să cedeze.
Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) din Miercurea Ciuc sistează, pentru o săptămână, intervenţiile chirurgicale pentru pacienţii cronici, suspendă concediile de odihnă ale personalului şi reorganizează mai multe secţii, în contextul în care a crescut numărul de persoane infectate cu noul coronavirus, care au nevoie de îngrijire medicală.(2)
Imagini revoltătoare la Ploiești. Îmbrânceli și zeci de bolnavi care așteaptă în ploaie în curtea Spitalului Județean. Presa locală a surprins în imagini momentele tensionate petrecute la Spitalul Județean Ploiești, acolo unde s-au format cozi de zeci de pacienți care stau pur și simplu în ploaie, așteptând triajul epidemiologic și mai apoi să fie îndrumați către specializarea medicală de care au nevoie.(3)
„Situaţia de astăzi este una pe care noi am anticipat-o, din păcate. Presiunea asupra sistemului sanitar este evidentă. Vedem o presiune care continuă să crească şi acest lucru iarăşi este un lucru care a fost anticipat, având în vedere cifra cazurilor care apare în fiecare zi. Clar că un procent din aceste cazuri va ajunge în spitale, are nevoie de îngrijiri medicale avansate şi unii dintre ei chiar de terapie intensivă. (…) Acum, încet, încet, intrăm în logica medicinei de dezastre, în care trebuie un management diferit faţă de măsurile de prevenţie, măsuri de prevenţie care trebuie să continue pe linie epidemiologică, măsurile care să oprească răspândirea. Acestea sunt cele mai importante. Dar, în acelaşi timp, acum, ne confruntăm cu o situaţie care necesită aplicarea unor măsuri foarte bine calculate pentru a putea trata şi a putea asista numărul cel mai mare de pacienţi posibil”, a declarat marți secretarul de stat Raed Arafat, în videoconferinţa „Fenomenul SARS-CoV2. Gripa Sezonieră. Vaccinarea”, organizată de Profit.ro. (4)
Particularitatea eșecului, în acest caz, este că nu va fi vorba de un moment anume, de un crah spectaculos, o prăbușire asurzitoare, o implozie care să proiecteze nori de praf și resturi spre ecranele noastre tv. Nu. Va fi o colecție de știri din ce în ce mai repetitive și obositoare despre suferință și eșec, lipsă de soluții, proastă administrare și ghinion implacabil, dar, mai ales, va fi un caleidoscop de tragedii individuale, în permanentă mișcare, despre care nu vom afla niciodată dacă nu vom fi implicați, cumva, îm ele.
Și, din păcate, vom fi implicați din ce în ce mai des.
Pe măsura creșterii numărului de cazuri, pandemia devine o problemă din ce în ce mai personală. La început, era doar o neplăcere sau o pierdere financiară, sau ambele în același timp. Apoi am început să auzim de cineva, pe undeva, care se infectase. După aceea au apărut prietenii prietenilor. Acum, se îmbolnăvesc și, uneori, mor oameni pe care i-am cunoscut personal. Șocul e greu de absorbit. E greu să înțelegi de ce o persoană dragă a căzut victimă unei asemena nedreptăți letale – o persoană care ar fi trăit dacă cei din jur ar fi fost mai atenți, mai civilizați.
Acum câteva zile am primit un telefon tulburător la radio:
Probabil că am intrat deja în cercul vicios al creșterii numărului de victime din cauza scăderii capacității de intervenție a sistemului medical. De șapte luni vorbim și avertizăm despre pericolul copleșirii spitalelor, despre aplatizarea curbei, despre medicii prea puțini din spitalele subechipate. Acum vom experimenta alternativa de care trebuia să ne ferim.
Până la urmă, orice criză pandemică e o criză a numerelor mari. E crucial ca numărul cazurilor să fie cât mai mic, pentru ca numărul cazurilor grave să rămână cât mai mic. Mortalitatea provocată de covid-19 oscilează în jurul valorii de 3% din cazurile confirmate. Așadar, una e să ai de-a face cu 100 de cazuri în același timp, alta dacă sunt 100.000 în același timp. E o chestiune de proporții și ar trebui să fie simplu de înțeles – dar, probabil că într-o țară în care nivelul educației financiare este cel mai scăzut din Europa, diferența între 3% din 100 și 3% din 100.000 e mai greu de făcut.
