Am primit și eu, ca mii de alți români, misterioasa scrisorică de la ANAF cu datorii la stat. Spun “misterioasă” pentru că nici eu, la fel ca mii de alți români, n-am înțeles de ce aș avea ceva de plătit statului la 5 ani după ce am încasat niște bani, în condițiile în care am declarat atunci (și întotdeauna) toate contractele, iar acestea (credeam eu) au și fost impozitate și taxate conform legilor, tocmai de către ANAF. Pe de altă parte, poate că “misterioasă” nu e descrierea potrivită pentru această înștiințare. Mai degrabă “confuză, încâlcită, opacă, complicată”, la fel ca […]

Încă două întâmplări care descriu rigiditatea ostilă a unor angajați din servicii în țara asta – două urâte rău, din păcate, pentru că implică copii. Prima: Luca, prietenul din Deșteptarea, are doi puști simpatici, de 6 și 9 ani, chiar mai cuminți decât ar impune vârsta. Într-o zi, după ce i-a luat de la școală, Luca i-a întrebat ce-ar vrea să facă împreună, și copiii au cerut să meargă la film, “că n-am mai fost demult împreună, tati”. Au ales un film de la un mall bucureștean (“filmul ăla cu cățelul care pleacă de acasă, tati”) și au dat fuga […]

Mai jos, o mică filmare utilitar-explicativă, care sper să ajute – pilotul Radu David, de la Academia Titi Aur, explică aici, pe îndelete, care este poziția corectă la volan și, foarte important, și de ce trebuie așa și nu altfel: Dacă mai am ocazia, o să-l rog pe Radu David să explice și cum se manevrează volanul, că și acolo sunt anumite reguli pe care majoritatea dintre noi nu le respectăm. Altfel, două cuvinte și ceva mai multe imagini care ilustrează care a fost motivul întâlnirii cu pilotul Radu David: o după-amiază cu două noi modele BMW, pe circuitul de […]

Zilele trecute m-a sunat agentul de asigurări să mă-ntrebe dacă vreau să prelungesc asigurarea CASCO pentru Kodiaq și, cu asta, mi-am dat seama că a trecut deja un an de când am mașina. De asemenea, mi-am adus aminte că, prin toamnă, am filmat continuarea pe care o promisesem la primul review (cel despre ce înseamnă conceptul simply clever la Skoda). Așa că, iată, un mic montaj mai târziu (mulțumesc, Ione, pentru ajutor), am acest video, de mai jos, care este despre 5 lucruri care-mi plac și 5 lucruri care nu-mi plac la Skoda (mea) Kodiaq. Acum, am încă două lucruri […]

Poke toarce ca un diesel la deal, răsturnat pe spate, cu ochii pe jumătate închiși de plăcere, în timp ce face alene cozonaci în aer cu lăbuțele din față. Cum stă așa, cu burta încârlionțată-n sus și capul dat pe spate, i se răsfrâng buzele și i se văd caninii. Chicotesc, că-i știrb, unul îi lipsește, rezultat al vreunei încăierări pisicești din tinerețe, sau poate o fi ros de foame vreun os până și-a rupt dintele, cine știe, dar acum îi stă bine așa, că parcă zâmbește într-o parte, pișicher. Cred că dacă ar vorbi, ar fi peltic, și de […]

Se adună la apus, pe faleza din Stone Town. În fața lor, soarele coboară în oceanul auriu printre nori kitsch. Copiii zburători își iau avânt, zdupăind în picioarele goale printre trecători, și sar spre soare cu brațele întinse, ca și cum și-ar desface aripi imaginare. Plutesc două secunde prin aerul cald, apoi străpung apa și se scufundă. Pământul îi trage-n jos, aerul din plămâni îi ridică. O secundă, două, sunt din nou imponderabili, învăluiți de-un miriad de bule argintii, apoi ies la suprafață, chiuie, urcă pe scara de piatră alunecoasă a barcagiilor și o iau de la capăt. Într-o parte, […]

Cineva mi-a trimis zilele trecute un briceag elvețian: un mic obiect multifuncțional, compact, îmbinat strâns, cu lame strălucitoare care se rabatează precis în plăsele metalice, rugoase și caroiate pentru o priză cât mai bună. Briceagul are un cuțitaș, o șurubelniță de 3mm cu un deschizător de conserve și una de 5mm cu deschizător de sticle, un dezizolator de cabluri și o sulă, pentru că niciodată nu știi când trebuie să-ți găurești cizma pentru un alt mod de a-ți lega șireturile. L-am cântărit în palmă, reflex, cu un gest vechi, de puștan plecat la pescuit cu noul lui briceag. Însoțindu-l, o […]

Este o sâmbătă dimineață, în anul 1982. Mâna îmi e încleştată pe mânerul de plastic al sacoșei, care îmi taie degetele. N-am cum să îi dau drumul. Muncesc de o lună pentru momentul ăsta. Urmează să duc la şcoală norma mea de sticle şi borcane pentru reciclare. Tropăi, concentrat, prin fața blocurilor, cu speranța secretă c-o să fiu văzut de cât mai mulți vecini. Nu-i decât nea Puiu, pe-o băncuță. “Dar ce ai, dragă, acolo?”. “Sticle şi borcane peentru școală, nea Puiule. E zi de reciclare!” 100 de metri mai departe, cheful de laudă mi-a cam trecut. Sunt desfigurat de […]