Știrea zilei de ieri n-a fost desemnarea unui prim-ministru. Adică din nou n-a fost. Timpul continuă să curgă, deci, în mod rezonabil la Cotroceni.
Știrea-șoc a zilei de ieri a fost, în consecință, punerea sub acuzare a șefului Statului Major al Apărării, generalul Vlad Gheorghiță. Șeful militar al Armatei României, cum ar veni.
Procurorii militari de la DNA susțin că dl. general ar fi emis un ordin pentru ca 20 de studenți admiși cu taxă la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti să treacă la buget prin suplimentarea locurilor. S-ar fi întâmplat în vara anului trecut. 3 dintre acești studenți urmau să fie angajați ulterior ca ofițeri la MApN. În unul dintre cazuri este vorba de fiica unui alt general.
O mare familie fericită – și un trafic de influență cu parfum de găinărie. Important e să ai mize mari în viață, nu? Ești general al armatei române și te ocupi de nepotisme; ce spune asta despre felul în care-ți înțelegi profesia, greutatea funcției și semnificația jurământului?
Desigur, dl. general Vlad Gheorghiță este nevinovat până la proba contrarie, care trebuie judecată în instanță, potrivit legilor în vigoare.
E adevărat și că nu toate dosarele deschise de procurori se termină cu trimiterea în judecată, așa cum nici toate dosarele trimise în judecată nu se termină cu condamnări. Iar gralul Vlad Gheorghiță a și dat ieri după amiază o declarație în care și-a declarat inocența. Nimic neobișnuit până aici.
Dar următoarea formulare a dânsului atrage atenția:
“[…]nu pot să nu observ caracterul cel puțin curios al momentului ales pentru formularea acestei acuzații, în condițiile în care dosarul este instrumentat de aproape un an, iar decizia de punere sub acuzare intervine tocmai acum, într-un context deosebit de sensibil și complex la nivel național.”
Cu alte cuvinte, unul dintre cei mai importanți oameni din țara asta, șeful armatei, spune că DNA a executat o comandă obscură împotriva sa, menită să destabilizeze, se subînțelege, țara și poporul, în acest “context deosebit de sensibil și complex”.
De asemenea, din formularea dlui general se mai poate înțelege și că actul de Justiție, când e să se facă – cel puțin în privința sa – ar trebui să țină seama de context și ce mai e pe la știri, nu de stadiul propriu-zis al cercetării.
Dacă ar fi adevărat ce spune și sugerează dl general Gheorghiță, ar fi foarte grav. Ar însemna că Direcția Națională Anticorupție din România, care, iată, are de o lună un nou șef, numit direct de președintele României, n-ar urmări de fapt îndeplinirea actului de Justiție, ci ar urmări diverse răfuieli și vendete politice, ba chiar și destabilizarea națiunii în contexte sensibile, dificile – l-am citat pe dl. Gheorghiță.
Dl. general nu a adus, totuși, nicio dovadă în sprijinul acuzațiilor sale, ceea ce ridică (încă) un semn de întrebare, până la urmă, asupra felului în care-și înțelege șeful Armatei României responsabilitatea propriilor declarații și acțiuni.
Când tragi cu tunul în Justiție, se presupune că ai identificat corect ținta, nu?
Una peste alta, scandalul Gheorghiță se înscrie într-o lungă listă de episoade jenante pentru armată, care nu e ferită în niciun caz de tentația corupției, delapidării și traficului de influență la nivel înalt – că de nivelul jos nici nu mai are rost să deschidem discuția, e tradiție.
În anii ‘90, de pildă, ministrul Apărării Atanasie Stănculescu a fost implicat direct în foarte puturoasa afacere Motorola, în care echipamente de comunicație în valoare de 600.000 de dolari au fost cumpărate din bani publici la un preț de peste 10 ori mai mare, adică 6 milioane de dolari. 10 inculpați în dosar, inclusiv generalul Stănculescu, au scăpat de condamnare, în cele din urmă, doar prin prescripție.
În anii 2000, un alt fost ministru al Apărării, Victor Babiuc, și un fost șef al Statului Major, generalul Dumitru Cioflină, au fost judecați și condamnați alături de Gigi Becali în dosarul unui schimb fraudulos de terenuri prin care MaPN a fost prejudiciat cu peste 3 milioane de dolari.
Câțiva ani mai târziu, în 2015-2016, un alt ministru al Apărării, Corneliu Dobrițoiu, a fost condamnat alături de șeful armatei, generalul Mircea Chelaru, și de alți câțiva ofițeri de rang înalt, într-un dosar de corupție cu beneficii imobiliare – procurorii au dovedit în instanță că inculpații și-au dat singuri case și apartamente, pe care le-au cumpărat apoi la prețuri subevaluate.
Și nu mai departe de anul trecut generalul de trei stele Cătălin Zisu, șeful Logisticii Armatei, a fost pus sub acuzare de către procurorii DNA într-un dosar de corupție ce privește lucrări neexecutate la Cimitirul Ghencea, dar pentru care s-ar fi plătit zeci de milioane de lei. Desigur, faptul că la perchezițiile făcute în vila de 3 etaje a dlui general Zisu s-au găsit 4.600 de tablouri, 3.600 de sticle cu alcool, 31 de ceasuri de lux și cel puțin 20 de genți Hermes și Louis Vuitton nu este un indiciu direct al vinovăției, dar e un indiciu al psihologiei acestui personaj.
Ce vreau să spun e că, în Armata României, cazurile de corupție nu sunt chiar neîntâlnite. Ba dimpotrivă – eu m-am referit aici doar la cele mai cunoscute, care privesc, după cum ați văzut, miniștri și șefi de Stat Major sau de înalte comandamente, dar furtul, șperțul și abuzul în funcție sunt atât de des întâlnite încât tentativa de lovitură cu manta la situația complexă pe care a încercat-o dl general Gheorghiță mi-e teamă că-i găunoasă și sună a gol.
Asta, cu atât mai mult cu cât șeful Statului Major mai adaugă în comunicatul său că “sub conducerea mea, Armata Română și-a consolidat rolul, capacitatea operațională și credibilitatea, devenind un reper de stabilitate și profesionalism în îndeplinirea misiunilor sale”. Ceva mai bizar era greu să afirme, la mai puțin de o săptămână când armata și-a dovedit cu sângele civililor răniți din Galați incapacitatea operațională și lipsa de profesionalism, pentru că, pur și simplu, n-a reușit să intercepteze o dronă inamică.
Poate că mai multă concentrare pe țintele adevărate n-ar strica și în Armata României.
