Ştiţi cum zice la tv – “aveţi secreţii nazale apoase, tuse seacă, stare febrilă şi stare generală proastă?” Am, am de toate din plin, plus vâjâieli în cap şi ţiuituri în urechi. “Atunci să fiţi sănătos” – ar trebui să fie continuarea. Amicul unui amic (ce vrei, precizie acceptabilă la porţile Orientului) s-a trambalat zilele trecute până la spital, îngrijorat de răceala agresivă care-l luase la trântă. Medicul de gardă l-a ascultat, l-a consultat, i-a pus întrebările cuvenite şi apoi l-a anunţat că, foarte probabil, are gripă d-asta nouă, porcină. – Păi şi ce facem acum? – Păi mergeţi acasă […]

1. Se cumpără cadourile. Se plătesc după o coadă de juma de oră, apoi se cumpără şi hârtia de cadouri, pentru că, spre ieşire, ai auzit o discuţie între două domnişoare despre cât de meschine sunt pungile de cadouri. 2. Se eliberează masa din bucătărie, se desface rola. Rola se strânge la loc când te întinzi după foarfecă. Se pune foarfeca pe rolă. Cade pe piciorul drept când te întinzi după scoci. Rola se re-rulează. 3. Se taie 10-12 bucăţele de scoci. Cele 3-4 care nu se lipesc între ele se prind de muchia mesei. Cele prinse de degete se […]

– Dacă vreţi, puteţi să dormiţi. Fata mă priveşte scurt, în oglindă, apoi se întoarce la concentrarea survolării scalpului meu cu o foarfecă ascuţită brici. Mărunţeşte iute-iute din prelungirea metalică a degetelor, retezând fire rebele, invizibile. E scundacă – m-am lăsat în jos cât am putut, dar tot ţine braţele sus, ca un dirijor posedat înainte de atacul final. – Păi dacă-mi cade capul? – Avem tehnici, dacă adoarme clientul şi-i cade capu’ntr-o parte, îl ferim, mă asigură frizeriţa. – Învăţaţi asta la şcoală? – Sigur că da. – Păi şi până învăţaţi, cine o păţeşte? Râde politicos – clientul […]

Primele alegeri ale căror exit-poll-uri nu le-am văzut – şi nici măcar auzit. În drum spre Cluj, pe o ceaţă lânoasă, Realitatea FM s-a pierdut pe undeva pe lângă Feleac. Un amic mi-a spus la telefon ordinea primilor 3 – surpriza a venit mult mai târziu, în hotel, când am văzut cele 3 puncte ale doctorului Oprescu, la o reluare de pe la 2 dimineaţa. Merita, nu merita? Şi asta a fost toată politica, ieri seară. Cu Andrei Crivăţ şi Adi Hădean la masă, cu dovleac şi ciuperci la grătar, pâine prăjită cu pastă de jumări, coaste marinate şi cartofi […]

Într-un fel, în epoca victoriană lucrurile erau ceva mai simple. Pe atunci, dacă erai bogat, erai bogat şi gata, fără să dai socoteală pentru asta – mai ales săracilor, care nu erau doar săraci, ci aveau şi bunul simţ victorian să crape de foame fără a-i mai deranja pe sătui. Ca întotdeauna, însă, lucrurile nu pot rămâne simple prea multă vreme pentru mintea omului. Logica victoriană a început să provoace, de la un moment dat încolo, o grămadă de complicaţii. Luaţi Crăciunul, de exemplu, cu tot potopul de marketing şi merchandising actual. Este doar una dintre complicaţiile rezultate din simplitatea […]

Ce faceţi voi când sună telefonul prea devreme şi nu cunoaşteţi numărul? Eu am răspuns. Da, eu sunt Petreanu. Cine? Nu vă cunosc… În fine… Da, eu sunt, cu emisiunea aia, Reporter Special. Da, am difuzat un reportaj despre persoanele cu handicap… (semnat de Ioana Răduca). – Apărea acolo un club de tenis de masă pentru oamenii ăştia… (care se mută dintr-un subsol într-altul, pentru că nici o autoritate nu găseşte timp şi bani să-i ajute, n.m.) – Da… – Vreau şi eu un contact de la ei, vreau să iau legătura cu ei. – De ce? – Vreau să-i […]

Ca urmare a unui lanţ de împrejurări neprevăzute din viaţa mea, care au început cu refuzul unei ferestre de a se mai închide, în acest moment* câteva persoane, pe care nu le cunoşteam până acum două săptămâni, se ocupă să-mi demoleze baia. Înainte de asta, mi-au aruncat găleţi de apă pe pereţi, mi-au cărat prin sufragerie un portbagaj de de nisip şi de ciment, au dat cu şmirghel pe tavane şi cu şpaclul prin crăpături, precum nişte înfricoşători stomatologi ai zidăriei. Sunt zugravii. M-am străduit să-mi organizez o retragere demnă şi coordonată, dar jihadul acestei renovări m-a dovedit. Am fugit […]

Nu mai pot cu politica (şi ce, parc-aş fi singurul). Chinezu mă invită să postez melodia mea preferată. O leapşă, o leapşă! N-am mai răspuns la una de vreun an (cred), dar pe Chinezu nu se face să-l refuz, mai ales că am un interes la el (mă, eu n-am uitat ) Deci: Dire Straits, Sultans of Swing, Live at Hammersmith Odeon, London, iulie 1983. O performanţă fenomenală a lui Mark Knopfler, magic şi cool când înnebuneşte sala, şi a lui Terry Williams, la tobe, posedat de un ritm nepământean. De menţionat că înregistrările de la cele două concerte de […]