Guvernul care ar putea trece tocmai pentru că nimeni nu vrea să guverneze
Lui Luca Niculescu i se va cere să facă omletă fără să spargă vreun ou - și cred că nici tigaie nu-i vor da, că va fi fost oprită pe la ceva chef de partid prin Mykonos sau echivalent.

Luca Niculescu are, paradoxal, șanse mai bune să ajungă premier decât ar putea sugera spectacolul de neîncredere care însoțește desemnarea sa. Nu pentru că s-ar fi produs peste noapte vreo iluminare colectivă în politica românească și nici pentru că partidele ar fi descoperit brusc virtuțile responsabilității, ci, pur și simplu, pentru că situația se deteriorează atât de rapid încât chiar nu mai poate fi lăsată nesupravegheată.
Cu alte cuvinte, cineva trebuie să intre în bucătărie, pentru că oala începe să dea în clocot – și în foc. Evident, toți ceilalți bucătari ipocriți, plătiți de electorat să bucătărească vor rămâne pe hol, chibițând și comentând mirosul de ars.
Sunt câteva motive obiective pentru care asumarea unei guvernări pline nu mai poate fi amânată.
Mai întâi de toate, e urgentă o rectificare bugetară. Unele instituții centrale și administrații locale au anunțat deja că li s-au terminat banii. Ministerul Sănătății a cerut deja aproape 100 d emilioane de lei în regim de urgență, că nu mai sunt fonduri pentru serviciile de urgență din spitale și pentru ambulanțe. CNAS avertizează că se termină curând banii pentru tratamentele subvenționate. Diverse consilii județene nu mai au rezerve (la Vâlcea, de pildă, salariile pentru angajații regiei locale de drumuri au deja o întârziere de două luni), șamd.
Presează din ce în ce mai puternic necesitatea pregătirii bugetului pentru anul viitor. Deficitul trebuie redus în continuare, serviciul datoriei externe vine, implacabil, cu plăți de vreo 20 de miliarde de euro, cheltuielile trebuie ținute sub control. În acest context, incertitudinea politică este exact ce nu le trebuie leului nostru cam rahitic și unei economii care horcăie.
Indiscutabil, România are nevoie de un guvern plin – dar e tragicomic să observi câți se străduiesc să nu fie guvernul lor. Practic, funcția de prim-ministru seamănă acum cu premiul întâi la o tombolă unde câștigătorul primește onoarea să dezamorseze o bombă.
Pe rând.
PNL are toate motivele să voteze un cabinet Niculescu și, imediat după aceea, să se mute în opoziție. Bonusul de imagine primit odată cu înjunghierea pesedisto-prezidențială de la moțiune s-a risipit, iar dl Bolojan vrea să scape de poziția în care e, ținta-vacă a întregii nemulțumiri publice pentru cum merge economia. Opoziția oferă și oportunitatea a redescoperi principii pe care participarea la putere le face greu de observat, iar PNL chiar are nevoie să-și reamintească și să înțeleagă principiile sale de existență.
Așadar, liberalii ar vrea să dea voturi guvernului Niculescu, cu singura condiție să nu fie un guvern chiar ostentativ pesedist. Poate cu câțiva tehnocrați mai vopsiți, așa, poate chiar și cu niște pesediști nu chiar așa vizibili, cabinetul Niculescu se va putea strecura prin liniile defensive ale PNL, care va privi un pic – și oportun – în altă parte, spre interesul național, să zicem. Clipim acum ca să privim mai bine spre viitor, gen.
UDMR își dorește fierbinte un guvern plin, din care să și facă parte, măcar din linia a doua, pentru că maghiarii înțeleg foarte bine că, la cum merg lucrurile și politica dâmbovițeană, după 2028 accesul la guvernare le va fi imposibil pentru mulți ani de-acum înainte. Pentru ei aceasta va fi ultima noapte de dragoste înainte de mulți ani de război.
USR se mai gândește, dar s-ar putea să nu fie nevoie de voturile lor. Mai bine, vor intra în opoziție curați, cu o bună șansă de reconstrucție – deși, la cum îi știm, se vor strădui să și-o distrugă și p-asta. Sper să greșesc.
Dar zilele acestea, cel mai spectaculos joc cabotin-feciorelnic are loc la partidul celor mai vechi și experimentate curve politice din țara asta.
E o comedie întreagă cu “avertismentele” pe care le dă dl Grindeanu, de pildă, al căror mesaj subînțeles este exact pe dos decât ce spune public.
A ieșit de la consultările de la Cotroceni și a anunțat că își asumă guvernarea, dar “fără linii roșii” – cu alte cuvinte, “ai grijă, Crețule, să nu mă pui pe mine, că fac alianță cu AUR și ai împopistrat-o, vezi să nu te-ncurci”.
Iar după desemnarea lui Luca Niculescu, tot dl Grindeanu a jucat o indignare de vodevil, făcând cu ochiul spre parlamentarii PSD: “[dacă nu trece acest guvern] nu mai rămâne altă cale pentru a repune România pe drumul corect decât să mergem la alegeri anticipate”. Adică “ăl de nu votează acest guvern merge acasă și papă bătăturică, colegii”.
Pentru PSD, provocarea este acum de a rămâne suficient de aproape de putere încât să nu piardă controlul și accesul la ciolănel, dar suficient de departe încât să poată arăta cu degetul când lucrurile nu vor merge bine. Nu că n-ar ști cum se face, că doar experiența Cioloș n-a fost uitată.
Una peste alta, mi se pare plauzibil ca guvernul Luca Niculescu să strângă majoritatea necesară pentru a trece pragul învestiturii. După, însă, guvernarea va fi doar una de administrare și gestionare a problemelor curente. Nu va putea face mai mult – și în niciun caz nu i se va permite să facă niciuna dintre reforemele și modernizările de care are nevoie disperată țara noastră; nici reorganizarea administrativ-teritorială, nici alegeri locale în două tururi, nici digitalizare și debirocratizare, nici reforma salarizării bugetarilor, mă rog, cum spuneam, nimic din ce trebuie și tot e amânat de decenii întregi, că ar supăra baronii și clientela.
Lui Luca Niculescu i se va cere să facă omletă fără să spargă vreun ou – și cred că nici tigaie nu-i vor da, că va fi fost oprită pe la ceva chef de partid prin Mykonos sau echivalent.
Guvernul viitor va fi ca nefericitul ăla căzut în hazna până la bărbie, a cărui principală preocupare este să nu facă valuri.
Doar că vine un val mare. Îl vedem deja cum se ridică, e un val căcăniu vopsit în auriu, un tsunami care ne va acoperi pe toți curând, iar atunci va fi prea târziu să regretăm ce nu s-a făcut nici măcar în al doisprezecelea ceas.

Niciun comentariu încă