Dragoş îl chema. Un băiat scund, blond, cu ochi albaştri, nu prea vorbăreţ. Era un tip ciudat – un răzvrătit, aşa credeam noi pe vremea aceea. Într-o primăvară fugise de-acasă, la propriu, câteva zile. Dormise cine ştie pe unde, ascunzându-se de Miliţie şi de părinţi. Îl găsise prietena lui, Eva, o „hippioată”, şi-l adusese înapoi. Nu ne-am lămurit ce s-o fi întâmplat dar, în secret, toţi îl admiram. La 16 ani, iată că se răsculase, în felul lui. Ne-ar fi plăcut şi nouă, celorlalţi, să avem aşa curaj.
A repetat clasa a X-a. Nu era prost, nu era un „grobian”, precum golanii cartierului. Ştia lucruri, ne părea, într-un fel, mai matur decât vârsta.
Ultima întâlnire cu el pe care mi-o amintesc a fost undeva în Parcul Herăstrău, pe aleea aceea lungă dintre Arcul de Triumf şi Expoflora. Juca badminton (badminton! ce bizar…) cu fetele (se-nghesuiau fetele să se bage-n seamă cu el). Ţinea o ţigară în stânga şi lovea fluturele nonşalant, cu un soi de gest blazat, plictisit. Precis, sec, dar fără concentrare, doar aşa, să treacă timpul. Trăgea câte un fum, expert, între lovituri. Expira ba pe nări, ba pe gură. În jur, lume la plimbare, dar nu-i păsa, „i se rupea” de adulţii din jur, care ar fi trebuit să-i remarce uniforma de elev şi, cine ştie, să-l reclame paznicilor (chiuleşte şi mai şi fumează, tovarăşu’, uitaţi la el!).
– De ce fumezi? l-am întrebat, încruntându-mă. Pe vremea aceea, eram un anti-fumător convins.
– Ai fumat vreodată? mi-a întors întrebarea, privind doar fluturele în zbor.
– Nu, normal că nu, am zis.
– Atunci nu vorbi, dacă n-ai încercat.
Dacă n-am încercat. Dacă n-am încercat. Asta mi-a rămas în cap. Ce era acolo, ce încercase Draoş şi nu încercasem eu, ce ştia el şi nu ştiam eu? Care era secretul lui?
A doua zi, mi-am scos bicla şi am pedalat până la o tutungerie mai depărtată de casă. Am luat un pachet de Timiş – erau nişte ţigări în întregime albe, cu o dungă fină în jurul filtrului, într-un pachet moale, movuliu. Le alesesem pentru că asta fuma proful de fizică, la geam, când ne trăgea câte un extemporal. M-am dus în parc, în Bordei, la locul de pescuit, în capăt, unde nu venea nimeni. M-am încheiat la canadiană până-n gât şi mi-am tras căciula peste urechi, să nu-mi intre fumul în păr. Nici măcar nu mi-au tremurat mâinile când am aprins chibritul – şi nici măcar n-am tuşit când am tras în piept. Prima inhalare m-a izbt ca un ciocan moale, stârnind protestul plămânilor. Am fumat-o pe toată, prima mea ţigară, până aproape de filtru, apoi am azvârlit-o în apă. Mi-am aruncat un pumn de cuişoare în gură, ca să ascund mirosul. M-am ridicat în picioare şi am căzut la pământ, complet ameţit. Am mai aşteptat vreo 10 minute să-mi treacă. Dup-aia am plecat spre casă, făcând un ocol în mare viteză, ca să-mi aerisesc hainele.
Nu l-am mai văzut pe Dragoş – sau, oricum, nu-mi mai amintesc să mai fi vorbit vreodată cu el. Nu ştiu ce altceva a mai încercat în viaţă, dar sper c-a supravieţuit. Aş vrea doar să-i spun acum că, după mai bine de 20 de ani de fumat zdravăn, singurul răspuns care stă în picioare la întrebarea „de ce fumezi” este „de prost ce sunt, de-aia”.
Vorbesc din proprie experienţă, fireşte.