În cazul Sars-Cov-2, problema este amplificată de contagiozitatea deosebit de mare a virusului. Iată o explicație foarte bună a diferențelor între gripă și covid, din acest punct de vedere, explicație oferită de un profesor de Terapie Intensivă din Marea Britanie:
Din păcate, un număr surprinzător de mare de oameni își mențin cu îndârjire mințile închise la argumente logice și științifice. Vom plăti cu toții pentru asta.
19 comentarii Adaugă comentariu
Crapa in toata Europa, Belgia, Bulgaria, Franta e pe acelasi drum , Elvetia a aprobat un ”ghid” medical care trimite practic orice persoana peste 80de ani direct la crematoriu, Cehia este scapata de sub orice control…toata lumea a baut petrecut toata vara amagindu-se ca virusul a fost invins de ultraviolete . si e de abia inceputul ,anul trecut prin aprilie mai dupa cateva saptamani ne alintam ca ne-am plictisit.
Mda… Scadența pentru fiecare nație, examenul suprem pentru: educație, corupție, pregătire, empatie, organizare, și multe altele. În altă ordine de idei, foarte elocvent englezul, mi-e teamă că pentru masa noastră de tâmpiți fani bitman și nu numai trebuiau niște planșe explicative, ceva gen clasa a III-a, cu imagini colorate, în care să se vadă de ce se ajunge la 59.000 doar de la un om. Și a uitat englezul să spună rata mortalității, că din ăia 59.000 SIGUR mor o parte, chiar dacă pentru marea majoritate e doar o răceală sau nici măcar. Și că nu mai e chiar atât de relevantă rata mortalității comparată între gripă și covid, pericolul mai mare în acest caz fiind tocmai ușurința cu care se răspândește covidul.
Mai e un dezastru in the making, Vlad. O bună parte din corpul medical (medici, asistenți, infirmieri etc) e aproape de sau deja în burnout. Dincolo de cele câteva figuri publice care par calme și de ocazionalii nemernici cu șpaga-n suflet dați în fapt pe la TV, există mii de oameni a căror sănătate mentală e pe margine sau deja compromisă. În vâltoarea pandemiei nimeni nu remarcă the 1000-yards stare; nu se știe că există deja oameni cu PTSD după luni întregi de schimburi de 12 ore în echipament de protecție. Odată trecută cumva pandemia asta o să ne trezim cu un corp medical defect (așa cum se vede deja în alte țări) cu care… ce facem? Când o să luăm în serios și sănătatea mentală, noi ca țară?
Pe langa lipsa de dotari din spitale, sau a igienei populatiei (in general), sa amintim si stilul de viata extrem de nesanatos (si nu vorbesc aici despre bula de hipsteri cu banuti ok, care ies decat la o berica si gatesc diverse chestii exotice, de le vezi pe youtube).
Romanul in general mananca mult si foarte prost. Aproape zilnic baga prajeli, stropite din plin cu bere romaneasca si pansate frumos cu o puzderie de paine alba, turceasca, de cea mai proasta calitate. Daca adaugi la toate acestea si „doftoriceala proprie cu pumnul de pastile, de cate ori exista o mica durere”, iti da solutia perfecta pentru numarul mare de decese raportat la numarul de infectari.
Apropo, doua publicatii interesante:
-> Cum ar trebui organizat un spital „COVID” : https://www.who.int/bulletin/online_first/BLT.20.261016.pdf?ua=1
-> Estimarea ratei mortalitatii din pricina „COVID” : https://www.who.int/bulletin/online_first/BLT.20.265892.pdf
Te rog…toate ca toate,dar pana la berea romaneasca… 🙂
Suna cinic, dar eu as vrea sa vad o statistica a cazurilor cu comorbiditati care intra in spital si ies pe picioarele lor impreuna cu cei care din pacate nu mai ies, versus numarul de comorbiditati care nu mai ajung sa fie tratati in unitati spitalicesti. Si nu doar de la noi. Astfel, ne vom da seama mai bine de cat de eficient este tratamentul. Caci, din ce zic unele analize, valul doi pare mult mai mare decat primul, dar asta doar pentru ca se testeaza mult mai mult, caci rata mortalitaii este mai mica decat in martie-aprilie. In realitate, si metodele de tratare au evoluat, poate protejam mai bine categoriile vulnerabile etc.
