un blog de Vlad Petreanu
Taximetristul avea un Opel Astra mai vechiuţ, “colantat”, cum cere legea. Cam înghesuială-n spate, iar el, voluminos, conducea cu spătarul mult înclinat, ca să facă loc burţii. N-avea lipită însă nici o cruciuliţă, nici o amuletuţă pe parbriz, şi măcar pentru această rezistenţă în faţa noii epidemii de kitsch auto merita să-i iert celelalte păcate. [...]
{ 10 comments }
N-am văzut decât români să aplaude la aterizare. E un gest care surprinde străinii din cabină – vezi sprâncene ridicate, ochi rostogoliţi, zâmbete. Se aud chicoteli, şuşoteli amuzate – oh, these Romanians – şi ce-o să faceţi acuma, o să chiuiţi de bucurie şi când se deschid uşile? Recunosc că mă mai încearcă, aşa, un [...]
{ 30 comments }
În seara aceea, pe malul Adriaticii, după loza şi pleskavica si după un torent de râsete, Mile a dorit să transmită tuturor impostorilor multă, multă sănătate: Presupun că rămâne valabil şi acum, la un an după ce a plecat. Ca să fiu cinstit, sper că-i şi bântuie, ca să le-o spună direct.
{ 9 comments }
30 de români (şi românce) au revenit în ţară din Japonia cu un avion Tarom, într-o cursă aranjată de MAE, transmit agenţiile de presă, care notează şi “criticile” exprimate de unii dintre ei la adresa statului român. La tv, vedem şi despre ce e vorba. Unele dintre doamnele ajunse la Otopeni s-au declarat indignate că [...]
{ 45 comments }
Alaltăieri, la minimarketul de lângă mine. Doi uvrieri de la ADP aşteaptă restul cu o sticlă de Cava d’Oro în bloc-starturi. E 9 dimineaţa. Fata îi întreabă dacă vor şi pungă şi ei cer s-o vadă. Dau din cap că nu, nu e cazul – e o punguţă dintr-aia translucidă, cu dunguţe. Nu-i ce trebuie. [...]
{ 8 comments }
Săptămâna aceasta am văzut Muzeul Satului altfel decât până acum, împreună cu Dinu Lazăr şi ceilalţi învăţăcei ai săi. Am fotografiat detalii şi am încercat să înţelegem lumina. Câteva imagini: Oricum, acesta este doar pretextul pentru o recomandare pe care vreau s-o fac din toată inima: cursurile de fotografie pe care le ţine Dinu la [...]
{ 16 comments }
(mă, e gratis, cadó, poţi să-l iei )
{ 7 comments }
Când am ajuns pe la 2, liftul s-a oprit cu o smucitură. S-au întredeschis uşile şi a venit mirosul. Nu chiar o duhoare, dar în nici un caz o mireasmă. Mai degrabă o miasmă, tăioasă, rapidă, hotărâtă. Sudoare uscată, vaselină uzată, usturoi, tutun rece. După aceea, a apărut şi sursa: meşterii de la Ascensoru’ sau [...]
{ 12 comments }
