În unele situaţii, teama de o moarte violentă te poate face să întâlneşti oameni interesanţi. Cum ar fi un electrician care vorbeşte (singur?) cu faza şi cu nulul şi care-ţi cere, la sfârşit, o opinie de “om care-aţi văzut multe”: ce să facă, să anunţe că a găsit un schelet în podul unei case, acum vreo cinci ani, sau mai bine să lase proprietarului plăcerea unor explicaţii la poliţie? Deşi cu diplomă de electrician electrotehnist, tot ce-am reţinut despre curentul electric este că-i mai bine să-l tratezi cu o frică respectuoasă decât cu o familiaritate obraznică. E ca şi cu […]

Nu încetează să mă mire uşurinţa cu care se pot emite judecăţi colective în societăţi în care motorul evoluţiei este individualitatea. A fost un modus operandi pentru Marea Britanie, la începutul anului, când groaza de invaziile barbare ale mileniului 3 a determinat politica de stat, e valabil şi pentru Italia, zilele acestea, unde se manifestează împotriva românilor, dar e perfect adevărat şi pentru România, victimă a unui reflex de respingere greşit formulat. Reducând la minimum, acest reflex românesc de lepădare de responsabilitate se traduce prin: “nu noi, că noi suntem români, ci ăia, ţiganii, că ăia nu-s români, vu?“. Categorisirea […]

Nu vreau să-mi fie ruşine că sunt român. Nu vreau să fiu asociat cu scursurile acestei naţii. Nu vreau să fiu un paria pe acest continent. Nu vreau să creadă o lume întreagă despre mine că, doar pentru că m-am născut şi trăiesc în România, sunt blestemat să fiu crud şi necinstit, să violez, să fur şi să ucid. Vreau să arăt că pot avea compasiune şi că sunt solidar cu cei care cad victime scursurilor acestei naţii. Vă chem pe toţi să aprindem lumânări şi să depunem flori în faţa simbolurilor italiene din România: la ambasadă şi consulate, în […]

N-am mai luat o amendă de parcare de 12 ani. Ştiu, e nedrept să te fofilezi aşa, dar pe cuvânt că n-am făcut nimic pentru norocul ăsta. În plus, am ştiut întotdeauna că nu poate ţine la infinit. S-a spart miercuri la amiază, în spatele BNR, unde nici măcar Jack Spintecătorul nu şi-ar putea face un pic de loc. Un poliţist mi-a lăsat un bileţel de ură sub ştergător. Bileţelul m-a făcut să zâmbesc strâmb – era pe numărul altei maşini. Sigur, poate că dl. agent nu ştie decât acele câteva litere, pe care, faute de mieux, se vede nevoit […]

Aş dori să mulţumesc, pe această cale, tuturor incompetenţilor care sunt plătiţi degeaba din buzunarul meu (şi al altor peste două milioane de bucureşteni) să ne facă traiul mai agreabil în acest oraş. Pentru că nesimţirea lor mi-a stimulat creativitatea şi spiritul de aventură, astfel încât aseară am trăit cea mai tare experienţă off-road din viaţa mea. Traficul (trafic? hm!) de pe DN1 m-a făcut să-mi iau câmpii, la propriu. 5 km de noroi până la osie m-au ajutat să descopăr, o dată în plus, şi de ce-mi iubesc maşina şi de ce tracţiunea integrală simetrică este singura care merită […]

Promo pe Travel: “un oraş este definit de împrejurimi, arhitectură, transport – şi, mai presus de orice, de oamenii care-l populează”. Bine că Travel n-a descoperit Bucureştiul. Eu sunt condamnat la asta, zi de zi, de (aproape) 40 de ani – şi mai sunt alte 2,5 milioane de osândiţi în jurul meu şi din ce în ce mai aproape de mine, mi se pare). Trebuie să fie cea mai mare colonie penitenciară a urâtului din România, presupun. Şi, ca-n orice lagăr, sunt şi p-aci kapo a căror principală preocupare este să ne facă viaţa şi mai mizerabilă. Li se spune […]