Acum aş vrea să încerc altceva – să fiu nefumător. A trecut atâta timp de când n-am mai fost, încât va fi ceva cu totul nou.
37 comentarii Adaugă comentariu
Succes! Cine mai vrea sa se lase de fumat si nu poate, sa faca o vizita la Marius Nasta, la chirurgie, sa vada oameni de 35 de ani fara un plaman, ori asteptand in fata usii chirurgului, dupa doua luni de chimio, in speranta ca tumora a scazut si a devenit operabila. Pana acolo, cartea lui Carr e bunicica, te face sa te intrebi „chiar atat de slab sunt?”
Bafta!!!
Ca sa te incurajez, sotul meu, fumator de aproape 28 de ani (de la 14 ani!!) a renuntat intr-o buna zi, definitiv si irevocabil … din… hmmm … ambitie (??!!).
Zice c-a fost printre cele mai bune decizii luate vreodata. 🙂
succes 🙂
eu nu fumez de destept ce sunt 😀
ca si incurajare: tata s-a lasat de fumat dupa vreo 20 si ceva de ani de fumat constinuu. intr-o zi le-a lasat, gata. se poate, doar trebuie sa vrei cu adevarat (suna a cliseu, stiu 🙂 )
Nu te amagi.
Vei redeveni fumator. Si nu o sa-ti para rau prea mult, pentru ca vei regasi mici bucurii uitate.
Si apoi, mai tirziu cind bolile iti vor da ocol si stresul de la serviciu se diminueaza!? vei deveni ceea ce vrei sa fi acum.
aha! uitasem… nu numara orele, zilele… ocupa-ti timpul, mainile, creierul (eu dezlegam sudoku cand stateam in trafic). POTI! SUCCES!
vei renunta si la cea de dupa?!? 😉 😆
„Acum aş vrea să încerc altceva – să fiu nefumător”
Nu ai idee cat de bine poate fi. Totul are un miros, toate par mai bune la gust. Si chiar nu e atat de greu. Am 1 an si jumatate de cand m-am lasat, se poate daca vrei.
Hai că se poate. E 1 septembrie, o zi perfectă pentru lăsatul de tutun. 😛
Iti recomand „In sfarsit nefumator”, a lui Allen Carr. Dupa 14 ani de fumat, la mine a functionat. Si nu numai la mine 🙂
(link: http://www.scribd.com/doc/6355558/Allen-Carr-In-sfarit-nefumtor)
Deocamdată e bine 😀
Eu m-am lasat de aproape o luna (dupa 11 ani de fumat) si e al dracu’ de greu, pentru ca Scaraotzchi e ascuns bine in capul meu :)). Nu vreau sa trag nici macar un fum cel putin pana la sfarsitul anului, motivatia fiind ca daca cedez fie si o singura data, ma-ntorc la drac si arunc pe apa sambetei tot efortul. Insa deocamdata, REZIST, ceea ce va dorim si dumneavoastra! Ceea ce pare a functiona la mine e gasirea a tot felul de substituenti ;), si culmea, numaratul zilelor – fiecare zi care se aduna mi se pare o maaare realizare! FINGERS CROSSED!
Succesuri 🙂
Dap, nu pot sa vorbesc, ca n-am incercat. N-am fumat niciodata, si nici unul dintre amicii mei fumatori n-a putut sa-mi dea un raspuns care sa ma faca sa inteleg de ce fumeaza ei, desi s-au straduit.
D-le Petreanu, eu cred ca puteti sa va lasati pur si simplu, sa va departati (cel putin un timp, 21 de zile cum spun psihologii) de situatiile si persoanele pe care acum le asociati cu fumatul, si sa va ginditi ce puneti in loc.
O colega fumatoare mi-a spus mai de mult ca nu e dependenta de nicotina atita cit e dependenta de gesturi, si de tigara de la cafea, in locul de fumat din firma. Nu mai bea cafeaua la locul de fumat, o bea impreuna cu nefumatorii, linga server-ul de cafea, si nu mai fumeaza. De mai bine de un an. Acasa nu fumeaza, si nu mai bea nici cafea.