Pe de alta parte exista un grafic al mortilor cu diverse cauze in 2019 vs 2020, bazat pe date de la INS. Din pacate, nu-ti poti da seama daca cifrele mai mici la suferinzii de inima, diabet, cancer etc. sunt mai mici in 2020 fiindca o parte au murit de COVID sau pentru ca nu au mai avut acces la locurile din spital (din cauza COVID), deci poate ca nu s-a stabilit cauza mortii.
Din pacate, datwle INS arata o crestere a numarului de morti an pe an, in ultimele luni.
Vlad, eu am facut referire la articolul de pe HN de azi, cu un raport al INS scos la solicitarea HN. Aici apar, pe primele 8 luni, 176362 decese in 2020 si 176745 in 2019. Diferenta e mica si, intr-adevar, parca nu se potriveste cu ce anuntasera anterior. Sau articolul de pe HN contine greseli.
Am vazut articolul, sunt niste neconcordante intre graficele alea care trebuie explicate/corectate. O alta info de la INS, de acum vreo doua saptamani, arata ca nr deceselor a fost semnificativ mai mare in iulie august 2020/2019: https://bit.ly/35HOC3z
Vedem ce urmeaza, odata cu cresterea abrupta a numarului de cazuri.
Prima jumatate a anului 2020, in special ianuarie si martie, a avut un numar anormal de mic de morti, asa ca cumulat 2019 si 2020 par similari ca numar de decese. In schimb din iunie incoace (pana in august ca atatea date sunt publicate) numarul de decese a fost in crestere si peste media anilor anteriori. Astept cu interes urmatoarele date care se publica in jur de 10 ale lunii, dar nu ma indoiesc ca va exista o crestere semnificativa in continuare.
Există o soluție simplă.
Eliminarea cauzei principale de răspândire.
„Comportamentul” insidios al Covid-19 nu permite decelarea indubitabila a modului de răspândire și condițiilor care cresc riscul de a se ajunge la forme grave ale bolii.
Cu toate acestea în mod logic cei care sunt cel mai puțin afectați sunt și cei mai susceptibili de amplificarea răspândirii.
Trecerea școlilor în scenariul roșu este soluția.
@Plain Sight: Inchiderea scolilor, ar fi doar o parte dintr-o solutie subreda. Ce te faci cu o gramada de copii care locuiesc impreuna cu bunicii, deoarece parintii sunt plecati pe la munca prin afara? Ce te faci cu cei care locuiesc impreuna cu parinti abuzivi? Cine are grija de ei?
Scolile ar fi bine sa stea cat mai mult timp deschise, pentru a salva ceva din viitorul acestei societati. Mai degraba o componenta a solutiei ar fi implementarea de urgenta a unei institutii care sa aiba drept scop sustinerea directa a celor cu probleme medicale (inclusiv pe cei varstnici): sa le aduca la domiciliu alimente, medicamente si sa le ofere gratuit consiliere psihologica.
@Plain Sight
Inchiderea scolilor poate parea o solutie doar pentru sistemul medical.
La cat de bine au administrat autoritatile proiectul ‘Scoala Online’, mie nu mi se pare decat o bataie de joc la adresa celor care chiar vor sa invete.
Iar ‘Inghetarea anului scolar’ este doat o chestiune pur teoretica trecuta in lecislatie!
Daca s-ar ajunge la asa ceva, din moment ce nu se degreveaza invatatori de la clasa a IV-a, cine preia copiii care ar trebui ca la anul sa intre in clasa intai?!?
in afara de asta, nu poate garanta nimeni ca peste un an pandemia va fi sub control.
Amintesc de faptul ca Finlanda a luat masuri restrictive in primavara, prntre masurile respective NU A FOST inchiderea scolilor, iar controlul pandemiei este de invidiat!
Cheia este in primul rand la societate, in al doilea rand la autoritati si nu in ultimul rand la sistemul medical.
