Cumva, titlul acestui articol din El País m-a lovit direct în plex, exact când mi se părea că mă adaptez foarte bine la noua noastră viață. Cred că rezumă o bună parte din ce mă (ne?) frământă – sentimentul pierderii irecuperabile pe care-l încercăm mulți dintre noi, fie el justificat sau nu; nostalgia după mofturile fără semnificație pe care ni le permiteam zilele trecute; teama de viitorul pe care ni-l ridicăm zilele astea împotriva noastră; senzația că ești purtat vijelios de șuvoiul istoriei spre o cataractă și n-ai de ce să te apuci înainte de impact. Citiți și articolul, dacă […]