Eu m-am lasat de cafeaua in exces cam tot asa, beau cafea la sueta de dimineata cu colegii, numai o ceasca, si numai inainte de 10 a.m. Restul „pauzelor de cafea”, daca a nevoie de ele, le fac fara sa merg la coffee corner, ramin in birou sau merg in alta sala, daca vreau sa fiu singur, deschid geamul si ma uit afara in „verde”, si m-am obisnuit sa beau ceai.
Zic psihologii ca creierului ii trebuie o practica de 21 de zile, cite 15 minute pe zi, pentru formarea unui nou obicei. Faceti un „studiu”, aflati care e noul obicei care va convine, si „dezlocuiti” fumatul. Succes!
Am băgat ca MIG-ul, fuma 20 de ţigări în 12 ore. Am fumat 10 ani, o lună şi 10 zile. M-am lăsat, imediat am 2 luni. Nu e atât de greu pe câţt pare la prima vedere.
Dupa ce ai scris acum ceva timp de aceasta decizie, ca de la 1 septembrie, fara fumat, am zis sa incerc….Asa ca, de azi, am aruncat tigarile! Sa vedem cat rezist!
M-am inscris si eu la faza cu 1 septembrie, dar am zis sa incep de pe 2 ca sa vad cum iti este tie dupa o zi fara fumat.
Puff puufffffff…
Dintre toate viciile, fumatul este perfect inutil. Daca esti cartofor, ai sansa sa mai si castigi, daca esti betiv ai sansa sa descoperi adevarul, daca esti afemeiat ai sansa de a fi in companii placute si sa intelegi eternul feminin … dar cand fumezi, ce sansa ai ? (vezi ce spune @Beatrice :))
Ziceam pe undeva pe aici „Cum sa respecti o constitie daca nu poti respecta un amarat de semafor” … cam asta este : „Cum sa poti (inlocuieste cu ceea ce iti doresti cel mai mult sa faci) daca nu poti sa te lasi de o amarata de tigara”.
Am fumat 10 ani (cam) cat m-au tinut plamanii – „Tractor”, „Ancient porcelain”, „Nationale”, „Dunhill”, „Virginia”, etc. cu filtru sau fara, la „snop” sau la pachet.
Si mi-am spus : „Cum vei putea Valentine sa (…) daca exista lucruri care te domina ?” … Acum nu ma mai domina. Nimeni si nimic.
Eu m-am lasat de pe 20 august ca nu cumva sa mi-o ia careva inainte. S-au strins in pusculita 127 de ron pina acum. Nu=i rau.
Hei, Someone!
Au si inceput sa apara semnele sevrajului….
Ce era acolo, ce încercase (__ Draoş__” şi nu încercasem eu, ce ştia el şi nu ştiam eu?
Sper sa nu fie cu suparare! Glumim si noi ca sa nu aprindem o tigare….
pentru toţi cei care nu sînt chiar hotărîţi, vă mai furnizez ceva argumente: http://desprecancer.wordpress.com/2010/09/01/ce-se-ntimpla-doctore/ (e vorba despre un studiu de 50 de ani pe medici englezi; concluzia: fumatul costă ani de viaţă, literalmente)
Ai vazut ca cel cu cartea tot a murit de cancer la plamani? Totul este sa nu te stresezi. Fumez peste 2 pachete de tigari de peste 40 de ani si ma simt bine. Totul vine din interior. Singurul lucru care ma deranjeaza este dependenta (si banii). Nu sanatatea. Te vei lasa cand vei fi pregatit. Nu la comanda. Scuze celor care il incurajeaza pe Vlad sa se lase de fumat. Am ajuns sa credem ca a fuma este o mare vina. E mult mai periculos sa te lasi si sa te apuci din nou. Corpul lui ii va spune ce e bine. Teoriile nu au nicio valoare.
Baftă la lăsatul de fumat!