In iunie, cand Australia sau Noua Zeelanda au dat publicitatii studiul conform caruia virusul acesta se simte cel mai bine la 4 grade Celsius, orice medic cat de cat dedicat si cu mintea la purtator isi putea da seama ca in toamna tarzie cu zile cetoase si temperaturi medii de 4 grade, pandemia va scapa de sub control. In acest context presupun ca Prof. Dr. Rafila, Dr. Arafat, Dr. Tataru si altii au incercat sa explice autoritatilor care este situatia. Cum au pregatit autoritatile sistemul medicat din Romanaia pentru situatia de care au fost prevenite?
@Aurel
Menținerea cursurilor in scenariul verde nu salvează educația care în ansamblul ei este un dezastru și după cum se vede nu salvează nici aparențele.
Școala nu rezolvă cazuri sociale.
Viitorul societății a fost subminat sistematic timp de 30 ani și acum ne trezim acum că suntem surprinși de o înapoiere endemică, de lipsa de abilități digitale a „prestigioaselor” cadre didactice și de incapacitatea de ieși din inerția orgoliilor prostești.
@Pricinosu
Să compari sistemul de învățământ din România cu cel din Finlanda este cel puțin exagerat si complet nepotrivit contextului.
Propui de fapt sa oprim toamna sau agitația inutilă?
Trecerea școlilor în scenariul roșu chiar nu este o tragedie. Trăim într-o „era digitală” care ne-ar putea ușura viața și ne împiedicăm in detalii care pot avea soluții extrem de simple.
Problema școlii online nu este a autorităților ci a „prestigioaselor” cadre didactice care nu își pot afișa public incompetența deși toți au pagini de Facebook patetice.
Orice profesor fără complexe poate preda o lecție cu un trepied si propriul telefon sau chiar cu un selfiestick.
Trăim într-o societate atât de bolnavă de propria prostie încât Covid-19 este mult mai eficient în contextul acestei comorbiditati.
Pentru conformitate:
https://www.medrxiv.org/content/10.1101/2020.10.24.20218321v1.full.pdf
Nu v-ati plictisit de atata critica la adresa sistemului? Am inteles de mult ca e unul prost, ca mai e mult de munca etc. Nu se va schimba peste noapte, desi se simte o mica evolutie de la an la an. Dar oare nu ar fi cazul sa mai criticam si minunata populatie din interiorul granitelor acestei tari frumoase? Din primavara situatia se va remedia, vor fi disponibile la scara larga vaccinurile. Pana atunci, cat de greu este sa ne luam orice masura de precautie, sa acceptam ca unele lucruri e bine sa fie interzise pt ca asa considera specialistii, chiar daca noi nu intelegem, sa acceptam ca nu le stim noi pe toate? Suntem un neam de paranoici si de indolenti. Nu mai criticati atat sistemul, ni-l meritam.
Atat timp cat criticile sunt punctuale (deci nu repetitive) e ok sa tot vina. Orice sistem are nevoie de feedback ca sa se imbunatateasca. Daca vrea.
N-are a face ca ni-l meritam sau nu, sistemul. E de dorit oricum sa fie imbunatatit.
Asta, ca si altele, nu sunt articole filozofice…sunt la obiect si la zi.
nu se mai poate! trebuie sa iesim cat mai multi la proteste si la vot! trebuie sa reusim sa convingem cat mai multi oameni sa scoatem ciuma rosie care blocheaza parlamentul de ani si ani de zile! noi, cei putini, numai prin actiune vom reusi sa facem o Romanie normala! inca nu e prea tarziu! in aceasta campanie electorala trebuie sa iesim si sa blocam ofensiva pesedisto-borista-securista! nu mai stam in case! la actiune si la vot, oameni buni!
Logica medicinei este sa acorde ajutor tuturor . Când fluxul pacientilor depășește capacitatea de ajutor ( dezastrul ) se încearcă salvarea celor care consuma cele mai puține resurse ( timp ,paturi,etc ) si au șanse mai mari de supraviețuire. Nu in ultimul rand se salvează cât mai mulți ani de speranta de viata. Vei salva un tânăr fara comorbiditati în stare grava în dauna unui vârstnic cu multe boli în stare critica . În mod normal ambii au același drepturi la resursa sanitara ,dar când aceasta e depășită….