Mulți comercianți fac push pe conceptul „cumpără românește” – ceea ce nu-i rău, explic mai jos – dar adevărul e că mai departe de discurs nu trec, sau nu poți fi sigur că trec.
Exemplul clasic este al vânzătorului de căpșune „românești” din fața porții, la început de martie, pe care, dacă-l iei la bani mărunți, recunoaște că-s spaniolești și că le-a luat vrac de la un angrosist, dar sunt și cazuri de lanțuri mari de magazine care-ți împing în cărucior, psihologic, diverse mărci cu nume care sugerează tradiții culinar-patriotice, chiar dacă acestea sunt binișor importate, pe ingrediente sau pe ansamblu.
Acesta e contextul în care, de curând, am văzut aplicată într-un magazin PENNY o idee foarte simplă de marcare grafică a produselor cu adevărat românești, în sensul că acestea, ca să fie evidențiate, trebuie să îndeplinească 3 criterii, cumulativ:
1. Ingredientul principal să provină din România, adică să fie cultivat, crescut, extras sau fabricat în România;2. Produsul să fie procesat în România;
3. Produsul să fie ambalat în România.
(sau dacă îndeplinește unul sau două criterii în condițiile în care nu toate îi sunt aplicabile – adică nu necesită ambalare, de pildă)
Iar marcarea grafică este efectiv un timbru colorat, o ștampilă, în esență, care apare pe eticheta de preț și care le scoate automat în evidență.
Efectul vizual este foarte clar, cele marcate ies imediat în evidență, prin timbrul roșu-galben-albastru 3RO. Iată doar câteva (am făcut poze prin magazin până când am văzut, cu coada ochiului, că începuseră să mă urmărească printre rafturi, intrigați, vreo doi agenții de pază).
Timbrul 3RO de la PENNY nu se aplică doar produselor alimentare, fie ele proaspete, refrigerate sau conservate, ci și, de pildă, pentru detergenți, cosmetice, papetărie, băuturi alcoolice și non-alcoolice șamd.
Interesant că marcarea aceasta îți dă o imagine mult mai bună asupra proporției dintre produsele eminamente românești sau integrate vertical în România și cele importate. În acest fel, o listă de cumpărături devine, automat, exemplificarea practică a diversității (sau lipsei de diversitate) a economiei noastre. Aș mai spune aici doar că fiecare-și poate face propria cercetare în magazin în privința asta când își umple coșul. Este educativ și garantez surprize.
Acum, să ne înțelegem: nu pledez cumva pentru autarhie consumeristă și nici pentru magazine exclusiv românești. Varietatea ofertelor și libertatea de a alege mi se par cruciale pentru sănătatea oricărei economii. N-am avea (o foarte bună) brânză românească cu mucegai nobil, de exemplu, dacă românii n-ar fi descoperit în ultimii ani brânzeturile franțuzești de acest gen. N-am avea carne Black Angus din România dacă n-ar fi crescut cererea după ce câțiva întreprinzători curajoși au încercat piața cu carne de vită de calitate superioară, fie ea la preț mai mare, șamd.
Dar există o rațiune importantă pentru care a cumpăra românește este important, dincolo de discursurile patriotarde ale populiștilor.
Astfel, când cumpărăm un produs (de calitate!) cultivat/crescut/extras în România, procesat în România, ambalat în România, asta înseamnă că susținem un business care angajează oameni în România, care plătește salarii și taxe pe muncă și impozite aici, care, foarte probabil, investește și reinvestește tot aici, creând noi locuri de muncă, plătind noi salarii și noi taxe. Angajații care primesc astfel salarii cheltuiesc apoi o mare parte din venit tot în economia românească, ceea ce înseamnă creșterea cererii pentru produse, ceea ce stimulează dezvoltarea de noi afaceri, ceea ce înseamnă noi locuri de muncă și noi salarii, iar dacă acestea se întâmplă în România, ele susțin dezvoltarea economică și creșterea nivelului de trai pentru noi toți, aici, unde trăim.
Pe scurt, cumpărând produse marcate 3RO contribuim la apariția și întreținerea unui cerc virtuos, în care cererea creează prosperitate care susține creșterea cererii. Win-win, vorba capitalistului de succes.
