10 ani de când am scăpat de fumat

Azi e sărbătoare: împlinesc un deceniu de când m-am eliberat de fumat.

Știu că voi enerva câțiva fumători care vor să se lase și nu reușesc: prieteni, este mai ușor decât vă imaginați. Trebuie doar să intrați în mindsetul potrivit. Trebuie doar să înțelegeți paradoxul dependenței: fumați doar pentru că fumați, fără niciun alt motiv. Fiecare țigară realimentează dependența și e nevoie de încă una pentru a satisface nevoia… ceea ce amorsează din nou dorința. Atâta tot. E un cerc vicios pe care, dacă-l raționalizați, puteți să-l întrerupeți și să evadați. Știu că știți teoria, dar gândiți-vă cu adevărat la ea și la posibilitățile pe care le oferă dacă e aplicată corect. Iar după ce scăpați de stăpân, important e să nu vă mai întoarceți niciodată la el, nici măcar în glumă, nici măcar așa, că-i „petrecere”. E suficientă o singură țigară ca să repornească cercul vicios.

Am o aplicație care măsoară diverse lucruri de când încetezi să mai fumezi. Când le arăt datele prietenilor, discuțiile se opresc, de obicei, la banii economisiți. „ȘI? Ți-ai luat Ferrari?” Mie nu banii mi se par cel mai important beneficiu – deși, într-adevăr, 1500 de euro pe an (un pachet pe zi) înseamnă, pe de-o parte, o vacanță frumușică și nu mai înseamnă, pe de altă parte, o investiție stupidă în propria-ți îmbolnăvire, deci dublu câștig. Eu sunt mai impresionat însă de gudronul pe care nu l-am mai băgat în plămâni: 760,673 grame, azi. Un borcan de gudron mai puțin în pieptul meu. Și mă mai uit cu atenhție la evoluția unor grafice care descriu revenirea la niormalul sănătății, deși mi-e clar că normalul acesta n-o să mai fie niciodată ce putea fi.

Pe unul zice așa: „Your lung cancer death rate becomes similar to that of someone who never smoked” – iar bara de progres a ajuns anul trecut (cred) la 100%. Încurajator, chiar dacă, probabil, nu integral adevărat.

Iar pe altul scrie: „Your risk of coronary failure becomes similar to that of someone who never smoked”, iar aici bara de progres a ajuns la 67%. Ceea ce cred că e destul de apropiat de adevăr, după cum mi-a explicat și un foarte bun cardiolog, la un moment dat: daunele asupra sistemului cardiovascular provocate de fumat și de administrarea repetată, excesivă, de nicotină, ani la rând, sunt severe și de lungă durată.

Dar, asta e. Mai bine mai târziu decât niciodată. Sincer, eliberarea de această dependență a fost unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am făcut în viață și nu există decât avantaje în decizia asta: mâncarea are gust, aromele și mirosurile sunt din nou sesizabile și degustabile, banii nu mai sunt cheltuiți ca să mă-mbolnăvesc, ci ca să trăiesc mai bine.

Deci, prieteni fumători: curaj, că se poate!