ând am trecut în clasa a VII-a, tata mi-a făcut un cadou de neuitat: o carte cartonată, cu un desen abstract pe copertă, care avea să-mi înlocuiască, de-atunci încolo, multe dintre orele mult mai plăcute de joacă cu prietenii. Era culegerea intitulată, cu o foarte nepotrivită simplitate, “Exerciții și probleme de matematică”, sub semnătura lui Grigore Gheba. Din punctul meu de vedere, ar fi fost mai nimerit să se numească “Cifruri, criptări, noduri gordiene și luxații mintale pentru nevinovați”, dar nu mi-a cerut nimeni părerea, desigur. Cartea le fusese recomandată părinților mei de meditatorul de matematică. Ar fi trebuit să […]