M-am întrebat adesea ce-o fi fost în mintea Lui când ne-a creat. Adică ce-L preocupa cu adevărat, de-am ieşit aşa de… cum să spun… surprinzător de variaţi în defecţiuni. În mod evident, n-a avut vreun model sau vreo matriţă, şi ştim că nu avea nici cine ştie ce exerciţiu în materie. Toată afacerea a fost la prima încercare, cum I-a picat pe moment, şi uite rezultatul. Fiţi cinstiţi, L-aţi lăsa să vă facă o omletă, măcar, la cum arată lumea? Adică, priviţi în jur – nu vi se pare că printre creaţiile Sale sunt cam prea multe creaturi? M-am gândit […]

Mă plâng unui prieten că am îndoit spoilerul de Subaru în vacanţa asta şi el mă consolează: “dacă ai Forester şi n-ai rupt spoilerul, n-ai trăit”. Adică vrei omletă, sparge ouăle, neicuşorule, n-ai ce-i face. Amicul mă supraestimează. Dacă ai Forester şi poţi face off-road uşor, asta nu te salvează de la a fi tălâmb în parcare, zău aşa. Pentru că nu mi-am îndoit plasticele explorând altceva decât sălbăticia urbană, într-o parcare bombardată din Sighişoara, sub ochii comunităţii locale, ieşită pe la uşi, pe la geamuri, să-l vază p-ăla de la televizor cum se face de kkt. Cei mai tari […]

“În fiecare marţi şi joi, la Imperium Pub – Sibiu, Str. Nicolae Bălcescu, Nr. 24, sub Volksbank (sic!) – Ciprian Oancea susţine concerte de piano-bar”, ne informează http://www.sibiu2007.ro/. “Un pianist elaborat şi neliniştit”, declamă http://www.peterexpress.ro/sibiu.doc. Joi seară, am căutat crâşma de sub banca poporului pentru a gusta neliniştea elaborată a lui Cipi. Cipi şade în fundul unei pivniţe, la claviatura unei pianine electrice. Pentru a ajunge la el, cobori vreo 10 trepte, treci pe lângă o maşină de scris Underwood aşezată pentru decor pe un postament, o iei la dreapta pe lângă mese, păşind peste (sau pe, depinde de masa […]

Cât stă acvariul la “ciclat”, am făcut un experiment simplu: am plecat, hoinar, prin ţară, pentru a vedea dacă există viaţă în afara Capitalei. Veste bună: nu doar că există, dar e chiar inteligentă, mult mai inteligentă. Aşadar, Bucureştiul are, de ieri, un nou atribut: m-a făcut să descopăr confortul prin absenţe. Enter Sibiu, Capitala Europeană a Culturii în 2007, un oraş cu o grămadă de lipsuri, prin comparaţie cu locul meu de naştere. De exemplu, lipsesc încrâncenarea trecătorilor, încruntările, aerul de zombie al milioanelor de agitaţi din Bucureşti. La Sibiu am văzut chiar şi zâmbete pe stradă, ceva ce […]