Vlad draga,
eu sunt sigura ca poti. De felul tau esti un luptator. Vad ca ti-ai schimbat mult viata, te-ai linistit, ai invatat sa traiesti, dupa multa vreme in care te-ai pierdut prin vietile si ambitiile altora. Iti doresc multa rabdare, cu tine!
Eu m-am lasat de fumat acum 8 ani. Brusc, in ziua in care mi-am dat seama ca voi avea un copil. Acum, ma apuca cheful de o tigara odata la 3 luni, la un eveniment prea important, la o reintalnire ciudata, la revelion cand ma plictisesc de palavragit pana-n zori ca asa e obiceiul…
Nu ma tenteaza sa-mi cumpar tigari sau sa fumez cu adevarat dupa prosteala din noaptea chefului.
Imi place asa. Sa-mi controlez pornirile. Sa fiu eu cea care decide, nu viciul, nu anturajul, nu trendul.
te pup, bafta!
Din fericire pe mine nu m-a convins niciun „cul” din asta sa ma apuc de fumat. Oricum insa este salutara ideea ta de a renunta la acest obicei. Si da, cred ca, la fel cum multi altii s-au lasat, vei reusi. BAFTA 🙂
am 2 ani si 9 luni de cand nu mai fumez 3 pachete pe zi.
dragă Vlad, Dragoş cu ale lui, tu cu ale tale; să te văd cît eşti de tare!
Si pe mine m-a ajutat cartea “In sfarsit nefumator†a lui Allen Carr. Ajunsesem la doua pachete pe zi la doar 25 de ani si am zis stop ca nu se mai poate, m-am torturat cu alte metode dar fara rezultate si am zis hai sa citesc si cartea ca nu mai am nimic de pierdut. Si a functionat, am scapat de blestematele de tigari :).
Ai vazut asta? E si carte la Humanitas.
Allen Carr – Easyway to Stop Smoking
La finalul primei zile de nefumat eşti pigmeu. Eu, după un an şi un an şi 10 luni sunt un zmeu. Dar Scoby, cu 8 ani în spate, pe care-i mai şi punctează, pe la chefuri, cu câte un tutun, e un adevărat brontozaur…
13 ani jumate de fumat, peste un pachet de lucky rosu sau de marlboro rosu pe zi, atitudine „eu nu ma pot lasa niciodata”, plus lucrat in presa 🙂 acum mai am putin si implinesc opt luni de cand m-am lasat brusc, fara niciun subtitut, de la prima incercare. nu neg ca mai am pornirea de a-mi umple golul din piept uneori, insa nici nu pot sa ignor ca a fost mai usor decat ma asteptam, chiar de la inceput. da, am citit si eu cartea lui carr, dar nu stiu daca asta a fost argumentul suprem. it’s all in your head, as zice io… bafta!
Vlad,
ultima tigara (din lantul de fumatoare) mi-a facut atat de rau ca prima tie.
Succes!Vei reusi doar daca vrei tu.A face ceea ce vrei este o forma de libertate .
Daca maine cineva ar spune ca fumatul nu face rau as cumpara un cartus. M-am lasat de fumat impotriva vointei mele si orice scuza, oricat de mica, mi-ar fi suficienta. Am pierdut o matusa si am vazut ce a lasat in urma tragedia asta. Boala si moartea ei si ingrijorarea din ochii celor ce ma iubesc m-au determinat sa ma las de fumat. Daca ar fi dupa mine as pune o tigara aprinsa intre fiecare dintre degetele celor doua maini si as trage adanc in piept. Fumam doua pachete pe zi si intr-o zi cand i-am vazut speriati si tristi m-am oprit. Am purtat cu mine ultimul pachet deschis multa vreme.
Bafta!
Am fumat timp de 33 de ani pana acum aproape 5. De atunci nu am mai fumat niciodata. A fost unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am facut vreodata.
Atentie! Exista riscul sa te ingrasi. Asa s-a intamplat cu mine.
Oricum, iti tin pumnii!
Nu-i asculta pe lasii care te descurajeaza!
Cum m-am lasat eu de fumat
http://sirimie.blogspot.com/2010/09/cum-m-am-lasat-de-fumat.html