…nu pot să cred că m-a adus pân-aici ca să-mi zdrăngăne din nou flașnetăria aia. Pe bune? Adică… Ce să mai fac ca să-i arăt că-i o porcărie, o fleșcăială pe 5 note? Așa o să fie de-acum înainte? Pentru totdeauna? Tot-dea-u-na? Ne-am trambalat până aici cu cutia aia roșie, zdranga-zdranga, se uită lumea după noi, se uită ACUM la noi, ce față de tâmpit are cu părul ăla pe față, nici măcar barbă nu-i crește, și vocea aia pițigăiată, băi, mă lași? Ciorapi roșii, asortați cu mizeria aia de cutie? Mi s-a luat, mi s-a luat. Mâine plecăm și […]

Am văzut un dog german o dată – de sus. Fii de bonton, ușurează-te-n Vuitton. Asfaltul e pentru potăi, levitația pentru dulăi. Mărimea nu contează dacă ai obiectul potrivit sub cur. Arată-le că ești superior – la propriu. Evoluția, din punctul meu de vedere? Când nu mai miroși cururi de căței, ci de oameni. Ah, aerul tare al înălțimilor, ce răsfăț!

Duminică dimineață au coborât împreună la micul dejun, un cuplu prematur, el cu o imitație de încruntătură periculoasă pe fața imberbă, ea căutat-interesantă și toată-n negru, din creștetul capului vopsit pana-corbului și până-n vârful botinelor cu ținte. Au intrat tăcuți în restaurant, au făcut trei pași și s-au așezat la prima masă de lângă ușă. El s-a cocârjat peste telefon, izolându-se instantaneu într-o bulă de lumină albastră. Ea a rămas dreaptă-n scaun câteva clipe, într-o așteptare tensionată, apoi a oftat ușor, dezamăgită. A primit o privire scurtă și o indicație când s-a ridicat cu zgomot. S-a întors cu două farfurii […]

Listele, de orice fel, merg bine pe net – listele cu pisici cel mai bine. De obicei, cu cât e titlul mai incitant, cu atât mai de rahat e conținutul, dar mai sunt și excepții. Am dat peste una zilele trecute și vi-o ofer și vouă, că-i duminică și am avut zile complicate săptămâna asta. Este o listă a celor mai frumoase 129 de cadre din cinematografie. Acum, poate că nu-s chiar cele mai frumoase dintre toate cadrele frumoase, dar e plăcut să le privești și să-ți amintești filmul din care vine fiecare (și toate emoțiile care l-au însoțit). Câteva […]

Un sat buzoian, la poalele unul deal, umbrit de pruni şi încadrat de vii. Uliţa şerpuieşte printre gospodării şi urcă viguros spre biserica ce domină aşezarea. În curtea bisericii, un cimitir micuţ, în pantă. Din drum se văd crucile printr-un gard de sârmă, lăsat locului mai degrabă împotriva animalelor decât a oamenilor. Crucile sunt colorate, au trandafiri galbeni şi roz sculptaţi pe piatră, câte un Hristos desenat naiv, cu aură galbenă, sunt cununi verzi cu boboci roşii, Maica Domnului are fustă lungă, cu falduri, galbenă şi ea. E un soi de uşurătate în aceste monumente funerare colorate, aproape o sărbătorire […]

“Asta are 5 ani. Mai are 6 fraţi, doi colo, pe gard, uite mai e unu’ colo, mai jos pe uliţă. Sor’sa a’ mare-i în spate, îi ruşinoasă, nu s-arată. ‘Ai, fă, vină-ncoa! Alţii doi sunt pe dupe casă. Asta merge la grădinţă acuma, la şcoală poate la anu’. Eu am grijă de toţi, îi cresc, îi spăl. Mă-sa se liberează peste doi ani juma’, ta-su mai are aproape 5, da’ nu ei a omorât, să ştiţi, alţii, care a luat cu suspendare. Era la birt, s-a luat la harţă şi când a dat în ta-su a sărit şi mă-sa […]

O scenă inimaginabilă în faţa magazinului Victoria din Bucureşti, miercuri seară, pe la 19.15. Pe trotuar venea un biciclist pedalând pe bicicleta lui. Biciclistul avea un tricou roşu, pantaloni scurţi şi nişte tenişi anonimi în picioare. Purta ochelari. În dreapta, agăţată de ghidon, o pungă albă “de-un leu”, cu toartele legate într-un nod simplu, burduşită cu obiecte nedefinite. La semafor, biciclistul ochelarist s-a oprit, a luat punga de pe ghidon şi a aruncat-o uşurel la rădăcina stâlpului, cu un gest precis. Era o pungă de gunoi. Punga a căzut cu un sunet zemuit, moale, şi s-a lăsat uşor pe-o parte. […]