un guest post de Elisabeta Petreanu n drum spre redacţie, am avut destul timp să mă gândesc la “secretul” ce-mi fusese încredinţat și la sfaturile bătrânului jurnalist. Îmi închipuiam cum o să intru eu în Secretariatul de redacţie şi am să-i spun (triumfătoare) lui Papa Rusu: “Am o ştire bombă! În exclusivitate!” Ca de obicei, Papa Rusu, sceptic din fire şi obişnuit cu teribilismele reporterilor care, la fiecare pas, găseau câte o știre bombă sau în exclusivitate sau inedită, avea să mă privească pe deasupra ochelarilor şi, zâmbind subţire, cu ironia lui binecunoscută, avea să-mi spună: “Zi”. Iar eu, încântată, […]

un guest post de Elisabeta Petreanu ram la ușă, cu mâna pe clanță și, în gând, cu repeziciune, făceam bilanțul întâlnirii. Da, îmi spusese multe despre evenimentul care peste câeva zile avea să polarizeze viața bucureștenilor. În noianul de date prezentate cu glasul lui leneș, tărăgănat, erau multe elemente noi, infinit mai multe decât în articolul publicat duminică de cronicarul muzical. Și eram încântată că aveam prilejul să-i prezint lui Papa Rusu reportajul informativ pe care-l aștepta. Cum am spus, eram cu mâna pe clanță. Nu știu de ce nu ieșeam! Ceva mă ținea acolo, locului. Era și el lângă […]

un guest post de Elisabeta Petreanu u mi-a venit să cred! Directorul OSTA nu mai părea dispus să nu comunice cu presa, așa cum probabil i se indicase ori hotărâse el, cu de la sine putere. Ignora ukazul! Accepta dialogul! Și – culmea – făcea declarații peste capul mai marilor săi, înaintea conferinței de presă a superiorului său, Ion Pas! Directorul OSTA renunțase la acea formulă – cinică, obraznică, neavenită – pe care mi-o aruncase în obraz la începutul întâlnirii: “Nu știu. Și dacă aș ști – tot nu v-aș spune!”, ceea ce mă înfuriase deabinelea. Acum, însă, calm, spășit […]

un guest post de Elisabeta Petreanu ntâlnirea aceea cu N. M., directorul OSTA, a rămas una din împrejurările memorabile în cariera mea de jurnalist. I-am spus scopul întâlnirii: “Eu știam că vom avea un Concurs internațional de interpretare George Enescu dar, mai nou, am aflat că vom avea și un Festival! România liberă a publicat ieri un articol semnat de Alfred Hoffman, cronicarul nostru muzical, în care este dată această știre și autorul ne anunță că evenimentul se va produce peste câteva zile! Când? În privința asta – nu face nicio precizare. E secret? Și, deși evenimentul pare a fi […]

un guest-post de Elisabeta Petreanu OSTA avea sediul pe Calea Victoriei 174. Am ajuns, am intrat, mi-am prezentat legitimația și, țeapănă, cu o îndrăzneală de care astăzi îmi vine să râd, am cerut să vorbesc cu directorul. Taman cu directorul! Nu mă rugam, nu mă ploconeam. Ceream! Da, să vorbesc cu N. M.! Cu nimeni altcineva! Dis de dimineață, “pe nepusă masă” – cum se spune. Secretara, o blondă înaltă, elegantă, dichisită ca o vedetă de cinema, surprinsă, poate, de îndrăzneala mea, m-a privit cu atenție o clipă. O clipă ce mi s-a părut incomensurabilă, întrucât mă luase de la […]

un guest-post de Elisabeta Petreanu va Molho publicase, e drept, la început de an, în 5 ianuarie 1958 (v. România liberă, anul XVI, nr. 4118, Duminică 5 ianuarie 1958) un reportaj informativ despre evenimentele muzicale și artistice ale anului, intitulat “Ce artiști străini ne vor vizita țara”. Era, de fapt, agenda OSTA (Oficiul pentru Spectacole și Turnee Artistice) pe anul în curs. Ea prezenta lista muzicienilor străini ce aveau să viziteze România, dar și a muzicienilor români ce aveau să concerteze în alte țări. Am căutat acel reportaj și l-am citit din nou – desigur, acum cu alți ochi – […]

un guest-post de Elisabeta Petreanu apa Rusu citea România liberă și avea sub ochi chiar articolul lui Alfred Hoffman despre Concurs și Festival. Am intrat, a lăsat ziarul, m-a privit calm, pe deasupra ochelarilor și m-a întrebat: “Ai citit?” I-am răspuns că da. “Și?”. Nu știam ce să spun. De ce mă întreba pe mine? N-aveam nicio treabă cu domeniul muzical. Citisem articolul lui Hoffman din curiozitate, pentru că mă interesa orice s-ar fi scris despre George Enescu. Nu îndrăzneam să-l critic pe Hoffman, deoarece trecea ca un bun profesionist, și nici nu mă pricepeam la muzică. Așa încât am […]

un guest post de Elisabeta Petreanu eci, era luni dimineață și citeam ziarele de duminică. La pagina a doua mi-a atras atenția un articol redacțional semnat de cronicarul muzical al României libere, muzicologul Alfred Hoffman, intitulat ”Sub semnul artei lui George Enescu” (vezi România liberă, Anul XVI, Nr. 4321, Duminică 31 august 1958). Titlul mi s-a părut cam general, dar orice s-ar fi scris despre George Enescu stârnea imediat interesul și nu puteai trece peste titlu (ca în alte cazuri) fără să-l citești. “Doar câteva zile ne mai despart – scria Alfred Hoffman – de cea mai mare sărbătoare muzicală […]