Am stat o dată jumătate de noapte la un colț de stradă, rugându-mă de taxiurile care treceau pe lângă mine să mă ia până acasă. Le-am făcut cu mâna de mai aveam un pic și decolam. Opreau, dar nu ne-nțelegeam la tocmeală. Pe vremea aia aveam mai mult timp și aproape deloc bani. În cele din urmă, am plecat pe jos și am prins răsăritul pe drum – era vară, era cald și era bine. Niciodată nu mi-a plăcut să negociez cu taximetriștii. M-a enervat mereu modul acela unsuros în care cântăresc clientul, cu hainele și accentul lui, în timp […]