Poke toarce ca un diesel la deal, răsturnat pe spate, cu ochii pe jumătate închiși de plăcere, în timp ce face alene cozonaci în aer cu lăbuțele din față. Cum stă așa, cu burta încârlionțată-n sus și capul dat pe spate, i se răsfrâng buzele și i se văd caninii. Chicotesc, că-i știrb, unul îi lipsește, rezultat al vreunei încăierări pisicești din tinerețe, sau poate o fi ros de foame vreun os până și-a rupt dintele, cine știe, dar acum îi stă bine așa, că parcă zâmbește într-o parte, pișicher. Cred că dacă ar vorbi, ar fi peltic, și de […]

Se adună la apus, pe faleza din Stone Town. În fața lor, soarele coboară în oceanul auriu printre nori kitsch. Copiii zburători își iau avânt, zdupăind în picioarele goale printre trecători, și sar spre soare cu brațele întinse, ca și cum și-ar desface aripi imaginare. Plutesc două secunde prin aerul cald, apoi străpung apa și se scufundă. Pământul îi trage-n jos, aerul din plămâni îi ridică. O secundă, două, sunt din nou imponderabili, învăluiți de-un miriad de bule argintii, apoi ies la suprafață, chiuie, urcă pe scara de piatră alunecoasă a barcagiilor și o iau de la capăt. Într-o parte, […]

Cineva mi-a trimis zilele trecute un briceag elvețian: un mic obiect multifuncțional, compact, îmbinat strâns, cu lame strălucitoare care se rabatează precis în plăsele metalice, rugoase și caroiate pentru o priză cât mai bună. Briceagul are un cuțitaș, o șurubelniță de 3mm cu un deschizător de conserve și una de 5mm cu deschizător de sticle, un dezizolator de cabluri și o sulă, pentru că niciodată nu știi când trebuie să-ți găurești cizma pentru un alt mod de a-ți lega șireturile. L-am cântărit în palmă, reflex, cu un gest vechi, de puștan plecat la pescuit cu noul lui briceag. Însoțindu-l, o […]

Este o sâmbătă dimineață, în anul 1982. Mâna îmi e încleştată pe mânerul de plastic al sacoșei, care îmi taie degetele. N-am cum să îi dau drumul. Muncesc de o lună pentru momentul ăsta. Urmează să duc la şcoală norma mea de sticle şi borcane pentru reciclare. Tropăi, concentrat, prin fața blocurilor, cu speranța secretă c-o să fiu văzut de cât mai mulți vecini. Nu-i decât nea Puiu, pe-o băncuță. “Dar ce ai, dragă, acolo?”. “Sticle şi borcane peentru școală, nea Puiule. E zi de reciclare!” 100 de metri mai departe, cheful de laudă mi-a cam trecut. Sunt desfigurat de […]

Mă-ntreabă cineva ce este succesul. “Victoria, nu?”, mă invită să-i confirm, dar eu strâmb din nas. “E o diferență între victorie și succes”, îi zic. “Succesul include o victorie, dar e mai mult decât atât. Victoria este asupra cuiva. O victorie vine întotdeauna, în oglindă, cu o înfrângere. Succesul este însă, mai întâi de toate, despre ce-ai reușit tu, adesea împreună cu ceilalți. Victoria este dominație. Succesul este construcție.” “Ce este succesul pentru tine?” Asta-i simplu. Succesul e creație. Varză a la Cluj, de pildă. “Râzi de mine.” Nu, deloc. Sunt fericit când gătesc un fel de mâncare și mi […]

Azi, reportajul meu de la ultimul festival de food trucks din București, la care au venit aproape 60 de camionete, reportaj din care aflăm (dacă vrem; dacă nu, nu) câteva lucruri, cum ar fi: cât costă să-ți faci propriul tău food truck * dacă se face sau nu profit din asta * de ce nu găsim food truck-uri decât la festivaluri dedicate și nu la orice colț de stradă * cum e să renunți la o carieră în bancă pentru a deveni chef de rulotă * ce burgeri, crenvurști, steakuri, chifle și toppinguri mai poți găsi la un asemenea festival […]

În fiecare dintre noi stă ascuns câte un mic meșter. El e bun prieten atât cu micul înger, cât și cu micul diavol care ne sfătuiesc, în fiecare clipă, ce-i mai bine de făcut – sau nu – când e de făcut ceva. Uneori câștigă micul înger, și atunci reparăm o priză, vopsim gardul sau schimbăm garnitura în baie iar nevasta e fericită că bărbatul ei face lucruri. Când câștigă micul diavol, ne-nvinețim unghia cu ciocanul, ne opărim cu apa fierbinte din robinetul stricat sau scăpăm bidonul de vopsea pe picior iar nevasta ne oblojește și-i fericită că bărbatul ei […]

Îți place intimitatea propriei tale locuințe? Te simți confortabil acasă, relaxat în spațiul tău personal, îți place să te destinzi în mediul tău controlat, sigur, protector? Normal că da. Vine din programarea noastră genetică, să ne facem viziuni în care să ne adăpostim de pericole. Intimitatea bârlogului e pre-condiție pentru starea de fericire. Dar intimitatea devine rapid o marfă rară. Evident, într-o lume în care informația înseamnă putere, informația despre altul înseamnă putere asupra lui. Până nu demult, obțineai intimitatea când încuiai ușa și trăgeai draperiile. Not anymore. Următoarele au, toate, ceva în comun: televizoare smart, termostate, camere web, sisteme […]